{"id":10853,"date":"2012-02-23T13:26:04","date_gmt":"2012-02-23T11:26:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10853"},"modified":"2012-02-23T13:26:26","modified_gmt":"2012-02-23T11:26:26","slug":"g-calinescu-fata-cu-totalitarismele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-calinescu-fata-cu-totalitarismele\/","title":{"rendered":"G. Calinescu fata cu totalitarismele"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Volumul \u201eG. Calinescu fata cu totalitarismul\u201c al lui Nicolae Mecu, publicat la Dacia XXI, s-a \u00eenscris ca una dintre cele mai importante aparitii editoriale ale anului 2011. Nu a fost (si nu este) o surpriza, din cel putin doua motive. Unul ar fi acela ca e o carte despre Calinescu. Celalalt tine de faptul ca poarta semnatura unui istoric literar, \u201ecritic de atelier\u201c si editor al carui nume este o marca garantata. Dar mai e ceva. Istoria literara poate fi pasionanta, mai pasionanta chiar dec\u00e2t critica, daca cei ce o fac o si scriu cu talent. Or, studiile si eseurile lui Nicolae Mecu din acest volum sunt si niste captivante naratiuni. Autorul s-a contaminat norocos de spiritul calinescian si, totodata, de conceptia genialului critic privind istoria literara. <\/strong><\/em><br \/>\nDesi despre o personalitate si o opera at\u00e2t de complexe e greu sa consideri si sa spui ca cineva ar putea sti totul, am sentimentul ca pentru Nicolae Mecu, \u201escriitorul total\u201c Calinescu, opera sa at\u00e2t de vasta (numai publicistica pe care a editat-o, \u00eempreuna cu un colectiv de reputati cercetatori, la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta a Academiei Rom\u00e2ne, \u00een colectia \u201eOpere fundamentale\u201c, \u00eentemeiata si coordonata de EUGEN SIMION, \u00eensumeaza 10.000 de pagini) si at\u00e2t de diversa practic nu mai au secrete. E limpede ca la ora actuala specialistii asa-zic\u00e2nd numarul unu \u00een calinescologie (sa mi se ierte barbarismul, dar n-am alt termen la \u00eendem\u00e2na) sunt Nicolae Mecu si Andrei Terian, acesta din urma autorul unei carti monumentale, la propriu si la figurat, pe masura subiectului, ce l-a consacrat, \u00eenca de la debutul editorial, ca unul dintre liderii de necontestat ai noii generatii de critici, teoreticieni si istorici literari care \u2013 remarca pe buna dreptate \u00eensusi Nicolae Mecu \u2013 \u201epar sa fi terminat cu abordarea emotionala, resentimentara sau apologetica\u201c.<br \/>\nDe altfel, un alt lider al acestei generatii \u2013 Paul Cernat \u2013 le atragea atentia nu demult celor \u00eembatr\u00e2niti nu numaidec\u00e2t biologic, ci mai degraba \u00eembatr\u00e2niti \u00een rele, sa nu conteze pe el si pe congenerii sai \u00een a privi literatura si pe scriitori prin prisma unor fapte ce tin exclusiv de biografia acestora, pe criterii extraestetice, chiar daca cele etice au, si ele, o anumita \u00eensemnatate ori, si mai rau, precum \u00eentr-o epoca \u00eentunecata, pe baza de dosare \u00eentocmite de fosta securitate si manipulate acum de o institutie iremediabil compromisa. Cu alte cuvinte, o generatie care vrea sa construiasca, cu onestitate, sine ira et studio si sa se instaleze ferm \u00eentr-o ilustra traditie: Maiorescu, Ibraileanu, Lovinescu, Calinescu si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, \u00een linia criticii saizeciste careia \u00eei datoram redescoperirea si cultivarea valorilor, dupa o perioada de dogmatism sterilizant, dar si sincronizarea cu ceea ce s-a petrecut, \u00eennoitor si fecund, \u00een critica si teoria literara europeana din a doua jumatate a secolului trecut.<br \/>\nNicolae Mecu reconstituie \u00een fond traiectoria unui mare destin sau cu vorbele sale \u2013 \u201epovestea unui mare artist cazut \u00eentr-o istorie frauduloasa&#8230; Este, zice domnia sa, drama unei creatii fr\u00e2nte \u00een chiar momentul ei de apogeu, dar si o drama a culturii rom\u00e2ne\u201c. E mult adevar \u00een aceasta observatie, dincolo de patetismul ei, pe care de altfel autorul si-l asuma. Adevarul \u00eentreg e ca G. Calinescu si opera lui s-au confruntat cu mai multe totalitarisme, ba chiar cu un soi de&#8230; corectitudine politica, avant la lettre, destinul sau devenind unul emblematic pentru cultura noastra \u00een general, inclusiv pentru cea actuala, dominata de alte dogme, \u00eentre care nu mai putin nociva este dogma privind libertatea de a spune prostii si de a face orice. O libertate care nu ar trebui tolerata.