{"id":1086,"date":"2010-01-13T23:24:38","date_gmt":"2010-01-13T21:24:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1086"},"modified":"2010-01-10T18:29:07","modified_gmt":"2010-01-10T16:29:07","slug":"unde-incepe-cerul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/unde-incepe-cerul\/","title":{"rendered":"Unde incepe cerul"},"content":{"rendered":"

\u201eUnde te duci?\u201c \u201eIn Patagonia!\u201c\u00a0 \u201eUnde ai fost?\u201c \u201eLa Macchu Picchu\u201c. Astea par doar raspunsuri neserioase. Exista locuri a caror sonoritate e at\u00e2t de extravaganta, inc\u00e2t nu crezi ca pot exista cu adevarat. Si totusi. Am fost in Patagonia si tocmai m-am intors din Macchu Picchu.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Daca Patagonia incepe unde se termina pam\u00e2ntul, Macchu Picchu pare sa se termine unde incepe cerul. Calatoriile in locuri extreme ca acestea au imprevizibilul unor expeditii in timp, care de multe ori iti contrazic imaginatia stimulata de literatura turistica ori de vreo fotografie spectaculoasa de revista.
\nPeru este neasteptat. Tentatia de a vedea Macchu Picchu pe viu este multiplicata de realitatea unui intreg spatiu geografic care iese din topografie, a unei societati pentru care nu gasesti cu usurinta masura potrivita. Straturi de civilizatie se suprapun aici si convietuiesc intr-o sincronicitate care sfideaza si timpul si formele agresive ale globalizarii. In Peru te poti pierde prin faldurile terasate ale Anzilor ori printre insulele plutitoare ale celui mai mare lac navigabil din lume, Titikaka,\u00a0 aflat la 4300 de metri inaltime, poti trai simplu in case mici de lut, ori lua urma unui shaman in jungla Amazonului. Totul e altfel dec\u00e2t ai crezut ca este, dar surpriza intoarcerii in vremuri pierdute ori mai bine-zis conservate are naturaletea unui pahar cu ceai de coca pe care il bei pe nerasuflate c\u00e2t sa-ti reglezi gravitatia la mare altitudine.
\nLa Chincero, primul sat la peste 3000 de metri in care ajungem, abia ne tinem pe picioare. Facem economie de gesturi, ne simtim inima in stomac si pulsul in urechi, pasim incet ca niste astronauti scuturati pe pam\u00e2nt si neobisnuiti cu mersul pe jos. Durerile de cap si senzatia de imponderabilitate se diminueaza daca mesteci frunze de coca, ni se spune. In holul hotelurilor ne asteapta termosuri mari cu ceai si farfurii cu frunze. Noi stiam doar ca din ele se extrage cocaina, asa ca la inceput sorbim amuzati din fructul oprit, suntem prudenti, studiindu-ne reactiile. Doar ca nu simtim nimic. Am putea avea doar insomnii, ni se mai spune, dar suntem prea obositi pentru asta.
\nAm baut p\u00e2na la urma litri de ceai de coca si am devenit dependenti de frumusetea misterioasa a Anzilor, de unduirile Vaii Sacre intre piscuri inzapezite, ruine incase ridicate halucinant la mii de metri in st\u00e2nca, de lemnul alb al eucaliptilor si de respiratia intuita a pumelor argintii, de privirea bl\u00e2nda a bastinasilor cu pielea arsa de soare. Cum mi se int\u00e2mpla adesea in mai toate colturile lumii, gasesc ca si peruanii seamana cumva cu strabunicii mei. Poate ca toti au in comun acel ceva simplu, sunt \u201eoameni vechi\u201c, te uiti la ei in ochi si e suficient sa comunici si sa intelegi. Totul e acolo, in expresia clara si nedisimulata a privirii, in esenta vietii nealterate de niciun artificiu.
\nAltfel privit, Peru e un sat mare ascuns de Anzi, protejat de paduri tropicale ori de intinderi desertice, inchis in pietrele slefuite de incasi ori in umbra ritualurior de sacrificiu preincase. O tara bogata cu oameni saraci, paradox cunoscut bine si in trecutul unor tari ale Europei de Est. Locuitorii ei sunt insa resemnati si multumiti. Acum e bine, ne spun, fostul presedinte Fujimori a pus capat terorismului si de c\u00e2tiva ani e stabilitate in Peru, infloreste turismul, apar si primii investitori\u2026Fujimori a ajuns in cele din urma in inchisoare, dar majoritatea il regreta, dupa cum la multi transpare nostalgia dupa legile imperiului incas din a carui glorie scurta continua sa-si traga energia de a supravietui in conditii austere si in ziua de azi.
