{"id":10859,"date":"2012-02-23T13:33:50","date_gmt":"2012-02-23T11:33:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10859"},"modified":"2012-02-23T13:34:29","modified_gmt":"2012-02-23T11:34:29","slug":"un-monument-al-istoriografiei-romanesti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-monument-al-istoriografiei-romanesti\/","title":{"rendered":"Un monument al istoriografiei rom\u00e2nesti"},"content":{"rendered":"

Antecedente<\/strong>
\nC\u00e2nd N. Iorga se apuca \u2013 probabil prin 1907 \/ \u00eenceputul lui 1908 \u2013 de elaborarea marii sinteze \u201eIstoria Bisericii rom\u00e2nesti si a vietii religioase a rom\u00e2nilor\u201c (I-II, 1908-1909), el nu se afla \u00een fata unei Terra incognita, nu se aventura \u00eentr-un domeniu virgin, \u00een care nu patrunsese niciodata si care-i era strain.
\nCa istoric de anvergura \u2013 ce publicase, p\u00e2na atunci, trei lucrari fundamentale una \u00een limba germana, tradusa si \u00een rom\u00e2neste, de notorietate internationala, ceruta si aparuta sub patronajul marelui istoric german Karl Lamprecht, \u201eIstoria poporului rom\u00e2nesc\u201c, alta pe \u00eentelesul si pentru folosirea tuturor, \u201eIstoria rom\u00e2nilor pentru poporul rom\u00e2nesc\u201c, iar cea de a treia, aparuta \u00een franceza, engleza, italiana si germana, \u201eHistoire des Roumains et de leur civilisation\u201c \u2013, N. Iorga nu putuse ocoli implicatiile vietii religioase \u00een viata neamului rom\u00e2nesc de-a lungul timpului.
\nCaci, dupa cum afirma el \u00eensusi, Biserica a fost si este \u201euna din formele cele mai vechi si cele mai bogate ale vietii noastre nationale\u201c.
\nDar \u00een afara de exegezele, studiile, articolele si documentele de istorie propriu-zisa, el publicase p\u00e2na la acea data \u2013 spre a ne opri doar la lucrarile mari \u2013 c\u00e2teva titluri importantissime referitoare la viata religioasa.
\nNe permitem sa citam pe cele mai importante, las\u00e2nd deoparte zecile \u2013 sutele \u2013 de articole, recenzii si documente presarate timp de cca. un deceniu si jumatate \u00een periodicile timpului: 1. \u201eSate si preoti din Ardeal\u201c (Bucuresti, 1902, V + 349 p., BAR: I 102036, inclusa deja \u00een seria \u201eTransilvania\u201c, vol. IV), 2. \u201eIstoria literaturii religioase a rom\u00e2nilor p\u00e2na la 1688\u201c (Bucuresti, 1904, 243 p., BAR: II 101631), 3. \u201eViata si faptele Mitropolitului Moldovei Veniamin Costachi (1768-1846)\u201c (Bucuresti, 1904, 79 p., BAR: I 66215), 4. \u201eSate si m\u00e2nastiri din Rom\u00e2nia\u201c (Bucuresti, 1905, VIII + 370 p., BAR: I 102006), 5. \u201eInscriptii din bisericile Rom\u00e2niei\u201c, I, fascicula I (Bucuresti, 1905, VIII + 312 p.), fascicula II (Bucuresti, 1907, 57 p.), II (Bucuresti, 1908, 381 p., BAR: II 101631), 6. \u201eInscriptii botosanene publicate cu o prefata despre istoria Botosanilor\u201c (Bucuresti, 1905, 33 p., BAR; II 1834), 7. \u201eInscriptii si \u00eensemnari din bisericile Iasului\u201c (Bucuresti, 1907, 90 p., BAR: II 8557), 8. \u201eH\u00e2rtii din arhiva m\u00e2nastirii Hurezului, precum si din a protopopiei Argesului, din a boierilor Br\u00e2ncoveni si a altor neamuri, gasite \u00een casele proprietatii din Br\u00e2ncoveni\u201c, Bucuresti, 1907, XLV + 386 p., BAR: II 101631).
\nSunt, dupa cum se poate constata, volume \u00eensemnate, suficiente doar prin ele \u00eensele sa consacre activitatea unui cercetator \u00een domeniul istoriei.
