Ne\u00eendoielnic, deci, o schimbare radicala s-a produs \u00een atitudinea lui Const. Mille si a ziarului sau \u00eentre 22 iunie si 2 iulie 1905 si, \u00een aceste conditii, se pune imediat \u00eentrebarea ce a determinat-o. \u00cenainte de a \u00eencerca un raspuns, se cuvine a mentiona ca ideile fundamentale din ultimele sale interventii \u2013 gradul relativ redus de rusificare a moldovenilor dintre Prut si Nistru de-a lungul secolului scurs de la anexare, obligatoria \u201ere\u00eentoarcere\u201c a lor catre Rom\u00e2nia, \u00een conditiile inevitabilei dezmembrari a Imperiului Tarist si a formarii statelor nationale Polonia si \u201eUcrania\u201c, precum si regretabilul dezinteres \u00een Rom\u00e2nia fata de \u201echestiunea basarabeana\u201c \u2013 trimit direct la opiniile formulate de Dumitru C. Moruzi7). Spre deosebire de acesta, Const. Mille lasa sa se creada ca fericitul \u201eceas\u201c a si venit. \u00cen acest sens, \u00een 9 iulie 1905 (nr. 5 713), pagina \u00eent\u00e2i a \u201eAdevarului\u201c gazduieste articolul \u201ePrima miscare\u201c, evenimentul \u00een cauza fiind un manifest lansat de \u201ecomitetul central al Ligii culturale a rom\u00e2nilor din Basarabia\u201c. \u00cen numarul urmator, aceeasi pagina este titrata cu litere mari: \u201eZvon de fuga Tarului din Rusia\u201c, iar una dintre \u201einformatiuni\u201c (p. 2) spunea: \u201eAtragem atentiunea cititorilor nostri asupra gravei \u00eentorsaturi ce a luat-o puternica miscare revolutionara din Rusia \u00een urma neasteptatei plecari a Tarului \u00een strainatate. Dintr-un moment \u00een altul poate surveni \u00een Rusia prabusirea definitiva a actualei organizatiuni autocratice\u201c. Si pagina prima a numarului din 11 iulie poarta titlul senzational \u201ePlecarea Tarului din Petrograd\u201c, dublat de cel al unui articol \u2013 \u201eTarul refugiat politic\u201c, idee transpusa plastic si \u00een \u201echestia zilei\u201c. A doua zi, \u201eAdevarul\u201c informa pe larg despre \u00eent\u00e2lnirea Tarului cu \u00cemparatul Wilhelm, fara sa dea vreo explicatie asupra gafei monumentale pe care o comisese.
\n\u00cen acelasi timp, \u00een nr. 5 715, din 12 iulie 1905, un redactor (Victor Anestin, ce semna S.Y.R.) comenta \u201emanifestul basarabenilor\u201c, relu\u00e2nd \u00een final ideile directorului (\u201eAr fi sa faptuim o crima \u00een contra noastra daca n-am sti sa ne folosim de \u00eemprejurari pentru dreptatea cauzei rom\u00e2nesti. Sa chibzuim bine si sa lucram repede\u201c). Dar, \u00een fuga condeiului, gazetarul lasa sa-i scape ca \u201emanifestul\u201c cu pricina e \u201eal basarabenilor de la noi\u201c, asadar al basarabenilor refugiati \u00een Rom\u00e2nia. Dezvaluirea era, desigur, inoportuna, daca nu chiar un \u201edenunt\u201c involuntar; oricum, ziarul se straduieste apoi sa o faca uitata: doua zile mai t\u00e2rziu (nr. 5 717), anunt\u00e2ndu-se la \u201eultime informatiuni\u201c despre un alt demers al \u201eLigii culturale a rom\u00e2nilor din Basarabia\u201c, se dadea de \u00eenteles ca aceasta activa \u00een teritoriul dintre Prut si Nistru, fiind vorba de tiparirea la Chisinau, \u201efara autorizatie a guvernului rus\u201c, a unui \u201eziar hebdomadar \u00een limba rom\u00e2na scaret va purta titlul \u201eBasarabia\u201c\u201e. Ideea era cuprinsa si \u00eentr-un alt anunt din 25 septembrie, conform caruia \u201ehebdomadarul\u201c cu pricina aparuse \u201ede vreo trei saptam\u00e2ni\u201c, \u201efiind imprimat \u00eentr-o tipografie secreta\u201c (se \u00eentelege, din Basarabia, de acolo \u201efiind trimis de un prieten\u201c cotidianului bucurestean.) Nu se preciza \u00eensa cu ce fel de litere era tiparit (latine sau chirilice), ci doar ca era \u201eorgan al Partidului National Rom\u00e2n din Basarabia\u201c.
