{"id":10856,"date":"2012-02-23T13:28:34","date_gmt":"2012-02-23T11:28:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10856"},"modified":"2012-02-23T13:29:39","modified_gmt":"2012-02-23T11:29:39","slug":"manuela-si-jurnalele-de-moda","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/manuela-si-jurnalele-de-moda\/","title":{"rendered":"Manuela si jurnalele de moda"},"content":{"rendered":"

\u00cen cele ce urmeaza, voi compara un text literar canonic \u2013 Hortensia Papadat-Bengescu, \u201eFemeea \u00een fata oglinzei\u201c (1921) \u2013 cu jurnale de moda din epoca pentru a identifica numitorul comun. Diferentele (unele minore, altele radicale) \u00eentre atitudinile\/ reprezentarile de acum un secol si cele ale epocii prezente se impun de la sine.<\/strong><\/em>
\nMarele Razboi si Moda<\/strong>
\nManuela din \u201eFemeea \u00een fata oglinzei\u201c este \u00eendragostita de vesmintele frumoase, pasionata de moda \u2013 acest fenomen at\u00e2t de efemer, dar care st\u00e2rneste at\u00e2t de multa pasiune. Ea acorda \u00eensa atentie vestimentatiei pentru ca vede acolo o expresie a respectului de sine, o modalitate de reprezentare a fiintei sale launtrice.
\nDesi spectrul razboiului (la Grande Guerre) pluteste deasupra tuturor, nimic nu pare a le opri pe femei sa traiasca la fel ca p\u00e2na atunci, acord\u00e2nd atentie inclusiv (sau, mai ales) modei, viata urm\u00e2ndu-si imperturbabila cursul: \u201eEra \u00eenceputul razboiului celui mare; \u00eenceput numai pentru tara ei caci aiurea s\u00e2ngera de mult. C\u00e2nd luase deunazi \u2013 un an aproape de atunci \u2013 oglinda \u00een m\u00e2ini, lumea era aprinsa de rasboaie uriase, care luminau tot apusul si la flacara lor, mereu mai \u00eempresuratoare, Manuela privise mereu \u00eenainte \u00een cristalul mic al oglinzei, icoana ei ne\u00eensemnata. (…) Lumea ar fi hulit poate o femee care \u00een timpurile astea sta \u00een fata oglinzii si totusi femeile celelalte, gatindu-se \u00een oglinda, \u00eesi \u00eengrijeau mereu aceleasi placeri de totdeauna\u201c.
\nDe aceeasi parere este si Tanti Clara (pseudonimul sugereaza ca \u00een spate se afla o femeie \u2013 detinatoare a unei \u00eentelepciuni de viata remarcabile, deci situata la antipodul Manuelei) care \u00eentr-o cronica de moda din 25 ianuarie 1915 decreteaza:\u00a0 \u201eNu, moda nu a fost omor\u00e2ta de tunurile tarilor ce se lupta \u00een prezent (…) \u00cen iarna aceasta jupele se poarta scurte, asa e ordinul si nu e femeie care sa nu asculte de ordinele faimosului general ce se numeste \u201eModa\u201c.\u201c Dupa cum se poate observa, p\u00e2na si limbajul dintr-o cronica de moda se lasa contaminat \u00eentr-un fel sau altul de atmosfera razboiului: \u201eGenul trotteur este cel mai de actualitate si se poarta cu corsaje ce se \u00eencheie \u00eentocmai ca tunicele cazacesti\u201c. Sau: \u201eVine primavara cea \u00eenflorita si s’ar supara frumoasa luna Mai, vaz\u00e2nd cum toate femeile s’au \u00eendoliat. E drept ca razboiul bate la usa, dar deocamdata nu-l avem si apoi chiar de l-am avea nu ar fi frumos sa vezi femeile prevestind moartea celor iubiti\u201c. Asadar, Moda decreteaza: \u201e\u00cen primavara vor fi culorile acelea clare, care \u00eenveselesc ochii.\u201c Dar asta nu \u00eenseamna usuratate, frivolitate sau ne\u00eentelegerea gravitatii situatiei, de vreme ce o cititoare propune str\u00e2ngerea de rufe pentru soldati. Idee \u00eembratisata cu entuziasm de cronicara si adusa cu promptitudine la cunostinta celorlalte cititoare: \u201eDa, aceasta e o idee minunata. Cu nimica toata se poate face rost de rufe, ciorapi si daca fiecare femee ar da c\u00e2t de putin, c\u00e2t nu s’ar str\u00e2nge la un loc. Ideea poate fi usor pusa \u00een practica si as dori sa aflu care dintre cititoarele noastre vor sa adereze. Nu cred ca va fi una care sa refuze, mai ales ca nu va importa numarul obiectelor astfel str\u00e2nse. O institutie oarecare cum e Crucea Rosie sau Mama Ranitilor ar fi care ar str\u00e2nge tot ceia ce ar dona \u00eenc\u00e2ntatoarele noastre cititoare, iar noi am fi m\u00e2ndre ca ideea a prins.\u201c
\nFemeia de prada<\/strong>
\nBalul este prin excelenta un loc al socializarii si unul dintre prilejurile cele mai obisnuite de etalare a statutului social sau chiar a exersarii artei seductiei. Privirea necrutatoare a Manuelei ne ofera ocazia de a creiona c\u00e2teva tipuri de feminitate, recurente \u00een epoca.
