{"id":10847,"date":"2012-02-23T13:01:09","date_gmt":"2012-02-23T11:01:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10847"},"modified":"2012-02-23T13:01:47","modified_gmt":"2012-02-23T11:01:47","slug":"poetic-mix","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poetic-mix\/","title":{"rendered":"Poetic mix"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Razvan Tupa,<em> \u201epoetic. cerul din delft si alte corpuri rom\u00e2nesti\u201c<\/em>, Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, 2011, 98 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Volumul \u201epoetic. cerul din delft si alte corpuri rom\u00e2nesti\u201c poate fi privit ca o aparitie interesanta at\u00e2t pentru aerul experimental \u00een care se aventureaza tematica si structura poemelor, c\u00e2t si pentru formele bizare de raportare la realitate. Razvan Tupa scrie atent, uneori transant, alteori cu fantezie nesf\u00e2rsita si \u00eesi impune sa fie mereu un poet al \u00eentelepciunilor ascunse. Lipsa de omogenitate \u00een stil nu-i neaparat o problema \u00een poezia contemporana, \u00eensa \u00een cazul volumului mentionat discrepanta dintre stiluri (abordate haotic uneori chiar \u00een interiorul unui singur poem) este at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t nu poate dec\u00e2t sa produca o stare de confuzie.<br \/>\n<strong>Anomie textualista<\/strong><br \/>\nCiclul \u201ePraf de stele\u201c e construit \u00een jurul unei fantezii astrologice neclare, patetica pe alocuri si \u00eentr-un registru stilistic permanent nerezolvat. Desi, \u00een c\u00e2teva cazuri, debutul poemelor pare promitator, niciunul din scurtele (dupa numele dat de autor) \u201enote de poezie\u201c nu reusesc sa construiasca efectul natural al unei stari. \u00cen debutul ciclului, Razvan Tupa se ajuta de mecanisme ieftine, stari si decupaje confuze, ce nu creeaza de fapt dec\u00e2t imaginea vaga a unui lirism la granita dintre personal si mistic. De la versuri construite \u00een jurul unor clisee imagistice si a unor structuri fortate, pretioase si obositoare, care nu spun prea mult (\u201esa spunem un praf de stele abia \/ sesizabil un praf \/ presarat pe suprafata depravata \/ a atingerii\u201c), mecanica poeziei lui Razvan Tupa ajunge si la note filosofice, usoare meditatii esuate \u00een inconsistente jocuri de limbaj: \u201eforma pe care o iau\/ lucrurile\/ odata ce sunt spuse\/ este de fiecare data\/ lumea\/ pe care o pastrezi\u201c. Pe deasupra, se \u00eentrevad si \u00eencercari timide ale unei oarecare anomii textualiste, iar poemul \u201e(29) deja\u201c devine o interventie care nu \u00eesi gaseste rostul \u00een tot contextul haotic: \u201esi\/ ceea\/ ce\/ e\/ perfect\/ nu\/ are\/ cum\/ sa\/ treaca\/ deci\/ nici\/ sa\/ vina\/ ceea\/ ce\/ e\/ perfect\/ e\/ aici\u201c. Mesajul filosofic schiopateaza si nu face dec\u00e2t sa ofere poeziei lui Razvan Tupa un aer de imaturitate si fantezie goala. Poate ca logica urmata de poeme e foarte bine calculata si atent codificata de autor, \u00eensa \u00een momentul lecturii mecanismul devine aproape indescifrabil. La fel, nuantele comice sau situatiile unde poemele capata directiile parodiei postmoderniste sunt blocate de permanenta cautare de ad\u00e2ncime, profunzime, dar care nu se alege dec\u00e2t cu inflexiuni filosofice patetice si aluzie sociala banala. Drama poemului \u201e(25)\u201c se naste \u00een jurul unei idei at\u00e2t de consumate, \u00eenc\u00e2t nu mai ram\u00e2ne aproape nimic dincolo de cuvinte, iar absurdul \u00een \u201epe umerii fiecaruia din noi este capul altcuiva si tot facem prezentarile\u201c, continuat de hilar (\u201ebuna, el e capul meu\/ buna, ea e fruntea pe care ma bazez\/ buna, buna, suntem pretiosi\u201c) nu reusesc sa redea inteligent drama comunicarii sociale, limit\u00e2ndu-se la niste concepte largi si la adevaruri refolosite.<br \/>\nN-as zice ca poemele n-au o tonalitate proprie, niste structuri ce determina starea de conflict autentic, \u00eensa totul se pierde pe masura ce temele evolueaza. Razvan Tupa reuseste sa sterilizeze orice av\u00e2nt poetic prin permanenta cautare a \u00eentelepciunii \u00een deznodam\u00e2ntul ideatic si prin fortarea notelor dramatice p\u00e2na la ridiculizare. Sunt de regasit, macar secvential, niste zv\u00e2cniri de revolta personala \u00een fata consumerismului sau a robotizarii sociale, de data asta rezolvate destul de bine. Se pare ca Razvan Tupa scrie mult mai relaxat c\u00e2nd nu se arunca la motive stelare sau c\u00e2nd evita profunzimile obositoare: \u201ecopii perfecte copii aproximative\/ copii ideale si toti numai versiuni\/ ale tale\/ s\u2026t c\u00e2nd am dus cosul de s\u00e2rma\/ la locul lui si ne uitam\/ prin parcare dupa iesire\u201c, \u201eiar \u00een spatele sticlei doar manechinele privesc\/ noile colectii scoase \u00een oras\/ de fiinte moi care nu rezista\u201c. Poemele nu au puterea de a purta o atmosfera clara, \u00een afara unei