\n\u201eAdevarul\u201c se opreste, de asemenea, peste trei luni asupra numarului 68) al \u201ehebdomadarului\u201c \u201eBasarabia\u201c. La 15 decembrie 1905, \u00een articolul \u201ePacatele noastre\u201c, Const. Mille comenta editorialul aceluia, intitulat \u201eC\u00e2teva puncte din programul nostru\u201c si iscalit \u201ePartidul National Rom\u00e2n\u201c, care va fi reprodus aproape \u00een \u00eentregime de doua ori la r\u00e2nd, \u00een 17 si 18 decembrie. \u00cen introducerea acestuia, autorii, mention\u00e2nd ca se spusese despre ei ca \u201ear dori sa se uneasca cu fratii lor de peste Prut\u201c, respingeau ideea, cu argumentul ca, pe de o parte, unirea \u201enu s-ar putea face\u201c si, pe de alta parte, ea \u201enici nu ne vine la socoteala\u201c, dat fiind ca astfel basarabenii n-ar scapa de \u201ebiruri grele\u201c, nici de \u201eostire\u201c, nici de \u201edregatori necinstiti, rai si rapitori\u201c, nici de \u201ejudecatori fatarnici si \u00eenselatori\u201c si nici nu ar avea drepturile fundamentale (\u201eal cuv\u00e2ntului\u201c, \u201eal \u00eentrunirilor\u201c). Corolar al celor spuse erau cele trei \u201edeclaratiuni\u201c, sa le spunem asa, principiale \u2013 \u201e1) suntem moldoveni; 2) suntem tarani si 3) nu suntem iredentisti, adica voim sa luptam ca cetateni \u00een statul rus\u201c.
\n\u00cen comentariul sau, fireste, directorul \u201eAdevarului\u201c sublinia ca sorgintea fatala a \u201edeclaratiunilor\u201c erau \u201epacatele noastre\u201c, ca sa nu spuna \u2013 cum facea de mult timp \u2013 ale elitelor din Rom\u00e2nia. Const. Mille nu se oprea asupra cererilor din program. \u00centre ele, figurau negresit cele privitoare la utilizarea limbii materne \u00een scoala, \u00een biserica, \u00een institutiile publice, dar si drepturile politice, inclusiv \u201edreptul de alegere universal\u201c, si la urma, cererea cea mai importanta, ca \u201epam\u00e2ntul Basarabiei al taranilor sa fie\u201c. Or, justificarea acestei cereri (\u201ePrecum soarele ce lumineaza pam\u00e2ntul, vazduhul ce \u00eenconjura pam\u00e2ntul, asa si tarina a nimanui sa nu fie si acela ce munceste acest pam\u00e2nt cu m\u00e2nele sale si c\u00e2t munceste, at\u00e2t sa stap\u00e2neasca p\u00e2na ce-l munceste el si fiii lui, si nepotii si stranepotii lui.\u201c) revela fara dubii inspiratia din doctrina socialistilor rusi.