\nFemeia de prada sau falsa ingenua reprezinta tipul cel mai des \u00eent\u00e2lnit. Domnisoara Steriad ilustreaza la modul magistral acest tipar. Cu rochia ei alba \u201edecoltata tare, cu subsoarele goale, cu bratele ca doua fluere rotunde si subtiri era \u00eenvaluita \u00eentr-un tulle transparent (…) \u00eencheiat sus, la g\u00e2t, cu un guler de blana str\u00e2ns p\u00e2na supt barbie, cu aere de falsa modestie. Deasupra blanii albe, un cap de pisicuta de acelea albe de tot, numai cu labe si botisor roz, un cap neregulat dar gratios, cu nasul mic \u00een v\u00e2nt; un ten de portelan alb, patat cu roz, fardat cu discretie ca papusile de piatra (…) par castaniu pal, aproape blond. (…) \u00cencerca poze naive, exact ca o ingenua pe strada (…) \u00cenapoia gesturilor minutios studiate, a \u00eentonarilor cautate, se simtia rutina, se evidentia cunoasterea precisa a tot ce trebuie stiut ca sa se poata reda ignoranta; si dedublarea asta parea sa aiba darul de a satisface ceva din acele tenebre ale eternului masculin care-i era Manuelei ne\u00eenteles si jignitor. Inocenta asta artificiala si care nu disimula artificiul era imorala\u201c.
\nFemeia de prada este pe deplin constienta ca orice aparitie \u00een spatiul public se cere a fi pregatita din timp, cu minutiozitate. Rolul ingenuei studiate presupune o foarte buna cunoastere a psihologiei masculine, chiar daca interpretarea, jocul au la baza instinctul femelei care \u00eesi cauta un partener. Toate acele atribute artificioase se potrivesc perfect cu tiparul femeii care foloseste, iar uneori abuzeaza de un \u00eentreg arsenal de strategii pentru a-si atinge scopul: o partida c\u00e2t mai buna.
\nCasatoria continua sa fie principalul scop \u00een viata al femeilor. Educatia, bunele maniere vizeaza si ele aceeasi finalitate. Pentru o femeie ambitioasa, casatoria nu este o \u00eencununare a iubirii (de cele mai multe ori, iubirea e inexistenta) ci un act rational, bine g\u00e2ndit. Le mariage de raison are \u00een continuare \u00eent\u00e2ietate \u00een disputa cu iubirea. Fiecare dintre parteneri cauta pasiunea \u00een alta parte.
\nFie ca se casatoreste din dragoste, fie din ratiune, o t\u00e2nara este sortita rolului de sotie.
