{"id":10868,"date":"2012-02-23T13:39:59","date_gmt":"2012-02-23T11:39:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10868"},"modified":"2012-02-23T13:45:23","modified_gmt":"2012-02-23T11:45:23","slug":"dincolo-de-poveste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dincolo-de-poveste\/","title":{"rendered":"Dincolo de poveste"},"content":{"rendered":"

Amos Oz, \u201eDeodata in adancul padurii\u201c<\/em>, traducere de Dana-Ligia Ilin, Bucuresti, Editura Humanitas, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Departe, departe, intr-un sat cunoscut doar de putina lume, toate animalele au disparut. Satul nu este ca oricare altul, ci e \u201ecenusiu si posomor\u00e2t, inconjurat de munti si paduri, nori si v\u00e2nt. N-avea prin preajma vreun alt sat.\u201c De aici, nimeni nu putea merge mai departe, caci la capatul satului erau codri nemarginiti in care oamenii se temeau sa patrunda, apoi urma un lant de munti inalti; \u201elumea se sf\u00e2rsea acolo\u201c. Cel mai greu e, insa, noaptea, c\u00e2nd \u201eniciun c\u00e2ine nu mai urla la luna si nicio vulpe nu misuna prin padure, nici macar un greier nu t\u00e2r\u00e2ia\u201c. Iar g\u00e2ndurile oamenilor se fac tot mai intunecate si spaimele le devin din ce in ce mai mari, aici, in satul unde nu mai era nici macar un pui de sticlete si niciun peste in r\u00e2u si unde p\u00e2na si pasarile calatoare nu mai au curajul sa se opreasca, fie si pentru c\u00e2teva clipe. Doar invatatoarea din sat, Emanuela, incearca sa le spuna, din c\u00e2nd in c\u00e2nd, copiilor cum era lumea pe c\u00e2nd animalele nu plecasera inca, insa p\u00e2na si elevii ei o iau in r\u00e2s, refuz\u00e2nd sa o creada, urm\u00e2nd modelul parintilor lor, care o dispretuiau pe Emanuela pentru ca inca mai vorbea despre acele lucruri pe care ei incercau sa le uite cu orice pret. Poveste pentru copii, fabula postmoderna, alegorie extrem de bine pusa la punct? C\u00e2te ceva (ori doar partial ceva) din toate acestea si inca ceva pe deasupra, cartea lui Amos Oz, \u201eDeodata in ad\u00e2ncul padurii\u201c, dedicata de autor nepotilor sai, cucereste inca din primele pagini si, asa cum era de asteptat, se dovedeste a depasi cu mult cadrul unei istorisiri pentru cei mici. Caci, ram\u00e2n\u00e2nd, la un anumit nivel, (si) asa ceva, cartea aceasta, publicata in anul 2005, spune \u2013 sau mai degraba sugereaza! \u2013 foarte multe si celor mari. Iar modelul pe care, la nivel textual, il urmeaza autorul, acela al povestilor care incep cu \u201eA fost odata\u201c si se termina cu \u201eSi au trait fericiti p\u00e2na la ad\u00e2nci batr\u00e2nete\u201c este subminat sistematic, tocmai pentru a demonstra, daca mai era nevoie, ca, uneori, in lumea oamenilor mari, lucrurile nu se int\u00e2mpla la fel ca in povesti; si nici nu se (mai) pot termina ca atare.