\nSa mai notam ca ziarul lui Const. Mille dadea la iveala, la 20 ianuarie 1906, articolasul \u201eMoldovenii din Basarabia\u201c, \u00een care se ocupa de \u201eo brosura de propaganda social-nationalista rom\u00e2na\u201c, intitulata \u201eCatre taranii moldoveni din Basarabia\u201c, tiparita cu litere chirilice. Un alt ziar dezvaluia \u00eensa ca e vorba de un \u201emanifest\u201c al aceluiasi \u201ePartid national rom\u00e2n din Basarabia\u201c, \u00een care se reluau ideile din \u201eprogramul\u201c publicat \u00een \u201eBasarabia\u201c. Si, \u00een sf\u00e2rsit, \u201eUniversul\u201c din 21 ianuarie 1906, d\u00e2nd stire despre faptul ca guvernatorul Basarabiei anuntase \u00eentr-o cuv\u00e2ntare ca \u201edaduse permisiune domnului Kinzensky sa tipareasca un ziar \u00een limba moldoveneasca\u201c, adauga ca \u201ePartidul national rom\u00e2n a raspuns la aceasta cuv\u00e2ntare a guvernatorului tiparind o mica proclamatie, \u00een care felicita pe guvernator si zice: \u201eaceasta permisiune este \u00eent\u00e2ia noastra izb\u00e2nda\u2026\u201c\u201e ssubl. n.t.
\nDin toate acestea se poate trage concluzia ca at\u00e2t \u201eLiga culturala a rom\u00e2nilor din Basarabia\u201c, c\u00e2t si \u201ePartidul national rom\u00e2n din Basarabia\u201c nu erau dec\u00e2t nume pe care si le-a luat, nu dintr-o gaunoasa prezumtie, o grupare a basarabenilor refugiati \u00een Rom\u00e2nia. De mentionat ca a doua titulatura nu o substituie complet si definitiv pe cea dint\u00e2i: la 2 decembrie 1905, de pilda, \u201eL’Ind\u00e9pendance roumaine\u201c insereaza un \u201eecou\u201c, conform caruia, urmare a demersurilor facute de mai marii bisericii basarabene pe l\u00e2nga Sinodul din Sankt Petersburg pentru tinerea slujbei \u00een limba rom\u00e2na si, \u00een legatura cu aceasta, pentru \u00eenfiintarea unei tipografii \u201emoldovenesti\u201c, \u201eliga culturala a rom\u00e2nilor din Basarabia\u201c adresa clerului din Rom\u00e2nia un apel pentru str\u00e2ngerea de carti ecleziastice. \u201eEcoul\u201c capata importanta, \u00eentruc\u00e2t dezvaluie identitatea unui membru (\u201edelegat al ligii\u201c), anume Zamfir Arbore, cel caruia trebuia sa i se trimita cartile. Vechiul \u201enihilist\u201c era, prin urmare, sufletul gruparii \u00een cauza. O dovada \u00een acest sens este si stampila care se gaseste pe cele doua exemplare ale \u201ehebdomadarului\u201c de la Biblioteca Academiei, stampila pe care se citeste: \u201e\u201cMilcovul\u201c Societate pentru ajutorul rom\u00e2nilor din Basarabia\u201c. Desigur, prezenta acesteia ar putea sa \u00eensemne doar ca exemplarele au apartinut Societatii respective, si nu ca au fost editate de ea. \u00censa nu si \u00een acest caz.
\nSocietatea, al carei nume trimite direct la aceea a ardelenilor, \u201eTransilvania\u201c, e pomenita mult mai rar \u00een presa vremii, \u00eenc\u00e2t nu se stie despre ea prea multe. Totusi, dintr-o \u201eultima informatie\u201c a \u201eUniversului\u201c, din 15 februarie 1904 (nr. 44, p. 2), aflam ca \u201e\u00een \u00eentrunirea generala de la 12 l.c. a reales vechiul sau comitet: presedinte, d. Bogdan Petriceicu Hasdeu, vicepresedinte, d. Ioan G. Bibicescu; secretar, d. Z.C. Arbore si bibliotecar, d. Gheorghe Madan\u201c. Societatea dadea iarasi un \u201ecomunicat\u201c \u00een coloanele \u201eAdevarului\u201c din 27 august 1905 (nr. 5 759, p. 3), referitor la \u201emasacrele din Kisinau\u201c, comunicat ce debuteaza cu precizarea \u201eNi se scrie din Chisinau…\u201c. \u00cen final, pentru a dovedi rasunetul evenimentului, se mentiona ca de el s-a ocupat pe larg si un periodic petersburghez, \u201eS\u00e2n Otecestva\u201c. Proportiile \u201emasacrelor\u201c, \u00eensa, fusesera mult exagerate, lucru pe care \u201eAdevarul\u201c \u00eel recunoaste \u00eentr-unul din numerele urmatoare. Autorii comunicatului nu aveau acces, deci, la surse bine informate, de la fata locului. (Iar o lucrarea stiintifica recenta precizeaza ca \u201eS\u00e2n Otecestva\u201c s\u201eFiul patriei\u201ct si-a \u00eencheiat existenta \u00een 1901!)