\nFemeia barbatului sau<\/strong>
\nFemeia barbatului sau este statutul la care ajunge o t\u00e2nara dupa casatorie. Asa cum am mai spus, desi au studii, femeilor nu pare a le trece prin minte sa exercite o profesiune. De fapt, casatoria presupune asumarea unor responsabilitati, cea mai importanta fiind gestionarea bugetului casei si buna functionare a acesteia. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, invidia Manuelei la adresa barbatilor care, reflecteaza ea, sunt fericiti pentru ca au profesii, este cel putin surprinzatoare. Distributia rolurilor pe sexe (barbatul-v\u00e2nator, mereu pe drumuri si femeia care-l asteapta sa aduca toate cele necesare hranei, deci perpetuarii speciei) nu mai e \u00eenteleasa ca o fatalitate. Munca este vazuta ca o placere, nicidecum ca o corvoada.
\n\u00centr-un eseu intitulat \u201eFemeia rom\u00e2na\u201c si publicat \u00een volumul \u201eCronici feminine\u201c (1905), Laura Vampa sVaiant face o trecere \u00een revista a statutului femeii rom\u00e2ne:
\n\u201eSa examinam starea femeei la noi. Mai \u00eent\u00e2i, taranca: instructie nula. Taranul nu \u00eesi da de c\u00e2t foarte cu greu copiii la scoala si c\u00e2nd face acest sacrificiu, apoi \u00eentelege ca feciorul sa \u00eenvete carte, pe c\u00e2nd fata n’are nevoie de asa ceva. Mestesug nu are; nu sunt bucatarese pentru ca acasa n’au ce gati si nu merg la oras; la noi, mai toate servitoarele sunt straine sau rom\u00e2nce transilvanene. Unele, si acelea dintre cari au livada si animale \u00een jurul casei, sunt precupete; chiar \u00een Bucuresti unde s’ar parea ca tarancele se \u00eendeletnicesc mai mult cu negotul, cele mai multe sunt s\u00e2rbe si bulgare. \u00cen unele locuri, mestesugul pe care \u00eel au si \u00eel exercita mai mult e torsul, tesutul de p\u00e2nza si scoarte, precum si brodatul \u00een cruce, dar si acesta a \u00eenceput a fi parasit si m\u00e2inele acelea de z\u00e2ne care urzeau adevarate p\u00e2nze de paianjen matasoase, idealele borangicuri si frumoasele costume nationale cu cari se \u00eempodobeau asa de m\u00e2ndru M. Sa Regina si d-nele noastre de elita amortesc fara a lasa urmase.
\n\u00cendeletnicirea vesnica a tarancei e lucrul c\u00e2mpului alaturi de barbatul sau, munceste din zori si p\u00e2na \u00een noapte, iar \u00eentoarsa acasa vede de animalele casei daca le are, pregateste m\u00e2ncarea, spala rufe si chiar coase pentru ai sai. Notati ca \u00een acest timp \u00eesi alapteaza si copilul sau poarta sarcina unui urmator. Asta cred ca dovedeste de ajuns ca la tara, unde at\u00e2t femeia c\u00e2t si barbatul sunt pusi \u00een aceleasi conditiuni de crestere si de \u00eendeletniciri, ele se bucura de o forta fizica egala, munca fizica trebuind sa le \u00eemputerniceasca si scutindu-le de nervozitati.
\nDaca multe sunt \u00eenca slabe la tara, precum de altmintrelea sunt si barbatii, aceasta se datoreste hranei proaste, relelor conditiuni higienice \u00een cari se gasesc si pe l\u00e2nga acestea muncei escesive. Altfel, lucrul \u00een aerul larg si sanatos al c\u00e2mpului, care echivaleaza cu un exercitiu fizic foarte folositor, ar face din tarancele noastre femei foarte sanatoase si frumoase. Deci, \u00een acest caz, viata lor, bine \u00eenteles treptat, ar fi recomandabila fetelor de oras \u00een timpul vacantiunelor sau dupa terminarea studiilor.
\n\u00cen clasele sociale urmatoare, fetele rom\u00e2nce sunt puse sa \u00eenvete carte, foarte rar acum care nu’si iau bacalaureatul cel putin sau nu fac o scoala superioara, toate pentru aceeasi tinta: functionarismul. De aici rezulta un mare proletariat intelectual femenin la noi, asa \u00eenc\u00e2t la un concurs pentru c\u00e2te-va locuri se prezinta chiar sute, din cari nu pot izbuti toate. La mestesug se dedau foarte putine. Prin \u00eenfiintarea scoalelor profesionale s’a \u00eenceput un curent \u00een acest sens. P\u00eena acum \u00eensa e slab. Scolile de comert, cari nu pot da comptabile, functionare de biurou si comerciale, au \u00eenceput a functiona de anul trecut.