<br \/>\n\u00cen \u201estudiile de genetica, variantistica si receptare\u201c din prima parte a cartii, Nicolae Mecu ne \u00eenfatiseaza cu cartile pe masa \u2013 a se citi cu toate documentele, marturiile si variantele \u00een fata \u2013 \u201eodiseea\u201c romanelor lui G. Calinescu. Ca observatie generala, \u00een directa legatura cu afirmatia ce o faceam ceva mai sus, trebuie spus ca, daca ceea ce se \u00eent\u00e2mpla invalidant, profund condamnabil, \u00een sinuosul, accidentatul drum al manuscrisului calinescian p\u00e2na la litera tiparita, mai ales \u00een \u201eobsedantul deceniu\u201c, e mai ales din cauza factorului ideologic, a contextului politic, a unei \u201eistorii frauduloase\u201c, nu mai putin deplorabile sunt opacitatile privind receptarea critica, interpretarile tendentioase si comentariile \u00een cheie falsa, deformatoare, si asta nu doar \u00een perioada postbelica, ci si \u00een glorioasa epoca interbelica. Aproape nu-ti vine sa crezi ca nume sonore ale criticii literare a vremii, si nu numai, au putut friza cu at\u00e2ta suficienta ridicolul \u00een cronicile lor de \u00eent\u00e2mpinare sau \u00een opiniile formulate cu alte prilejuri. Oricum, nu mai putin dogmatici dec\u00e2t cutare cenzor sau politruc mi se par acei critici si publicisti cu pretentii de mari esteti care, ca sa dau un exemplu, l-au acuzat pe autorul romanului \u201eCartea nuntii\u201c de erotism si pornografie. Fiindca veni vorba, notez ca, urmarind cele doua etape distincte ale receptarii acestui roman \u2013 p\u00e2na la editia definitiva din 1965 si dupa aparitia ei \u2013, Nicolae Mecu reface \u201etabloul integral\u201c al ei, revel\u00e2ndu-ne astfel \u201eun destin critic dintre cele mai contradictorii si mai surprinzatoare\u201c. Iata ce scrie istoricul literar si editorul: \u201eParadoxal, dupa ce apar romanele mari ale lui Calinescu, \u201eexercitiul\u201c initial (\u201eCartea nuntii\u201c \u2013 nota mea) e luat din ce \u00een ce mai serios ca un cap de serie \u00een care unii radiografiaza schita tipologiilor ulterioare, ce sunt cuprinse \u00een el ca \u00eentr-un \u201ecifru\u201c<br \/>\n(S. Damian) sau ca expresia cea mai pura a teoriei calinesciene despre romanul modern si despre clasicism (Paul Georgescu). Ceea ce leaga aceste contributii este lectura primului roman prin raportare la celelalte, \u00een general pornind de la v\u00e2rful aproape de nimeni contestat (\u201eEnigma Otiliei\u201c)&#8230; Strategia o aminteste pe aceea a lui Calinescu din \u201eIstorie\u201c, unde, cum s-a spus, literatura veche si cea pasoptista sunt citite dinspre clasicii junimisti si cei interbelici&#8230;\u201c<br \/>\nRepovestind aventura editoriala si a receptarii operei romanesti a lui Calinescu, pe baza studiului sistematic si aprofundat, filologul fin si eseistul Nicolae Mecu scrie de fapt un microroman al romanelor calinesciene, cu episoade dramatice, cu situatii neprevazute, cu conflicte si personaje, unele celebre, dintr-o realitate devenita istorie, ca, de pilda, scena \u00eentrevederii vadit timorate a genialului critic cu Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ca termenul aventura nu e nicidecum exagerat o ilustreaza, \u00eentre altele, cazul romanului \u201eEnigma Otiliei\u201c, care nu este totusi cel mai spectaculos. A fost tiparit p\u00e2na la editia critica, realizata de Nicolae Mecu, \u00een nu mai putin de sase editii antume, a sasea definitiva, aparuta la EPL, \u00eentre anii 1938-1961. Prin ce a trecut textul acestui roman de-a lungul a 23 de ani? \u201eNu numai cea din urma, dar nici una dintre celelalte aparitii nu reprezinta o simpla retiparire. Colationarea ne arata ca de fiecare data autorul a intervenit \u00een text, cel mai probabil \u00een timpul corecturii. Un alt fapt semnificativ, mai mult ca sigur, corectura nu a fost niciodata facuta prin confruntate cu originalul, ci prin lectura \u201ela liber\u201c. Mentionez ca \u201eoriginalul\u201c a \u00eensemnat initial manuscrisul romanului, iar ulterior ultima editie de p\u00e2na atunci: editia 1938 pentru cea din 1946 s.a.m.d. Asa se explica faptul ca textul a suferit, \u00een timp, si metamorfoze insolite, uneori bizare. S-a \u00eent\u00e2mplat ca, dat fiind aspectul manuscrisului, deseori greu de descifrat, culegatorul \u2013 dupa o faimoasa vorba \u2013 sa-si amestece condeiul cu cel al autorului. Unele dintre interventiile acestea au fost observate si corectate pe parcurs, altele niciodata, perpetu\u00e2ndu-se \u00een toate retiparirile romanului de p\u00e2na la editia mea critica.\u201c<br \/>\nSi ca editor, Nicolae Mecu a retrait, cum se vede, odiseea romanelor lui Calinescu pe mai multe planuri, ca sa nu spun pe mai multe mari&#8230;\u00a0<em><strong> (va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Volumul \u201eG. Calinescu fata cu totalitarismul\u201c al lui Nicolae Mecu, publicat la Dacia XXI, s-a \u00eenscris ca una dintre cele mai importante aparitii editoriale ale anului 2011. Nu a fost (si nu este) o surpriza, din cel putin doua motive. Unul ar fi acela ca e o carte despre Calinescu. Celalalt tine de faptul ca&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-calinescu-fata-cu-totalitarismele\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">G. Calinescu fata cu totalitarismele<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7297,5823,6525],"class_list":["post-10853","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carte-despre-calinescu","tag-istoria-literara","tag-nicolae-mecu"],"views":1705,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10853","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10853"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10853\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10853"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10853"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10853"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}