\nDespre o alta \u201e\u00eenstiintare\u201c a societatii, \u201eprin care se aduce la cunostinta publica ca d. Madan este exclus s\u2026t pentru\u2026 raporturile sale cu jandarmeria ruseasca\u201c, \u00eenstiintare survenita tocmai c\u00e2nd cel \u00een cauza scotea, \u00een ianuarie 1907, la Chisinau ziarul \u201eMoldovanul\u201c, vorbea si \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c (nr. 1, ianuarie 1907, \u201eMiscellanea\u201c, p. 184). O pomenim, pentru ca, \u00een 1909, c\u00e2nd ziarul \u201eViitorul\u201c o reaminteste \u00een cadrul unei polemici \u00een jurul lui C. Stere, Gh. Madan respinge acuzatia neg\u00e2nd \u00eensasi existenta societatii. Or, la aceasta, ziarul liberal dadea la lumina, la 14 septembrie 1909, o \u201escrisoare deschisa d-lui Niculae Filipescu\u201c adresata de \u201ecomitetul\u201c societatii respective. Omului politic i se aducea la cunostinta ca, \u00eentr-o \u201esedinta extraordinara s-a votat \u00een unanimitate blam \u201eEpocii\u201c\u201e pentru ca a dat loc \u00een coloanele sale neadevarurilor lui Gh. Madan, care ar fi fost bursierul Societatii \u201eMilcovul\u201c pe c\u00e2nd era elev la Liceul \u201eSf. Sava\u201c (\u201ep\u00e2na la clasa V\u201c). Despre Societate se mai declara ca \u201ea fost \u00eentemeiata de repauzatul marele basarabean Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a fost si \u00eent\u00e2iul ei presedinte p\u00e2na la moartea sa\u201c, ulterior \u00een fruntea ei afl\u00e2ndu-se I. G. Bibicescu, viceguvernator al Bancii Nationale si membru \u00een comitetul Ligii pentru unitatea culturala. Alte detalii \u2013 spunea comunicatul \u2013 le poate afla N. Filipescu \u00eentr-o convorbire \u201eintima\u201c cu persoana numita. Dialogul, se pare, nu a avut loc, caci \u201eEpoca\u201c dadea \u00een continuare replicile lui Gh. Madan, semnate si nesemnate, care sustinea mai departe ca societatea nu exista ori ca se reduce la un singur om, nimeni altul dec\u00e2t Zamfir Arbore. Despre bursa primita de el nu spune nimic, ceea ce echivaleaza cu o confirmare a faptului. Si cum el se refugiase \u00een Rom\u00e2nia \u00een 1891, la 19 ani, si nu ar fi putut mult timp am\u00e2na continuarea studiilor liceale, \u00eenseamna ca \u201eMilcovul\u201c exista la acea data.