\nComparat, de unii critici, cu textele medievale ale caror semnificatii trebuiau descifrate cu grija de catre initiatii intr-ale alegoriei, iar de altii cu situatia din \u201eIn fata Legii\u201c, de Kafka, unde, se stie, un om asteapta toata viata in fata unei usi, dincolo de care nu indrazneste niciodata sa paseasca, chiar daca era convins ca acolo isi va descoperi, in sf\u00e2rsit, sensul existentei, \u201eDeodata in ad\u00e2ncul padurii\u201c este o scriere mult mai complexa dec\u00e2t o prima lectura ne-ar lasa sa banuim. In primul r\u00e2nd, pentru ca autorul construieste c\u00e2teva personaje care se individualizeaza profund pe fondul unui univers uman aparent uniform. Astfel, chiar daca toti ceilalti pretind ca au uitat cum era inainte si nici macar nu mai vor sa vorbeasca despre trecut, batr\u00e2nul pescar Almon inca mai ciopleste in lemn figurine care reprezinta animale in miniatura si t\u00e2njeste dupa c\u00e2inele sau, Zito, care plecase si el odata cu celelalte necuv\u00e2ntatoare ale satului, dar care (e convins Almon!) nu se poate sa-si fi uitat fostul stap\u00e2n al carui singur tovaras era. La r\u00e2ndul lor, Danir Tiglarul, Solina Cusatoreasa si sotul ei, infirmul Ginome, se poarta, cel putin in unele momente, ca si cum le-ar fi dor de viata pe care o dusesera inainte de a ram\u00e2ne singuri in sat. Iar Lilia Brutareasa Vaduva inca mai pastreaza firimituri de p\u00e2ine pentru pasarile care nu mai c\u00e2nta de ani de zile in trista si tacuta asezare, unde, in fiecare seara, toti oamenii isi zavorasc portile si ferestrele pentru ca nu cumva Nehi, Duhul Muntelui, sa vina si sa pedepseasca pe cineva pentru vina cea veche a tuturor, cea pe care nimeni nu mai vrea sa o recunoasca. Numai ca p\u00e2na si acesti c\u00e2tiva locuitori ai satului ajung sa nu mai aiba curajul de a spune ceea ce g\u00e2ndesc sau de a exprima, intr-un fel sau altul ceea ce simt, de teama ca nu cumva toti ceilalti sa r\u00e2da de ei. Caci, chiar daca sunt sarmani si lipsiti de toate cele, majoritatea satenilor au suficienta energie pentru a dispretui, a jigni si a face sa sufere pe oricine nu se poarta asemenea lor. Viata se scurge, astfel, searbada si monotona, oamenii vorbesc doar despre ceea ce e strict necesar, iar zilele trec, asa cum si anii trec, incet-incet. Copiii cresc, astfel, intr-un univers al tacerii si al lipsei de veselie, unde oamenii stiu sa r\u00e2da doar unii de altii, nu, insa, si sa se bucure. Desigur, \u201elumea adevarata nu este numai ceea ce vede ochiul si aude urechea si pipaie degetele, ci si ceea ce ochiul nu poate sa vada, urechea nu poate sa auda si degetele nu pot sa pipaie si se arata uneori, doar o clipa, celor ce vad cu ochiul mintii.\u201c Toate acestea ar fi putut sa le spuna copiilor mai ales Almon Pescarul, insa cine sa-l asculte, c\u00e2nd cu totii il batjocoresc pentru ca e batr\u00e2n si refuza sa g\u00e2ndeasca asemenea majoritatii…
\nCitit ca o poveste, textul lui Amos Oz pare a se situa, ca tonalitate si ca structura, dar si in ceea ce priveste atmosfera adesea sumbra si sentimentul de teama pe care-l induce lectorului, mai aproape de unele dintre povestile lui Charles Perrault dec\u00e2t de at\u00e2t de fericitele (cel putin in final, c\u00e2nd toate incercarile la care sunt supusi protagonistii se termina cu bine, iar Binele invinge Raul) basme ale lui Hans Christian Andersen. Dincolo, insa, de acest nivel, \u201eDeodata in ad\u00e2ncul padurii\u201c capata semnificatii extrem de profunde si vorbeste cititorului contemporan, israelian si nu numai, despre comunitati unde adevarul exista doar pentru a fi negat de toata lumea, despre teama de a te raporta la trecut, despre viata lipsita de z\u00e2mbet si mai ales despre c\u00e2t de bine stiu oamenii sa-i faca pe semenii lor sa sufere doar pentru ca au, uneori, idei diferite. Iar cei carora aceste scenarii le suna cunoscut si le spun ceva \u2013 ceva deloc lipsit de importanta despre lumea in care traim! \u2013 trebuie, cu siguranta, sa citeasca p\u00e2na la capat \u201epovestea\u201c scrisa de Amos Oz, nu pentru delectare, ci pentru ca, adesea, prin intermediul pretextului povestii, adevarurile devin mai clare, chiar si pentru acei mereu dispusi sa le ignore. Dar, pentru ca aparenta unui basm, fie el si cu at\u00e2t de profunde implicatii, sa fie pastrata p\u00e2na aproape de final, scriitorul aduce in prim plan, in mijlocul acestui univers at\u00e2t de cenusiu, doi copii, Maya si Matti, care gasesc in ei puterea de a incalca toate interdictiile si toate obiceiurile respectate de vecinii si cunoscutii lor. Se int\u00e2mpla astfel pentru ca, intr-o buna zi, pe neasteptate, cei doi vad in r\u00e2u ceva ce nu-si imaginasera ca vor avea vreodata