\nOrasele mari, ca Lima sau Cuzco, par santiere abandonate la jumatate, in praf. Pentru o cladire terminata taxele sunt at\u00e2t de mari inc\u00e2t oamenii prefera sa faca doar un etaj ori sa ridice c\u00e2teva ziduri, las\u00e2nd restul in paragina. Cum venitul mediu lunar este in jur de 300 de dolari, bancile nu au garantia recuperarii imprumuturilor si cer dob\u00e2nzi de peste 25 la suta. Asezarile mici sau mari sunt mai toate dominate de casele de adobe ale saracilor ridicate pe dealurile din jur, iar in centru, Piata de Arme, un parc inconjurat de catedrala de piatra, palate si cladiri cu balcoane frumoase de lemn. Si peste tot, o curatenie socanta. Seara t\u00e2rziu strazile arata ca si cum nimeni nu ar fi trecut vreodata pe acolo. Dincolo de piata centrala, incepe supravietuirea. Iar in Peru oamenii stiu sa supravietuiasca discret.
\nIn Urubamba, un mic orasel de munte, de unde vom pleca a doua zi spre Macchu Picchu, la ora pr\u00e2nzului ies sute de elevi de liceu in uniforme si se duc in r\u00e2nduri linistite si ordonate spre casa. Ceva ce in America sau in Europa nu mai poti vedea demult. Un alt refugiu, in educatie, familiar si noua in anii comunismului. Dar pentru mine pandantul acestei tari, in Asia, e India. O Indie translatata in America de Sud, doar ca inexplicabil de curata, cu bastinasi care int\u00e2mplator se numesc tot indieni, nu costelivi, infasurati in cearceafuri albe, ci mici si indesati, imbracati in tesaturi colorate. Dar si unii si altii impacati cu soarta si rosturile, obisnuiti sa traiasca din putin, rabdatori si senini in fata unei realitati care,\u00a0 pentru un strain arata apasatoare sau lipsita de speranta. Si unii si altii par stap\u00e2nii absoluti ai naturii, ai pam\u00e2ntului si animalelor, detinatori de mistere si conectati la o dimensiune spirituala pentru care lumea vestica si-a pierdut senzorii. Si India si Peru recicleaza civilizatii succesive mai puternice dec\u00e2t prezentul lor.
\nIn fine, dimineata la patru luam trenul spre Macchu Picchu, g\u00e2ndindu-ne cu invidie la cei care fac Inka trail c\u00e2teva zile pe jos travers\u00e2nd muntii. Ajungem pe o ploaie torentiala si int\u00e2rziem intrarea in complexul arheologic astept\u00e2nd ca cerul sa se ridice la locul lui si aburii grosi care invaluie muntii sa se sparga. Suntem rasplatiti. Ne vom simti chiar rasfatati de unul dintre zeii care vegheza inca de sus. C\u00e2nd apare soarele, imaginea pe care o stiam din fotografii explodeaza pe viu, coplesind cea mai indrazneata imaginatie. Incepem sa urcam spre acea cetate imperiala misterioasa, cobor\u00e2nd. Suntem deja obisnuiti cu stranietatile. Cu c\u00e2t muntele e mai greu de cucerit, cu at\u00e2t cerul pare mai accesibil. Probabil nu ne-am mira daca ar cobori sub noi. Am calca pe el usori, asemeni incasilor care isi rostogoleau pietrele dintr-un versant al muntelui in altul. Sau poate zburau?, se aude o voce de l\u00e2nga mine. Ori propria mea voce eliberata de urgenta gravitatiei.