\nC\u00e2t priveste importanta gruparii care \u00eesi ia, prin urmare, \u00een vara si toamna anului 1905 numele de \u201eliga culturala a basarabenilor\u201c si \u201ePartidul National Rom\u00e2n din Basarabia\u201c, despre ea va scrie o luna mai t\u00e2rziu un \u201ecorespondent\u201c al \u201eSamanatorului\u201c \u2013 Teodor Porucic. Textul sau, intitulat \u201ePartidele politice din Rusia si miscarea nationala a rom\u00e2nilor din Basarabia\u201c, aparut \u00een nr. 8, din 16 februarie 1906 al revistei conduse de N. Iorga si reprodus \u00een ziarul liberal \u201ePrezentul\u201c (nr. 264, din 24 februarie 1906), va suscita o riposta taioasa a lui C. Stere \u00een proaspat aparuta \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, riposta asupra careia ne vom opri mai t\u00e2rziu. Pentru moment, din articolul citat, retinem cele spuse \u00een finalul lui (si fata de care nu se formuleaza obiectii): \u201eAfara de aceste doua grupari, mai este o a treia, formata din rom\u00e2nii stabiliti \u00een strainatate. Acestia se grupeaza \u00een jurul ziarului \u201eBasarabia\u201c si n-au aderat la niciun partid existent din Rusia, ceea ce, de altfel, nici nu e posibil, av\u00e2ndu-se \u00een vedere ca conducatorii acestei grupari sunt pentru totdeauna stabiliti \u00een strainatate. Desi aceasta grupare dispune de mijloace suficiente, dar influenta ei \u00een Basarabia e mica si numarul membrilor ei restr\u00e2ns, asa \u00eenc\u00e2t nu pot influenta direct asupra evenimentelor din Basarabia dec\u00e2t cu ajutorul presei, ceea ce s-a si \u00eencercat cu ziarul \u201eBasarabia\u201c. Dar, spre parerea de rau a tuturor, acest ziar n-a satisfacut pe nimeni; si era natural sa se \u00eent\u00e2mple aceasta, c\u00e2nd redactia gazetei e rupta de Basarabia, pe care n-o cunoaste, nu cunoaste nici viata \u201emoldovenilor\u201c din Rusia si nici chiar limba populara\u201c.
\nDe departe, frapeaza siguranta cu care sunt facute afirmatiile, siguranta pe care numai cineva \u00een perfecta cunostinta de cauza o putea avea. Teodor Porucic stia deci din cine se compune \u201egruparea\u201c9), ceea ce, se poate spune, era un secret al lui Polichinelle. (Ne reamintim si de S.Y.R., Victor Anestin, care dezvaluise fara voie ca \u201eprima miscare\u201c se datora \u201ebasarabenilor de la noi\u201c!) De aceea, de altfel, \u00een 1913, bibliografii Nerva Hodos si Al. Sadi Ionescu au putut sa precizeze, \u00een \u201ePublicatiunile periodice rom\u00e2nesti. 1820-1906\u201c, ca \u201eBasarabia\u201c \u201ese tiparea la Geneva\u201c si ca redactori au fost Zamfir C. Arbore si dr. P. Cazacu. Acesta din urma preciza \u00eentr-o notita \u00een lucrarea sa \u201eMoldova dintre Prut si Nistru. 1812-1918\u201c10): \u201etocmai pentru a provoca o astfel de adunare sa marilor demnitari si proprietarit si hotar\u00e2re sde a se permite tiparituri rom\u00e2nestit se scria si se trimitea din Bucuresti gazeta \u201eBasarabia\u201c, scoasa anume la Galati la tipografia lui sC.t Graur, \u201eMasina de treierat\u201c\u2026\u201c Un deceniu si jumatate mai t\u00e2rziu, modestul doctor preciza \u00een articolul \u201eEmigranti de peste Prut \u00een Rom\u00e2nia\u201c (\u201eRevista Fundatiilor Regale\u201c, anul VIII, nr. 8-9, 1 august \u2013 1 septembrie 1941, p. 478): \u201eCasa lui Arbore era un centru de \u00eent\u00e2lnire al tuturor tinerilor nationalisti emigrati din Basarabia, care erau stabiliti \u00een tara sau erau \u00een trecere prin Bucuresti. De la Zamfir Arbore si de la scriitorul acestor r\u00e2nduri a plecat gazeta subversiva \u201eBasarabia\u201c, tiparita pe h\u00e2rtie de scrisori si care a fost distribuita si autoritatilor rusesti, \u00een timpul revolutiei din 1905, pentru a le determina sa \u00eengaduie aparitia la Chisinau a gazetelor \u00een limba rom\u00e2na. De la Arbore si de la scriitorul acestor r\u00e2nduri au plecat prin contrabanda la Chisinau primele litere latine, cumparate cu fonduri date de Banca Nationala si cu care s-au tiparit acolo primele gazete rom\u00e2nesti\u201c.