\nProvocarea<\/strong>
\nCu asa de multe si largi incursiuni \u00een sferele vietii religioase, care-i vor fi potolit tentatia abordarii \u00een totalitatea ei a istoriei Bisericii rom\u00e2nesti, ne \u00eendoim ca N. Iorga ar fi \u00eencercat, din initiativa personala, o sinteza a \u00eentregului domeniu si a implicatiilor lui \u00een existenta poporului rom\u00e2n, fara o provocare speciala.
\nAceasta a venit din partea Ministerului Instructiunii, a lui Spiru Haret personal, probabil \u00een primii ani ai secolului al XX-lea1.
\n\u00centeleg\u00e2nd necesitatea unei asemenea sinteze \u2013 \u201enimic nu poate fi mai folositor pentru ca preotii nostri sa \u00eenlature anume ispite, pentru ca ei sa cultive anume \u00eendeletniciri potrivite cu demnitatea si chemarea lor, nimic nu poate fi mai priincios pentru a-i face sa \u00eenteleaga marea misiune culturala, sociala si nationala care li se impune\u201c \u2013 si, mai ales, stiind c\u00e2ti pasi importanti facuse personal \u00een vasta documentare necesara pentru o asemenea lucrare2 N. Iorga accepta propunerea.
\nDar de-abia dupa acceptare \u00eesi dadea seama de dificultatea sarcinii, care impunea nu numai cercetarea documentelor celor mai importante, aflate \u00een marile arhive si fonduri rom\u00e2ne si straine, ci si o cunoastere detaliata a unui \u201efoarte mare numar de m\u00e2nastiri si biserici\u201c. \u201eAveau interes \u2013 releva el \u2013 si micile biserici ori schituri de sihastri, pe de o parte, pentru stirile neasteptate pe care le pot da, \u00eensa mai ales pentru a se capata \u00eentiparirea rosturilor poporale \u00eentinse si felurite ale Bisericii pe care aveam s-o urmaresc\u201c.
\nDe-abia \u00een perspectiva realizarii acestui proiect, \u00eentelegem migala pe care o punea autorul \u00een vizitarea fiecarei biserici sau m\u00e2nastiri de pe traseul calatoriilor sale \u00een Basarabia, Bucovina, Banat, Transilvania si \u00eentreg teritoriul regatului rom\u00e2n, cu notarea \u00eensemnarilor de pe toate cartile la care a avut acces, cu descrierea realizarii arhitectonice si picturale concrete a edificiilor si cu reproducerea unor acte si scrisori vechi ce-i erau furnizate.
\nPe l\u00e2nga cunoasterea poporului propriu-zis din toate zonele locuite de rom\u00e2ni, N. Iorga se interesa, asadar, si de dovezile vietii sale spiritual-religioase, care contribuisera nu \u00een mica masura la mentinerea lui \u00een spatiu si timp.
\nFara sa vrea, acceptarea proiectului \u00eel conducea catre o cercetare mai complexa a realitatii dec\u00e2t p\u00e2na atunci, aspir\u00e2nd tot mai mult catre o abordare plenara a istoriei vietii rom\u00e2nesti.
\nDificultatii \u2013 pe care marturisea, la sf\u00e2rsitul elaborarii cartii, \u201eca nu reusise sa-i raspunda \u00een totalitate\u201c, mai ram\u00e2n\u00e2ndu-i \u00eenca, \u00een 1908, biserici si m\u00e2nastiri necercetate \u2013 i se adauga, dupa cum tinea sa precizeze \u00een aceeasi prefata, \u201ecaracterul\u201c dificil al subiectului.