\nLa Macchu Picchu, cu c\u00e2t esti mai sus, cu at\u00e2t ai senzatia ca te-ai scufundat mai ad\u00e2nc in maruntaiele pam\u00e2ntului. Valuri de munti de un verde intens ocupa de jur imprejur cerul, ajuns aproape un element de decor in tabloul impunator al muntilor uriasi ridicati la poarta junglei Amazonului. Pare un experiment hipnotic al naturii. Ne intindem pe st\u00e2nci la soare si avem senzatia ca putem arunca in cer cu pietre. Si s-ar auzi poate un clipocit, ca si cum ai tulbura suprafata apelor care au inghitit Atlantisul. Acolo totul devine posibil, supranaturalul trece in normalitate.
\nCalatorim ziua urmatoare la Puno si peisajul se schimba dramatic. Din Valea Sacra a incasilor, cu terase de piatra ridicate p\u00e2na in v\u00e2rful muntilor, cu pume si condori, cu saline si paduri de eucalipt pe malurile r\u00e2ului Urubamba care se varsa in Amazon, urcam pe platoul Anzilor, prin imperii preincase, spre inaltimi desertice batute de v\u00e2nturi puternice, unde pasc turme de lame si alpaca. Navigam pe lacul Titikaka printre barci mici de trestie spre insulele plutitoare facute de bastinasi din totora – un fel de bambus de apa. Locuintele lacustre de pe insulele Uros te intorc in alta era. Nativi desculti, dar imbracati in costume folclorice bogate tesute de ei, ne int\u00e2mpina veseli si curiosi ca pe niste extraterestri carora trebuie sa le arati totul de la inceput. Si totul inseamna o bucata mica plutitoare de totora pe care traiesc sase sau opt familii in case de stuf c\u00e2t sa incapa un pat, rupti de lume si fara nicio dorinta de a ajunge la ea. Un divort in stil Uros e simplu: membrii familiei unuia dintre parteneri vin in barcile lor de trestie dotati cu un fierastrau mare, taie insula in jumatate si imping bucatile despartite c\u00e2t mai departe pe lac.
\nZburam inapoi la Lima pentru a lua avionul spre casa si altitudinea se calmeaza. Oscilam intre Muzeul Inchizitiei si Muzeul Aurului, dar alegem p\u00e2na la urma Casa Literaturii, unde biblioteca poarta numele lui Mario Vargas Llosa, fostul candidat la presedintia tarii si etern nominalizat la Nobel, un scriitor\u00a0 ca \u201epestele in apa\u201c in povestiri despre un spatiu deopotriva fabulos si zguduit de istorie. Asistam la schimbarea garzii in fata Palatului Regal, spectacol cu fast pe arii din \u201eCarmen\u201c si \u201eBarbierul din Sevilla\u201c, intram in biserici catolice decorate opulent cu altare aurite si sfinti bine imbracati in brocarturi, facem inconjurul Pietei de Arme, cu cladirile ei impozante amestec\u00e2nd stiluri arhitectonice diferite, coloniale ori maure, si ne petrecem seara in cartierul boem Barranco privind de la terasa unui restaurant crucea luminoasa ridicata pe o colina deasupra oceanului. Dar nici oceanul nu poate absolvi orasul de praf si cenusiu.
\nC\u00e2nd am ajuns acasa lucrurile erau asa cum le lasasem. In Senat legea sistemului medical ramasese impotmolita tot la problema avorturilor, iar in Rom\u00e2nia tocmai isi anuntau victoria in alegeri doi presedinti deodata. Insulele Uros alunecau tot mai departe pe lac si cerul se inchidea la loc deasupra Anzilor, protej\u00e2ndu-si misterul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eUnde te duci?\u201c \u201eIn Patagonia!\u201c\u00a0 \u201eUnde ai fost?\u201c \u201eLa Macchu Picchu\u201c. Astea par doar raspunsuri neserioase. Exista locuri a caror sonoritate e at\u00e2t de extravaganta, inc\u00e2t nu crezi ca pot exista cu adevarat. Si totusi. Am fost in Patagonia si tocmai m-am intors din Macchu Picchu. Daca Patagonia incepe unde se termina pam\u00e2ntul, Macchu Picchu… Cite\u0219te mai mult »Unde incepe cerul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[649,650,648,647,645,646],"class_list":["post-1086","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-alea-sacra","tag-amazon","tag-america-de-sud","tag-cuzco","tag-europa-de-est","tag-lima"],"views":1929,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1086","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1086"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1086\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1086"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1086"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1086"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}