\nRalierea lui Const. Mille la actiunea \u201egruparii\u201c fostului \u201enihilist\u201c Zamfir C. Arbore explica asadar campania \u201eAdevarului\u201c \u00een chestiunea Basarabiei, campanie declansata intempestiv si fara mari rezultate, daca nu chiar cu efecte daunatoare. E de luat \u00een calcul totusi si dorinta directiei de a crea, cu toate mijloacele, inclusiv cele contravenind deontologiei gazetaresti (cu \u201estiri\u201c de o inexactitate susceptibila sa aneantizeze credibilitatea cotidianului \u00een r\u00e2ndurile cititorilor), un larg curent de opinie \u00een favoarea rasculatilor de pe \u201eKneaz Potemkin\u201c si, \u00een genere, a revolutionarilor rusi, totul pe placul si \u00een folosul socialistilor rom\u00e2ni. (Vreme mai bine de doua luni, coloanele cotidianului adapostesc reportaje de la predarea cuirasatului, un interviu cu liderul marinarilor rasculati \u2013 Atanasie Matuscenco, ba chiar si traducerea unei scrisori-manifest a acestuia, un lung interviu cu dr. Cristian Racovski, viitorul fruntas al Internationalei a III-a, despre \u201eepopeea cuirasatului\u201c, notite frecvente despre \u201espionii\u201c rusi intrati clandestin \u00een Rom\u00e2nia pentru a-i \u201erapi\u201c pe revolutionari, laude aduse guvernului rom\u00e2n pentru ca nu i-a extradat pe marinarii rasculati, pledoarii \u00een favoarea corectitudinii solutiei din punctul de vedere al dreptului international s.a.m.d.)
\nAproape \u00een acelasi timp cu campania \u201eAdevarului\u201c \u00eencepe cea de-a doua pe care o mentionam, a ziarului liberal \u201eSecolul\u201c. Acesta da la lumina, \u00een nr. 1.792, din 6 iulie 1905, p. 3, un articolas iscalit Bran si intitulat \u201eMiscarea rom\u00e2nilor din Basarabia\u201c. \u00cen introducerea lui se preciza ca asasinarea maresalului nobilimii basarabene Teodosiu, anuntata cu trei saptam\u00e2ni \u00een urma, nu avusese drept motiv reactionarismul celui ce votase, la conferinta maresalilor nobilimii din Rusia, \u00eempotriva Constitutiei. \u00cen fapt, \u201e\u00eenainte de a merge la conferinta \u2013 relata Bran \u2013 maresalul a \u00eentrunit \u00een casa sa pe mai multi fruntasi rom\u00e2ni din Basarabia, pe d-nii Stamati-Ciurea, Donici, Stroescu, V\u00e2rnav, Krupensky etc., cu cari s-a sfatuit asupra atitudinii sale la conferinta maresalilor; cu totii \u00een unanimitate au decis ca maresalul Teodosiu sa ceara pentru Basarabia o autonomie nationala aproape la fel cu cea pe care o are Bucovina \u00een Austria, cu o dieta la Chisinau, cu limba rom\u00e2na \u00een administratie si \u00een justitie etc.\u201c Maresalul sustinuse \u00eentr-adevar propunerea, dar aceasta fusese respinsa, cu ironii, de prezidentul conferintei, printul Trubetkoi (rectorul universitatii moscovite), ceea ce l-a determinat pe maresalul basarabean sa voteze \u00eempotriva proiectului de Constitutie. Bran mai adauga ca \u201ejertfa n-a fost zadarnica\u201c, caci \u201esaptam\u00e2na trecuta, membrii rom\u00e2ni ai zemstvoului Basarabiei si c\u00e2tiva nobili rom\u00e2ni s-au \u00eentrunit din nou si au decis sa continue lupta, fac\u00e2nd o propaganda \u00eentinsa pentru autonomia Basarabiei. Apoi au decis sa faca un proiect de autonomie si un memoriu, pe care o delegatie sa le prezinte Tarului.\u201c
\nSalut\u00e2nd cu bucurie (\u201eca rom\u00e2n\u201c) \u201eaceasta manifestare a constiintei nationale \u00een Basarabia\u201c, survenita prima data dupa mai bine de 30 de ani, c\u00e2nd \u201eabia daca mai auzeam ca mai sunt acolo doi-trei rom\u00e2ni\u201c, Bran \u00eencheia cu entuziasm: \u201eBasarabia nu este pierduta!\u201c