\nCaci, \u201ece poate fi pentru istoricul ei, pentru istoricul rom\u00e2n al ei, Biserica noastra?\u201c \u2013 se \u00eentreba el. \u201eForme bisericesti deosebite au fost necesitate de fiinta a doua Principate pentru viata politica a neamului nostru. Biserica metropolitana a Moldovei a avut alte conditii adesea dec\u00e2t Biserica metropolitana a Tarii Rom\u00e2nesti, care alcatuia si aceasta un organism, bine hotar\u00e2t. \u00cen al doilea r\u00e2nd, tinuturile desfacute, prin nenorociri si fatalitati istorice de cele doua tari, au avut din clipa sf\u00e2sierii alte alcatuiri, \u00een legatura cu interesele si datinile statelor cuceritoare. \u00cen al treilea r\u00e2nd, Ardealul, Banatul, partile unguresti n-au avut a face dec\u00e2t \u00een anume puncte si trecator cu organizatia politica a rom\u00e2nilor liberi, si viata lor bisericeasca s-a gasit, deci, \u00een alt cadru si sub alte \u00eenr\u00e2uriri\u201c. \u00cen sf\u00e2rsit, nasterea bisericii unite cu Roma, \u201e\u00eendreptata mai adesea dusmaneste fata de vechea Biserica ortodoxa a rom\u00e2nilor de peste munti\u201c a complicat si mai mult fenomenul, \u00eenc\u00e2t cu greu se pot cuprinde, \u201edin punct de vedere strict bisericesc\u201c, toate aceste dezvoltari \u00een una singura.
\nSi totusi, autorul a gasit \u201ecalea potrivita\u201c at\u00e2t pentru a derula istoria fenomenului religios la rom\u00e2ni, c\u00e2t si pentru a-i surprinde unitatea.
\nAcea cale a constituit-o privirea religiei \u00een perspectiva rosturilor ei \u00een cadrul fiintei nationale, dincolo de \u201ehotarele fara trainicie ale formelor politice\u201c \u2013 asa cum ceruse \u00eengaduinta lui Karl Lamprecht, si acesta i-o daduse, sa scrie istoria rom\u00e2nilor \u2013 desprins de \u00eempartirea lor vremelnica \u00een \u201etari\u201c separate, raport\u00e2nd viata religioasa si \u201efenomenele politice\u201c \u00eensemnate la \u201eizvorul comun al culturii \u2013 cultura de traditii sufletesti, de obiceiuri economice si agrare, de drept rom\u00e2nesc, de limba, \u00eentrebuintata pe r\u00e2nd \u00een c\u00e2ntec si poveste, \u00een carte bisericeasca si predica, \u00een poezie istorica si cugetare libera\u201c.
\nAltfel spus, N. Iorga \u2013 ne lamureste el \u2013 a gasit cheia unitatii fenomenului religios complex, cu aspecte nu o data contradictorii \u2013 \u00een \u201eurmarirea pe baza nationala, \u00een hotare nationale, \u00een conditii sufletesti nationale3 a legaturilor acelora dintre oameni, ca suflete vii raspunzatoare, daruite cu nemurire, si fiinta dumnezeiasca din care ele pornesc dupa \u00eenvatatura revelata cuprinsa \u00een cartile sfinte si lamurita prin apostoli, prin Sfintii Parinti si prin teologii celor dint\u00e2i timpuri\u201c.
\nCu aceasta iluminare, avuta chiar de la \u00eenceput, \u2013 desi s-a pl\u00e2ns p\u00e2na la sf\u00e2rsitul elaborarii cartii ca nu i-a fost deloc usor \u2013 istoricul a reusit sa realizeze cea mai importanta panorama a \u201evietii religioase a rom\u00e2nilor\u201c, cum \u00eesi subintituleaza sinteza \u00een doua volume.
\nSinteza<\/strong>
\n\u00cencarc\u00e2nd textul p\u00e2na la saturatie cu referinte la epoci, locuri, edificii, personalitati, evenimente, N. Iorga deruleaza istoria vietii religioase a rom\u00e2nilor din cele mai vechi timpuri, \u00eenca din vremurile pag\u00e2nismului \u2013 pentru reliefarea caruia \u00eencearca sa-si constituie o bibliografie proprie, uz\u00e2nd si de cercetari personale \u2013 p\u00e2na la \u00eenceputurile secolului al XX-lea (\u00een prima editie), adusa, ulterior, la zi (\u00een editia a II-a) p\u00e2na dupa primul razboi mondial.
\nTinz\u00e2nd sa scrie, dupa cum marturiseste, \u201enu o cronica a diferitelor eparhii confundate \u00een aceeasi serie cronologica, ci o istorie a vietii bisericesti asa cum se revarsa pe tar\u00e2murile ce trebuie sa fie \u00een chip firesc atinse de d\u00e2nsa\u201c, N. Iorga lasa suficiente deschideri catre ansamblul fenomenului religios national \u2013 \u00een care se \u00eenfrunta cele doua mari religii crestine: ortodoxa si catolica -, chiar daca, prin forta \u00eemprejurarilor, nu poate sa \u00eenfatiseze \u00een capitolele cartii dec\u00e2t segmente temporale cu anume individualitate.