\nDupa cum se vede dar, femeia rom\u00e2na formeaza doua clase foarte distincte:
\nClasa inculta a femeei de jos cu \u00eendeletnicirea muncei c\u00e2mpului, la oras cu putin negot si spalatoria uneori.
\nClasa mai culta care formeaza proletariatul intelectual, din care putine izbutesc a se sustine prin ele \u00eensasi, restul ram\u00e2n\u00e2nd \u00een cel mai bun caz femeia barbatului sau.
\nIata dar \u00een rezumat starea femeei de la noi; deci trebue multa munca, energie si curaj p\u00e2na se va \u00eembunatati.\u201c
\nEseul Laurei Vampa este revelator, realizat cu ochi de antropolog. Dihotomia dintre \u201efemeia sotului sau\u201c si femeia care traieste din propria munca mi se pare cu adevarat relevanta. Ambele pornesc, cel putin teoretic, de la acelasi nivel, adica au aceeasi instructie. \u00cen familiile foarte \u00eenstarite, bogate educatia aleasa (cunoasterea limbilor straine, c\u00e2ntatul la pian, cunoasterea bunelor maniere, a etichetei) era o conditie sine qua non pentru un bun start \u00een viata. Multe din aceste femei erau pregatite din copilarie pentru rolul pe care urmau sa-l joace la maturitate. Buna administrare a unei case sau a unei mosii revenea femeii. Se \u00eent\u00e2mpla \u00eensa ca aceeasi femeie (\u201ede prada\u201c \u00eenainte de casatorie), odata devenita sotie, sa nutreasca ambitii pe care p\u00e2na atunci reusise sa le tina \u00een fr\u00e2u, dar care acum o asalteaza. La fel cum aceeasi femeie poate ajunge sa se plictiseasca. Astfel, energii p\u00e2na atunci \u00eenlantuite sau, dimpotriva, lipsa unei ocupatii ajung sa constituie rotita care sa puna \u00een miscare complexul mecanism al actiunii. Unele femei se consoleaza cu statutul de sotie, dar duc o viata dubla, \u00eencerc\u00e2nd \u00een acest fel sa gaseasca o marja de libertate prin una sau mai multe aventuri amoroase. Altele tintesc mult mai sus si reusesc sa-si organizeze o viata publica bogata \u00een evenimente artistice. Fie ca organizeaza saloane de muzica, serate sau comanda tablouri, femeile \u00eesi sublimeaza \u00een acest fel trairile interioare si, totodata, au sentimentul ca exista. De cele mai multe ori, lucrurile chiar asa stau. De la simpla atentie acordata vesmintelor p\u00e2na protejarea unor artisti saraci, ele constituie un factor de evolutie. Spiritul de imitatie are un rol cov\u00e2rsitor \u00eentr-o asemenea ecuatie. Daca doamnele din protipendada bucuresteana erau la curent cu tot ce se \u00eent\u00e2mpla la Paris \u00een materie nu numai de moda, ci si \u00een privinta altor aspecte ale vietii cotidiene, ele reprezentau la r\u00e2ndul lor o sursa de inspiratie, un punct de emulatie pentru celelalte femei, traitoare \u00een mediul urban, dar nu la fel de norocoase prin ob\u00e2rsie sau avere.
\nFemei care izbutesc prin propriile forte sa-si c\u00e2stige existenta sunt destul de putine \u00een epoca. Una dintre ele este chiar Laura Vampa. C\u00e2nd, la peste un deceniu de la aparitia acestui eseu, Hortensia Papadat-Bengescu pune \u00een gura eroinei sale replica: \u201eBarbatii sunt fericiti. Au munca\u201c, situatia nu prea pare a se fi schimbat. Majoritatea femeilor par a se multumi cu un rol pasiv. Totusi, germenii prefacerii pot fi \u00eentrezariti. Nu stim cum anume ar fi evoluat Manuela, dar e surprinzator ca ea refuza cu \u00eendaratnicie \u201esa faca o partida buna\u201c, sa se complaca \u00eentr-o existenta mediocra. Cum dorinta ei de a se casatori cu V\u00e2lsan, logodnicul invocat at\u00e2t de des, nu se poate \u00eendeplini din cauza opozitiei celor doua familii, eroina Hortensiei Papadat-Bengescu alege libertatea, cu tot ce presupune aceasta.