ocazia sa vada cu ochii lor: un peste! Convinsi ca nu a fost o simpla iluzie si ca, deci, undeva, departe (sau poate chiar foarte aproape), traiesc si alte animale, pe care p\u00e2na atunci le cunoscusera doar din figurinele lui Almon si desenele st\u00e2ngace ale Emanuelei, cei doi pornesc intr-o temerara expeditie. Desigur, in ad\u00e2ncul padurii. Fara indoiala, Maya si Matti simbolizeaza capacitatea umana de a depasi orice conditionari impuse arbitrar si, mai cu seama, dorinta de a descoperi adevarul din spatele tuturor aparentelor. Modelul calatoriei initiatice, semnul caracteristic al majoritatii basmelor, este pastrat de Amos Oz, numai ca aceasta calatorie \u2013 pe care cei doi o fac nu fara teama sau ezitari si care nu e deloc lipsita de momente tensionate \u2013 nu se incheie cu asteptatul happy-end. Caci, fara indoiala, Amos Oz nu scrie o simpla poveste…
\nIntrebarea care a revenit ca un adevarat leit-motiv in mai toate interpretarile de care aceasta carte a avut parte a fost ce trebuie sa inteleaga cititorul din aceasta imagine a unei lumi lipsite de animale. Raspunsul pe care scriitorul israelian il ofera \u2013 insa doar subtextual \u2013 este tocmai ca cititorul nu trebuie sa inteleaga ceva, ci sa caute sa interpreteze. Si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, sa aiba curajul de a se privi, in paginile acestui inedit basm, ca intr-o veritabila oglinda. In care isi va vedea chipul, chiar daca nu intotdeauna imaginea reflectata va corespunde cu ceea ce societatea contemporana ar vrea sa vada in orice oglinda in care, chiar daca doar rareori, ajunge sa se priveasca. Considerate, de alti exegeti, drept veritabila metafora a Holocaustului (caci animalele parasesc satul de teama, se exileaza singure \u201edeodata in ad\u00e2ncul padurii\u201c, pentru ca oamenii ajunsesera sa se poarte cu ele cu prea multa violenta), int\u00e2mplarile din aceasta carte vorbesc, cu mijloacele si limbajul adevaratei literaturi, fie ea si invesm\u00e2ntata in haina prozei pentru copii, despre un trecut marcat de secrete intunecate, despre o vinovatie colectiva de care nu pot scapa nici macar cei buni, caci si ei ajung, prin chiar tacerea lor, sa prefere conformismul unei societati ipocrite adevarului pe care il cunosc prea bine. Adica, altfel spus, despre societatea omeneasca din mult prea multe momente ale evolutiei sale. Finalul, lipsit de vreo formula facila care sa sugereze ca oamenii vor trai, de atunci incolo, cu totii fericiti, ii evidentiaza din nou pe cei doi copii, Maya si Matti descoperind nu Pam\u00e2ntul Fagaduintei si nici vreun Paradis perfect, ci un soi de refugiu al animalelor si al c\u00e2torva oameni din sat, disparuti si ei. Desigur, aparenta e aceea a unei fericiri atotstap\u00e2nitoare, insa teama si resentimentele nu lipsesc nici de aici. Dovada ca la capacitatea de a uita si de a ierta se ajunge foarte greu… Amos Oz ram\u00e2ne si acum, cel mai adesea, pe tar\u00e2mul sugestiei, oferind cititorilor sai nu dezlegarile vreunei sarade si nici morala vreunei fabule, ci mai multe posibilitati de a-si intelege mai bine prezentul \u2013 cu scopul de a-si evalua mai corect trecutul. Natura e plina de fiinte invizibile, afirma Yeats in \u201eMitologiile\u201c sale. Pornind, subtextual si de la aceasta convingere, Amos Oz nu vorbeste in povestea sa despre elfi si z\u00e2ne, ci despre acele fiinte pe care, mult prea adesea, oamenii aleg sa nu le observe sau pe care isi permit sa le ignore ori sa le dispretuiasca. Dar tocmai acestea, fie ele animale sau oameni, sunt cele care fac lumea noastra mai frumoasa, iar viata de zi cu zi, macar un pic mai senina.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Amos Oz, \u201eDeodata in adancul padurii\u201c, traducere de Dana-Ligia Ilin, Bucuresti, Editura Humanitas, 2011.   Departe, departe, intr-un sat cunoscut doar de putina lume, toate animalele au disparut. Satul nu este ca oricare altul, ci e \u201ecenusiu si posomor\u00e2t, inconjurat de munti si paduri, nori si v\u00e2nt. N-avea prin preajma vreun alt sat.\u201c De aici,… Cite\u0219te mai mult »Dincolo de poveste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7306,938],"class_list":["post-10868","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-deodata-in-adancul-padurii","tag-amos-oz"],"views":2342,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10868","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10868"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10868\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10868"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10868"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10868"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}