\nAbord\u00e2nd miscarea religioasa \u00een derularea ei istorica, el zaboveste pe acelasi palier, c\u00e2nd \u00een Moldova, c\u00e2nd \u00een Tara Rom\u00e2neasca sau Transilvania, iar mai t\u00e2rziu si \u00een Bucovina, Banat si Basarabia, \u00eencerc\u00e2nd, din cadrul respectivului modul spatio-temporal sa arunce punti, at\u00e2t catre trecut, c\u00e2t si catre celelalte provincii rom\u00e2nesti \u2013 \u00eentinz\u00e2ndu-si totodata privirile si catre largul european: balcanic, rusesc, apusean.
\nAsa \u00eenc\u00e2t, desi segmentele \u00eesi au o anume individualitate, ele nu pot fi extrase \u2013 dec\u00e2t cu greu, din \u00eentreg, si cu pierderi pentru totalitatea excursului critic.
\n\u00cen marea varietate de abordare a fenomenului de la o zona geografica si de la o epoca la alta, distingem, totusi, o seama de directii sistematic urmarite, care impun \u2013 dincolo de demersurile explicite ale autorului de circumscriere a partii la \u00eentreg \u2013 unitatea indiscutabila a cartii, \u00eenaltarea elementelor particulare la curgerea maiestuoasa \u00een albia generala a fenomenului.
\nDintre multele aspecte avute \u00een vedere de istoric, indiferent \u00een ce epoca ne-am opri, distingem c\u00e2teva mai importante:
\n\u2013 urmarirea desfasurarii autonome sau supuse vointei stap\u00e2nitorilor vremii a vietii bisericesti, cu perpetua pledoarie pentru neintruziunea domnilor mireni \u00een treburile clerului;
\n\u2013 evidentierea de predilectie a puritatii vietii monahale si preotesti, cu insistenta privire asupra slujirii de catre ei a intereselor neamului;
\n\u2013 lauda edificarii unor lacasuri de cult \u2013 at\u00e2t de catre voievozi, c\u00e2t si de boieri \u2013, cu sublinierea frumusetii acestora si a integrarii lor \u00een ramele spiritualitatii rom\u00e2nesti;
\n\u2013 prezentarea dezvoltarii literaturii religioase nationale (traduceri si lucrari originale), cu mentionarea, pe c\u00e2t posibil exhaustiva, a manuscriselor existente, a copistilor si ilustratorilor celebri, iar mai t\u00e2rziu a tipariturilor si tipografilor (circulatia textelor dintr-o provincie \u00eentr-alta si a tipariturilor \u00een tot spatiul etnic, fiind \u00eentrevazuta drept una dintre caile de trezire a constiintei si de edificare a unitatii neamului);
\n\u2013 relevarea sprijinului acordat \u2013 de catre domnii si boierii rom\u00e2ni din Moldova si Tara Rom\u00e2neasca \u2013 Bisericii rom\u00e2ne din Transilvania, cu evidentierea at\u00e2t a ajutoarelor material-spirituale propriu-zise c\u00e2t si a recurgerii la influenta si prestigiul lor asupra conducatorilor de acolo;
\n\u2013 evidentierea hotar\u00e2rilor sinodale si a urmarilor avute de acestea asupra vietii religioase locale si nationale;
\n\u2013 punctarea \u00eenchinarilor de biserici, m\u00e2nastiri si mosii catre Sf. Munte, catre Patriarhia constantinopolitana sau catre alte locuri de importanta religioasa straine, cu binefacerile si mai ales cu relele lor;
\n\u2013 punerea \u00een lumina a luptei \u00eempotriva invaziei de ierarhi greci, rusi si \u00een genere straini, pentru constituirea unei Biserici cu adevarat nationale;
\n\u2013 sublinierea rolului unor mari figuri bisericesti \u00een viata religioasa a natiunii (Varlaam, Dosoftei, Crimca etc.) dar si condamnarea lor \u00een cazul plecarii \u00een strainatate cu avutul tarii (Dosoftei \u2013 care lua, \u00een Polonia, odajdiile mitropolitane si moastele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Mitropolitul Antonie, care ducea alt r\u00e2nd de obiecte pretioase de cult \u00een Rusia);
\n\u2013 sugerarea, influentei Bisericii rom\u00e2ne asupra celor straine etc.