permanente stari de disconfort, un cerc al determinarilor si legaturilor metafizice, toate bine scaldate \u00een filosofie: \u201epoti sa te simti \u00eenconjurata\/ de tot ce poti sa fii\/ s\u2026t dar ce nu poate oricine\/ este sa fie exact ce\/ esti tu acum\u201c. Desi \u201erespiratii\u201c e de departe cea mai naturala bucata a ciclului, limitele conceptuale ale formulei se fac simtite \u00een versuri precum \u201emai sunt unele vise mute c\u00e2nd\/ un g\u00e2nd alene luneca surd\u201c. E clar ca o oarecare atmosfera se contureaza \u00een final, doar ca e mereu presata de tehnicisme, iar \u00eencep\u00e2nd cu poemul \u201e(70)\u201c, jocul textual se complica printr-o numerotare dubla a poemelor, al carei efect scapa total. Se pare ca Razvan Tupa \u00eenca mai crede, \u00eent\u00e2rziat, \u00een puterea textualismului.<br \/>\n<strong>Memorie si narativ<\/strong><br \/>\nUrmatoarele cicluri nu mai forteaza atmosfera, iar scrisul e degajat. Poate ca problema principala a primului ciclu se traduce si prin transarea ideilor poetice \u00een \u201enote de poezie\u201c, p\u00e2na la eliminarea oricarei atmosfere generale, unde initial pareau pline de semnificatie. Debutul cu \u201eblitz negru\u201c e un pas \u00eenainte, poemul reusind sa-si dezvaluie miza. Starea de imponderabilitate generala a sentimentelor si faptelor e pe teren propriu \u00eenca, versurile capata substanta si imaginile devin palpabile: \u201eo minge usor zg\u00e2riata de porii betonului\/ loveste portiera masinii din parcare\/ o secunda am tacut toti\u201c.<br \/>\nE un alt nivel al poeziei. Aici, transformarea pare totala si lasa impresia unui alt autor, mai dramatic si mai personal. Amintirile episodice transante din copilarie transforma imaginile, bine conturate de aceasta data, \u00een acelasi registru al fanteziei mistice: \u201e prin ferestre, tot ce era afara\/ se \u00eenchidea \u00een cutiute mici de sticla si oriunde\/ era numai iubire pusa deoparte pentru alte momente\/ care numai acum nu\u201c. Versurile sunt parte a unei poezii narative, iar aici se pare ca Razvan Tupa construieste superior primului ciclu. Toate motivele turistice, amintirile pierdute \u00een orase ca Budapesta, Paris si Chisinau schimba miza poetica si c\u00e2stiga prin impresia de largire a orizonturilor si de asumare a unui ton constant. Calatorii, stari de reflexivitate temperata \u00eensotite de laitmotive reusite \u00een combinatie cu exercitiile de memorialistica sunt solutia pentru poezia lui Razvan Tupa. E drept \u00eensa ca nu lipsesc nici aici reflexele stilistice deranjante. \u201ePoetic.mix\u201c e doar unul din exemplele cele mai bune, \u00eensa versurile \u201elumina din cap este doar c\u00e2nd\/ te uiti si \u00eeti amintesti brusc\/ de ochii cuiva atintiti asupra\/ ta tu ai toate formele definite\/ \u00een raporturi fictive si asta te face\/ sa vezi ca inventia este doar o forma de atingere a mea\u201c nu pot dec\u00e2t sa scada din starea generala impusa. \u00cen schimb, tot exercitiul de memorialistica pe care \u00eel \u00eencearca Razvan Tupa patrunde mai usor \u00een canoane poetice autentice. \u00cencep\u00e2nd cu \u201elichiditati\u201c, memoria c\u00e2stiga \u00een fata starii de ameteala si a av\u00e2ntului metafizicii. Totul porneste acum \u00een plina naratiune si experiment poetic textualist, \u00eensa Razvan Tupa pastreaza c\u00e2teva poeme de meditatie (cu mentiunea ca le-a mutat din seria \u201e77 de note\u201c). Finalul e rezervat unor piese cu sintaxa mai bine cladita, \u00eensa caderea constanta \u00een ambiguitate, neclaritate si suprarealism inconsistent e \u00eenca o tentatie prea mare pentru putea fi refuzata.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Razvan Tupa, \u201epoetic. cerul din delft si alte corpuri rom\u00e2nesti\u201c, Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, 2011, 98 p. Volumul \u201epoetic. cerul din delft si alte corpuri rom\u00e2nesti\u201c poate fi privit ca o aparitie interesanta at\u00e2t pentru aerul experimental \u00een care se aventureaza tematica si structura poemelor, c\u00e2t si pentru formele bizare de raportare la&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poetic-mix\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Poetic mix<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7294,3026,4665,7293],"class_list":["post-10847","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-poetic-cerul-din-delft-si-alte-corpuri-romanesti","tag-poeti-actuali","tag-poezie-romaneasca-actuala","tag-razvan-tupa"],"views":2063,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10847","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10847"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10847\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10847"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10847"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10847"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}