\nFetele triste<\/strong>
\nFetele triste sunt a treia categorie de femei evocate de autoare. \u201eFetele triste\u201c sunt toate acele femei care \u00eesi refuza propria feminitate si \u00eemplinirea pe care aceasta o aduce pentru a-si dedica viata lui Dumnezeu. Surprinde si aici extraordinara capacitate de \u00eentelegere a psihologiei umane de care da dovada protagonista: \u201eSe apleca peste oglinda. Daca cumva durerea ave\u00e0 s’o \u00eentoarca spre misticism? Daca o va asv\u00e2rli \u00een bratele bisericei? (…) Cu respect si groaza \u00eesi aminti convoiul de fete triste, mistuite de nevoia credintei, zarite dealungul Duminicilor trecute. Convoiul lung al \u00eenvinselor. Vaz\u00f9 deslusit zadarnicia lor \u00eenselatoare… Nu vrea minciuna sf\u00e2nta si amagitoare a credintei !… Mai bine vrea realitatea care ucide.\u201c
\nFiecare dintre femeile cu care Manuela \u00eesi intersecteaza viata reprezinta un fel de reflectare la scara redusa a societatii. Delimitarea de acestea o transforma \u00eentr-un fel de precursoare a femeilor care aleg libertatea \u00een locul unui statut confortabil, fie din punct de vedere social (femeia barbatului sau), fie din punct de vedere psihic (femeile care-si dedica existenta lui Dumnezeu). Oricare dintre aceste variante \u2013 ilustrate \u00een registru comic sau dramatic \u2013 presupune pericole, ispite, vami.
\nDaca fervoarea credintei marcheaza punctul de cotitura spre inventarea de sine (\u00eentr-un mod radical, absolut) si spre un permanent exercitiu de asceza, cu at\u00e2t mai greu de \u00eendeplinit cu c\u00e2t energiile neconsumate sunt mai mari, viata \u00een societate deschide unei femei numeroase posibilitati, unele care sf\u00e2rsesc \u00een tragi-comic sau \u00een ridicol, iar altele \u00een indiferenta.
\nLaura cea desucheata si camasa ponosita<\/strong>
\n\u00cen primul deceniu al secolului XX sufragetele faceau senzatie \u00een Occident reclam\u00e2nd dreptul de a vota. Ele exprimau dorintele repudiate, refulate ale femeilor de pretutindeni. Poate de aceea englezoaicelor li s-a lipit eticheta de femei libere, nonconformiste, femei carora nu le e teama de presiunea societatii, de \u201egura lumii\u201c. Impactul miscarii sufragetelor a fost foarte puternic de vreme ce englezoaica libertina este reprezentata si \u00een romanul Hortensiei Papadat-Bengescu \u00eentr-un episod la o prima lectura savuros, dar profund \u00een substanta, acela al confesiunii Laurei Aston:
\n\u201e\u2013 Pe asta l-am iubit \u2013 ne-am iubit cu adevarat; nu era nici \u00abflirt\u00bb, nici aventura. Eram nebuna dupa el si \u00eentr-o zi ne-am \u00eent\u00e2lnit pe neasteptate \u00eentr’un loc sigur. Pe vremea aceea, barbatul meu al doilea, cel gelos, nu ma slabia un pas. Am \u00eenteles am\u00e2ndoi ca e momentul. Nu as fi facut cine stie ce fasoane… c\u00e2nd, deodata, ca un fulger, mi-am adus aminte ca \u00een ziua aceea pusesem o camase veche, cam rupta si c\u00e2rpita. Ideea asta nu m’a mai parasit, ma stap\u00e2nia din ce \u00een ce mai suparator, \u00eemi stingea toata flacara. Am devenit rece, repulsiva, m’am reluat cu at\u00e2t mai ofensator si inexplicabil cu c\u00e2t fusesem mai \u00eengaduitoare un minut mai \u00eenainte. Ne-am despartit ur\u00e2t, penibil. Mi-a fost imposibil sa mai dreg impresia de atunci. Am rupt, am ispravit dragostea… Afurisita camasa… cine stie!… Uite azi ce frumoasa camasa am !…\u201c