\n(Sa notam aici ca informatia referitoare la asasinarea maresalului era falsa, cel \u00een cauza prezid\u00e2nd \u00een persoana adunarea zemstvei guberniale \u00een decembrie 1905. Conform lui Gh. Bezviconi \u2013 studiul \u201eArhondologia Basarabiei II\u201c, \u00een revista \u201eDin trecutul nostru\u201c, anul IV, nr. 28-30, ianuarie-martie 1936, p. 53 s.u., precum si \u00een volumul \u201eBoierimea Moldovei dintre Prut si Nistru\u201c, Bucuresti, 1940-1941, vol. I, p. 135 -, Mihai Teodosiu sau Feodosiu, ales ca maresal al nobilimii din Basarabia \u00een 1905, si-a continuat mandatul p\u00e2na \u00een 1908 si a murit la 12 decembrie 1918.)
\nArticolul era preluat integral (si declarat) \u00een \u201eLiberalul\u201c de la Iasi o zi mai t\u00e2rziu (nr. 99, din 7 iulie 1905), o posibila explicatie fiind interesul intrinsec al subiectului. Dar ar mai putea fi una, anume ca articolul sa apartina cuiva apropiat de redactia ziarului iesean. Or, ideatia si stilul articolului duc cu g\u00e2ndul la C. Stere.
\nIscalitura respectiva (Bran) mai apare anterior \u00een \u201eSecolul\u201c. \u00cen nr. 1 783, din 23 iunie 1905, ea se afla sub un articol vehement la adresa guvernului, care se dezintereseaza de \u201erom\u00e2nii de peste hotare\u201c (asa se si intitula) si care este reprodus, si el, \u00een ziua urmatoare de \u201eLiberalul\u201c (\u00een numarul 90, din 24 iunie). Bran mai sunt iscalite articole despre discutiile de la Senat \u00een legatura cu \u201econcesiunea petrolului\u201c (n-rele 1 751, 1 763), despre evenimentele din Ungaria si impactul lor asupra rom\u00e2nilor de acolo (1 773, 1 778, 1 785 s.a.), precum si despre conflictele dintre gruparile conservatoare, \u00eendeosebi despre frictiunile \u00eentre A.A. Badarau, Take Ionescu si generalul Iacob (Jacques) Lahovari (1 761, 1 765, 1 769, 1 775, 1 776, 1 777, 1 780, 1 784, 1 785 etc.). O colaborare asa de asidua a lui C. Stere la \u201eSecolul\u201c pare improbabila, mai ales ca, \u00een cursul lunii mai 2005, fostul deputat iesean fusese fara doar si poate ocupat cu redactarea seriei de sapte ample articole consacrate \u201econtenciosului administrativ\u201c, publicate \u00een oficiosul liberal \u201eVointa nationala\u201c si \u00een \u201eLiberalul\u201c. \u00censa nu e exclus ca Bran sa fi fost un pseudonim colectiv.<\/p>\n
Puncte de tangenta cu articolele mentionate au si mai multe \u201ebuletine exterioare\u201c, nesemnate, toate denot\u00e2nd o buna informare, precum si o perspicacitate deosebita, cele relative la Imperiul Tarist (\u201eRusia dupa \u00eenfr\u00e2ngerea navala\u201c, 1 759; \u201eMediatiunea de pace\u201c, 1 762; \u201ePacea ruso-japoneza\u201c, 1 765; \u201ePacea si situatiunea militara \u00een Extremul Orient\u201c, 1 768) vadind pe deasupra sentimente de o forta rara \u00een presa momentului contra autocratiei rasaritene.<\/p>\n
<\/p>\n
Note:<\/strong>
\n7) \u201ePrintul\u201c, de altfel, intervine \u00een \u201eCronica\u201c (anul IV, nr. 1 218, din 26 iulie 1905, p. 1-2) iscalind Deceme articolul \u201eBasarabia si presa noastra\u201c. Aici, el ironizeaza acid ziarul \u201eAdevarul\u201c, pentru ca, dupa episodul \u201ePotemkin\u201c, a descoperit Basarabia, \u00eel acuza a-i fi \u00eemprumutat unele idei si se arata revoltat de sugerarea unei actiuni \u00een forta contra Imperiului Tarist si mai ales de felul cum este tratat Regele si ministrii sai.