\nToate aceste probleme, \u00eentretesute, de fapt, \u00eentre ele, sunt urmarite \u00een corelatie cu curgerea istorica propriu-zisa, descifr\u00e2ndu-li-se, cum nu a mai facut-o nimeni p\u00e2na la Iorga si, din pacate, nici de atunci \u00eencoace, consecintele reciproce \u2013 at\u00e2t ale vietii social-politice asupra Bisericii, c\u00e2t si ale Bisericii, \u00eendeosebi prin marii ei ierarhi, asupra vietii politice statale.
\n\u00cen dezlegarea marilor \u00eentrebari \u2013 \u00een special a cauzelor care au contribuit la \u00eentarirea tarilor rom\u00e2ne \u2013 p\u00e2na la victoria cea mare a lui Mihai Viteazul, a unirii tuturor rom\u00e2nilor sub un singur sceptru \u2013 si la scaderea apoi a puterii militar-statale a principatelor, autorul cauta cu insistenta motivatii si \u00een \u00eenflorirea si decaderea vietii bisericesti.
\nNu \u00eent\u00e2mplator, considera el ca, \u00een timpul lui Vasile Lupu si a lui Matei Basarab \u2013 epoca \u00een care Biserica ajungea la unul din punctele ei de v\u00e2rf \u2013 viata statala a principatelor Moldova si Muntenia cunostea un prestigiu maxim.
\nA se vedea influenta, pe larg \u00eenfatisata, a domnitorului moldovean asupra \u00eensasi Patriarhiei din Constantinopol, pe care a si ajutat-o mult financiar, dar i-a si impus vrerile sale, ca un \u00eemparat bizantin, dornic, din c\u00e2t ne spune N. Iorga, sa repete faptele lui Mihai Viteazul, de a uni cele trei tari rom\u00e2nesti \u00eentr-un singur stat.
\nUn loc special \u00eel acorda istoricul prezentei \u00een Moldova si Muntenia, mai ales dupa caderea Constantinopolului (1453), a \u00eenaltilor ierarhi din fostul Imperiu Bizantin, care vin, fie sa ceara ajutoare materiale \u2013 nu numai de la noi, ci din tot spatiul ortodox \u2013 fie \u00een lungi vizite, cu ocuparea adesea a unor functii \u00eenalte \u00een stat.
\nAcest fapt \u00eel umple de m\u00e2ndrie pe autor pentru legaturile nemijlocite ale Bisericii rom\u00e2ne cu izvoarele grecesti cele mai pure ale ortodoxiei, din care se si fac importante talmaciri de valoare, ce s-au rasp\u00e2ndit ulterior si la alte popoare.
\nEl e \u00eenc\u00e2ntat ca Moldova si Tara Rom\u00e2neasca devin adapost al patriarhilor bizantini si focar de cultura ecleziastica.
\nDar, c\u00e2nd observa ca \u00eenaltii prelati urmaresc anexarea si dominarea neconditionata a Bisericii rom\u00e2nesti, fac\u00e2nd sa prolifereze cu precadere literatura greaca \u2013 dupa cum cei din Rasarit (Chiev si Moscova) dadeau prioritate \u00een carti si \u00een serviciul divin limbii slavone, si unii si altii \u00eendepart\u00e2ndu-i de la conducerea m\u00e2nastirilor si a eparhiilor pe rom\u00e2ni -, el \u00eencepe sa toarca istoria impunerii, firave la \u00eenceput, din ce \u00een ce mai insistenta apoi \u2013 chiar \u00een epoca fanariota \u2013 a elementului rom\u00e2nesc \u00een toate ale Bisericii.
\nA devenit celebra mustrarea \u2013 peste timp \u2013 a lui Antim Ivireanu, care nu vedea \u201enecesitatea legaturii firesti si neaparate \u00eentre neam si conducerea bisericii\u201c.