\nSecventa \u00eesi demonstreaza cu adevarat ponderea nu numai datorita faptului ca deplaseaza accentul asupra celor doi protagonisti (deci, \u00een sfera intimitatii), c\u00e2t mai ales prin faptul ca denota aparitia unui alt tip de sensibilitate, de raportare la sine si la celalalt. Desi este o libertina \u00een vorbe si fapte, Laura Aston devine reticenta, prudenta, pudica din cauza unei camasi ponosite. Oric\u00e2t de paradoxal ar parea, refuzul ei reprezinta mai degraba un triumf al civilizatiei asupra primitivismului, al pulsiunilor primare. Iubirea genereaza aparitia si \u00eemplinirea unui ritual mai mult sau mai putin elaborat, \u00een functie de inteligenta si sensibilitatea partenerilor. Este, prin excelenta, un act de cultura. Daca Laura cea desucheata ar fi cedat primului impuls, barbatul cu pricina n-ar fi fost dec\u00e2t unul din lungul sir al celor cu care a avut \u201eo aventura\u201c. P\u00e2na \u00een clipa aceea, \u201ecamasa\u201c nu-i pusese nici un fel de problema de ordin estetic. De data asta, ea se transforma \u00eentr-un obstacol tocmai pentru ca barbatul respectiv nu este unul oarecare. Este un fel de a arata importanta fiecarui element, fie el si vestimentar, \u00een destinul fiintei umane. O bluza \u201ecam rupta si c\u00e2rpita\u201c n-ar fi constituit un impediment, o piedica de ne\u00eenfr\u00e2nt, daca n-ar fi fost vorba de iubire, ci de o simpla acuplare. \u00cen pofida a ceea ce ar crede sau pretinde unii sau altii, aparentele conteaza.
\nFlirtul<\/strong>
\nPoate ca nu e nimic mai frivol dec\u00e2t flirtul. \u00centruc\u00e2t el presupune existenta unui cod, o excelenta cunoastere a normelor convietuirii \u00een societate si maturitate emotionala, nu de putine ori se \u00eent\u00e2mpla ca tinerele domnisoare de acum aproape un secol sa ia \u201efleacurile\u201c rostite de un barbat cu experienta de viata drept sentimente adevarate. Rezultatele erau uneori dezastruoase. Ca este asa, ne-o demonstreaza raspunsul pe care Sylvie \u00eel ofera \u00eentr-o revista de moda D-rei Lucia D.:
\n\u201eMa \u00eentrebati daca flirtul e periculos. Da si nu. Depinde dupa temperament, dupa vointa, adeseori sunt mici \u00eemprejurari care pot transforma un flirt inocent \u00eentr’o mica tragedie. O fata, \u00een zilele noastre, mai ales daca a \u00eenvatat putina carte, crede ca poate sa cunoasca bine lumea si \u00een fond nu judeca dec\u00e2t aparentele si aparentele sunt asa de \u00eenselatoare.
\nTe crezi puternica pe tine \u00eensati si ti se pare ca ajunge un sur\u00e2s ca sa domini pentru vecie pe un t\u00e2nar flusturatec, care \u00eentrebuinteaza un \u00eentreg arsenal de viclenie.
\nA flirta e uneori o trecere de timp frumoasa, dar cu conditia sa nu iei nici o data flirtul \u00een scris, sa nu pui nimic din inima si sufletul tau, sa pui doar judecata la mijloc si \u00eenca multa judecata, gata ori c\u00e2nd sa rupi firul acela slab ca firul de paianjen ce te leaga de persoana cu care flirtezi.
\nNu, altfel flirtul e periculos, nu mai e flirt, e dragoste si poate fi plasata acolo unde nu trebuie, caci \u00een majoritatea cazurilor nu cu cel cu care vei flirta te vei marita.
\nAmatorii de flirturi sunt celibatarii care au oroare de casatorie, care vor sa se amuzeze cu prea putina cheltuiala.
\nFlirteaza cu acesti oameni, dar nu-i iubi, caci ar fi sa arunci margaritare de prisos\u201c.