\n8) Numerele 2-5, despre care \u201eAdevarul\u201c nu a scris nimic, nu se afla nici \u00een colectia existenta la Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne, ceea ce ar putea sa \u00eensemne ca nici nu au aparut ori au fost \u201ecomunicate\u201c sau manifeste.
\n9) Trei decenii mai t\u00e2rziu, revista \u201eViata Basarabiei\u201c gazduia (\u00een nr. 7-8, iulie-august 1937, p. 71-104) textul \u201eContributiuni noua pentru istoria evolutiei nationalismului \u00eentre Prut si Nistru (Din notele biografice ale d-lui T. Porucic)\u201c. \u201eNotele\u201c, de fapt autobiografice, sunt foarte bogate informatii, dintre care unele se cer totusi privite cu spirit critic. Teodor Porucic relateaza aici ca, venit la Bucuresti \u00een 1901 pentru studii (a urmat Facultatea de Stiinte), \u201efusese si el primit \u00een grupul lui Arbure\u201c (ba chiar nasi de casatorie i-au fost dr. P. Cazacu si Ecaterina Arbore), \u201edar a lucrat slab, deoarece se ferea de o activitate militanta\u201c. \u201eFereala\u201c s-a transformat \u00een \u201edesfacere de grupul revolutionar\u201c, c\u00e2nd a \u00eent\u00e2lnit acolo figuri dubioase, precum \u201espionul Melas\u201c sau cel care va fi cunoscut peste c\u00e2tiva ani \u00een toata Europa sub numele Azew, considerat revolutionar, dar ulterior demascat ca \u201eagent provocator al politiei ruse\u201c si totodata, pare-se, spion german. De retinut e si afirmatia ca \u201eerau trei centre pe unde treceau revolutionarii srusit: la Ploiesti, casa lui Dobrogeanu-Gherea, la Bucuresti – casa lui Zamfir Arbure si la Iasi – casa lui C. Stere (…) Pe la Dobrogeanu-Gherea treceau rusii social-democrati, iar pe la Arbure – socialistii revolutionari (…)\u00a0 Stere era mai mult nationalist-poporanist, putem sa zicem chiar taranist\u201c. \u201eCele trei grupuri mai sus amintite – se adauga – adesea se dusmaneau\u201c.
\n10) Iasi, Viata rom\u00e2neasca, 1924; reed. Chisinau, Stiinta, 1992. Din aceasta citam (p. 219).<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Ne\u00eendoielnic, deci, o schimbare radicala s-a produs \u00een atitudinea lui Const. Mille si a ziarului sau \u00eentre 22 iunie si 2 iulie 1905 si, \u00een aceste conditii, se pune imediat \u00eentrebarea ce a determinat-o. \u00cenainte de a \u00eencerca un raspuns, se cuvine a mentiona ca ideile fundamentale din ultimele sale interventii \u2013 gradul relativ redus… Cite\u0219te mai mult »C. Stere si actiunea sa \u00een Basarabia anului 1906 (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-10862","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1633,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10862","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10862"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10862\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10862"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10862"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10862"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}