\nAcelasi lucru \u00eel observa si-l \u201edemasca\u201c si \u00een Transilvania, unde, fie ca ortodocsii erau aruncati \u00een subordinea unui ierarh s\u00e2rb aflat sub stap\u00e2nire austro-ungara, fie ca eparhiilor ortodoxe sau unite li se impunea episcopi sau mitropoliti straini de neam.
\nDe altfel, \u00een legatura cu Biserica unita cu Roma \u2013 fata de care a devenit din ce \u00een ce mai tolerant, \u00eempac\u00e2ndu-se chiar cu g\u00e2ndul, ca ea a avut si parti bune \u2013 N. Iorga avea sa rosteasca cuvinte cu totul tari, afirm\u00e2nd ca \u2013 \u00een perspectiva unor avantaje materiale, \u00een cele din urma, neacordate -, \u201eUnirea cu scaunul papal a fost facuta \u00een conditiile cele mai iresponsabile fata de neam\u201c, \u201ejosnice\u201c chiar, \u00eenchinarea constituind \u201ecel mai \u00eenjositor act public semnat de un mitropolit vreodata\u201c.
\nSpre a nu mai vorbi de condamnarea obstructionarii vietii monahale si confiscarea averilor m\u00e2nastiresti din Bucovina de catre administratia austriaca sau a dar\u00e2marii bisericilor transilvaneana de armata aceleiasi coroane, pentru apararea careia murisera peste 40 000 de rom\u00e2ni la 1848.
\nDin nefericire, spatiul nu ne permite sa evidentiem toate luarile de atitudine ale istoricului \u00een privinta intruziunii statului \u00een viata clericala.
\nCazul domniei lui Cuza e \u00eensa prea notoriu spre a nu-l cita. Desi N. Iorga aprecia \u00een gradul cel mai \u00eenalt faptele publice ale domnitorului, el a criticat cu asprime devierea nefericita a unei actiuni bune \u2013 recuperarea avutiei tarii \u00eenchinata locurilor sfinte \u2013 \u00een expropierea tuturor averilor m\u00e2nastiresti rom\u00e2ne (\u201ea aruncat \u2013 cum spune \u2013 odata cu apa si copilul din albie\u201c) si implicarea guvernului \u00een alegerea ierarhilor, ca si aducerea \u00eentregului cler sub jurisdictia statului.
\n\u00cen genere, \u00eensa, istoricul prezinta cu obiectivitate, critic \u2013 uneori chiar ironic \u2013 faptele, fara patima si \u00eenversunare, ca \u00eent\u00e2mplari implacabile, asupra carora ne putem pronunta, dar pe care nu le putem schimba \u00een nici un fel, cel mult put\u00e2nd \u00eenvata din ele.
\nDaca ar fi sa-i reprosam ceva \u2013 dar aceasta nu-l priveste numai pe N Iorga, ci pe oricine s-a aplecat, la noi sau oriunde, asupra fenomenului vietii religioase \u2013 e ca, dincolo de \u00eensiruirea fastidioasa de informatii, extrase cu greu, din mii de surse, ca dincolo de evidentierea legaturilor, dintre conducatorii Bisericii si ai statului, dintre Biserica rom\u00e2na si Patriarhia de la Constantinopol sau dintre Biserica noastra si celelalte Biserici, ca dincolo de reliefarea modului \u00een care se subordonau preotii de mir protopopilor si celorlalti ierarhi, lipseste ceva foarte important, esential chiar: cum se materializa puterea acestei Biserici \u00een r\u00e2ndurile cele mai largi ale poporului; cum devenea ea \u00een mod concret un st\u00e2lp al patriei; prin ce miracol a reusit Biserica sa dea tarie domniei lui Stefan cel Mare, de pilda, si cum a contribuit ea la rezistenta peste veacuri a acestui neam.
\nO singura data, N. Iorga invoca reactia unui taran din Transilvania, care, opun\u00e2ndu-se acceptarii celor patru puncte \u00eenscrise \u00een actul \u201eunirii\u201c cu Roma, rosteste: \u201eNu am dec\u00e2t un suflet, pe care-l tin pentru Dumnezeu din cer si nici o putere omeneasca nu-l poate fr\u00e2nge\u201c, cuvinte ce sugereaza taria pe care credinta i-o insuflase si care ne trimit mai departe, fara sa vrem, la taria ne\u00eenfr\u00e2nta a dacilor \u00een unirea, prin moarte, cu Zeul.