\nC\u00e2nd cinematograful era mut<\/strong>
\nCinematograful era la mijlocul deceniului al doilea din secolul XX o inventie \u00eenca recenta. Sentimentele pe care le trezea printre femei mergeau de la curiozitate, \u00eenc\u00e2ntare p\u00e2na la prudenta sau respingere. Oricum, nu lasa pe nimeni indiferent. Pentru Manuela, de exemplu, cinematograful nu mai reprezinta ceva iesit din comun, ci devine mai degraba un ragaz care-i permite replierea \u00een ea \u00eensasi: \u201ePrivia sarbad pe p\u00e2nza cinematografului o parodie a trecutului superb a secolelor minunate, a pulberii ramase \u00een istorie din Fenicia, Cartagina, din locuri, cetati spulberate demult\u201c. Daca pentru Manuela, reprezentanta prin excelenta a tineretii, cinematograful pare a-si fi pierdut orice mister, situatia este cu totul alta c\u00e2nd vine vorba de o reprezentanta a sexului frumos ceva mai v\u00e2rstnica. Redam \u00een continuare consideratiile unei cronicare despre cinematograf pentru simpla placere de a masura distanta care ne separa de anul 1914, anul acestor \u00eensemnari aparute \u00eentr-un jurnal de moda:
\n\u201eStiu ca am sa supar pe multe din cititoare daca le voi spune ca adesea prezentarea cinematografelor poate sa le daruiasca boli nervoase, pe care nici nu le banuesc, si cu toate acestea, asa e adevarul.
\nLas deoparte chestiunea privitoare la influienta dezastruoasa a trecerei brusce de la lumina la \u00eentuneric si de la \u00eentuneric la lumina. E o influienta de care trebuie sa tii seama, de oare ce ochii sunt organe foarte delicate si care au o mare influienta asupra creerului.
\nOboseala ochilor are apoi si ea o deosebita \u00eensemnatate, mai ales c\u00e2nd e vorba de ochi frumosi ca aceia ai cititoarelor mele.
\nVreau \u00eensa sa insist asupra filmelor ce se desfasoara, asupra scenelor cele de un sentimentalism prea exagerat, de un dramatism prea zguduitor. Si e mai rau de c\u00e2t la teatru, impresioneaza si mai mult si mai profund, caci pe c\u00e2nd vocea ragusita sau de proasta calitate a actorului poate sa te duca la realitate, durerea muta a personajelor din piesele de la cinematograf, gesturile lor de disperare, fata lor grimata de durere \u00eeti fac mai mult rau.
\nE destul sa vezi o asemenea scena numai pe seara sau numai pe saptam\u00e2na ca \u00eentreg sistemu-ti nervos sa fie asa de mare \u00een c\u00e2t cu timpul sa dea nastere la cine stie ce boala a carei origina o vei cauta zadarnic si pe care medicii nu ar putea sa o vindece.
\nVorbesc \u00een special de cititoarele cu nervi mai delicati care tin la sanatatea lor, care vor sa fie toata viata lor cu mintea limpede, pentru a se putea bucura de viata asa cum trebue, caci e viata destul de frumoasa si placerile ei destul de variate\u201c.
\nAsemenea recomandari st\u00e2rnesc la un secol distanta z\u00e2mbete \u00eentelegatoare si arata de ce o calatorie \u00een viitor ar fi nu doar imposibila, ci si nerecomandabila.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen cele ce urmeaza, voi compara un text literar canonic \u2013 Hortensia Papadat-Bengescu, \u201eFemeea \u00een fata oglinzei\u201c (1921) \u2013 cu jurnale de moda din epoca pentru a identifica numitorul comun. Diferentele (unele minore, altele radicale) \u00eentre atitudinile\/ reprezentarile de acum un secol si cele ale epocii prezente se impun de la sine. Marele Razboi si… Cite\u0219te mai mult »Manuela si jurnalele de moda<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7300,7299,7298,7301],"class_list":["post-10856","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-femeea-in-fata-oglinzei","tag-hortensia-papadat-bengescu","tag-jurnalele-de-moda","tag-moda-in-litaratura"],"views":2167,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10856","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10856"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10856\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10856"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10856"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10856"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}