\nSunt perspective care vor trebui dezvoltate cu har, dincolo de solida cercetare pozitivista, de fapte documentare concrete, realizata de N. Iorga ireprosabil.
\nActualitatea lucrarii<\/strong>
\n\u00centruc\u00e2t ultimele informatii introduse \u00een sinteza sunt din 1929, anul aparitiei celui de al doilea volum al editiei a II-a, multi vor putea spune ca lucrarea e depasita. S-au petrecut doar at\u00e2tea evenimente de atunci: marea conflagratie mondiala din 1939-1945, dictatura comunista, \u00eendepartarea de cele spirituale \u00een anii prozaismului postdecembrist… Autorul \u00eensusi a fost asasinat de una dintre escrescentele social-ideologice extremiste…
\nCe a realizat el, \u00eensa, \u00een \u201eIstoria Bisericii rom\u00e2nesti\u201c nu se mai \u00eentreprinsese anterior si aproape e imposibil sa se refaca astazi, \u00een primul r\u00e2nd, din punct de vedere al vastitatii documentarii. Spre a nu mai vorbi de larga cuprindere si conexiune a elementelor chemate sa lumineze fenomenul \u201evietii religioase a rom\u00e2nilor\u201c, sau de profunzimea analizelor critice \u2013 \u00een detaliu si de ansamblu.
\nCaci \u201eIstoria\u201c lui N. Iorga aduce contributii esentiale nu numai de viziune generala, ci si de detaliu, \u00een mai fiecare dintre chestiunile luate \u00een discutie.
\nEa ram\u00e2ne, orice s-ar spune si oric\u00e2te carti se vor mai scrie \u2013 si trebuie sa se scrie mai ales despre viata religioasa a ultimului secol \u2013 un monument de care trebuie sa ne apropiem cu sfiala, ca de o lucrare neapartin\u00e2nd sferelor obisnuitului.<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. \u201eSunt mai multi ani de zile \u2013 scria el \u00een 1908 \u2013 de c\u00e2nd Ministerul Instructiunii mi-a cerut o \u201eIstorie a Bisericii rom\u00e2ne\u201c.
\n2. \u201eDaca o parte din lucrarile mele nu m-ar fi pregatit pentru sarcina de a scrie \u201eIstoria Bisericii rom\u00e2nesti\u201c, daca ele nu mi-ar fi pus la \u00eendem\u00e2na un material adunat laolalta, criticat si adus \u00een legatura cauzala, n-as fi primit sarcina ce mi se facuse onoarea de a mi-o \u00eencredinta\u201c (N. Iorga, \u201ePrefata\u201c la \u201eIstoria Bisericii rom\u00e2nesti si a vietii religioase a rom\u00e2nilor\u201c, vol. I, Tipografia \u201eNeamul Rom\u00e2nesc\u201c, Valenii de Munte, 1908).
\n3. \u201cC\u00e2nd ramurile scopacului unict se rasfira sus \u2013 formula el plastic ideea \u2013 sistoricult nu va tinea at\u00e2ta socoteala de aceasta dezbinare, atunci c\u00e2nd vede acelasi trunchi, aceleasi mijloace de hrana din acelasi pam\u00e2nt, si c\u00e2nd stie ca \u00een aceeasi clipa, dupa aceleasi legi si ramurile cele mai departate vor avea aceleasi flori si vor da aceleasi roade\u201c.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Antecedente C\u00e2nd N. Iorga se apuca \u2013 probabil prin 1907 \/ \u00eenceputul lui 1908 \u2013 de elaborarea marii sinteze \u201eIstoria Bisericii rom\u00e2nesti si a vietii religioase a rom\u00e2nilor\u201c (I-II, 1908-1909), el nu se afla \u00een fata unei Terra incognita, nu se aventura \u00eentr-un domeniu virgin, \u00een care nu patrunsese niciodata si care-i era strain. Ca… Cite\u0219te mai mult »Un monument al istoriografiei rom\u00e2nesti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7303,7302],"class_list":["post-10859","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-istoria-bisericii-romanesti","tag-istoria-biserii-romanesti"],"views":1272,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10859","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10859"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10859\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10859"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10859"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10859"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}