{"id":10840,"date":"2012-02-23T12:53:51","date_gmt":"2012-02-23T10:53:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10840"},"modified":"2012-02-23T12:56:09","modified_gmt":"2012-02-23T10:56:09","slug":"in-intimitatea-realismului-socialist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-intimitatea-realismului-socialist\/","title":{"rendered":"In intimitatea realismului socialist"},"content":{"rendered":"

Ana Selejan, \u201eAdevar si mistificare in jurnale si memorii aparute dupa 1989\u201c<\/em>, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 224 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

O carte demna de interes a publicat recent Ana Selejan, cel mai harnic si dedicat documentarist al realismului socialist de la noi. Spun documentarist pentru ca cele noua volume ale \u201eLiteraturii in totalitarism\u201c au fost adesea gresit plasate in r\u00e2ndul cartilor de critica sau de istorie literara. In afara de o ordonare cronologica si de clasificari minimale, completate pe alocuri de un discurs frugal in continut dar inflamat in expresie, aceste carti nu fac in fond dec\u00e2t sa transcrie propriu-zis documente ale epocii. Ele au mai degraba aspect de texte comentate dec\u00e2t de volume critice autonome. Efortul autoarei nu trebuie minimalizat, in conditiile in care la inceputul anilor \u201890 posibilitatile tehnice ale cercetatorului rom\u00e2n mai aveau inca prea multe in comun cu penuria optzecista, insa nici nu trebuie inteles drept mai mult dec\u00e2t este: o restituire documentara.<\/strong><\/em>
\nSenzationalismul <\/strong>
\nrealismului socialist<\/strong>
\nIntr-un fel, Ana Selejan a fost cercetatorul potrivit in contextul potrivit. \u201eLiteratura in totalitarism\u201c combina, intr-o ecuatie destul de greu de inteles azi, rabdarea si devotamentul puse in slujba restabilirii \u201eadevarului integral\u201c cu tonul vindicativ al \u201eprivirilor inapoi\u201c specifice primilor ani de dupa Revolutie. Cele doua impulsuri ale societatii rom\u00e2nesti de atunci se gasesc sintetizate in demersul Anei Selejan: nevoia urgenta de a reda factualul istoric dupa mai bine de patru decenii de fals, plus nevoia de a identifica vinovatii si de a-i trage la raspundere. Nu calmul analitic, ci rabufnirile inchizitoriale sau ironia cenusie si aspra, cu valente compensative, sunt dominante in cartile Anei Selejan. Abia odata cu studiile ulterioare ale Sandei Cordos sau Eugen Negrici am inceput sa intelegem c\u00e2te ceva din mecanismele de functionare a realismului socialist.
\nMai grav e insa ca logica afectiva poate fi suspectata ca si-a pus amprenta asupra conceptiei antologiei si ca autoarea n-a ales intotdeauna exemplele cele mai relevante, ci pe cele mai \u201evocale\u201c si mai scandaloase. \u201eSenzationalismul\u201c realismului socialist, daca exista unul, trece inaintea explicatiilor propriu-zise. Astfel inc\u00e2t insasi credibilitatea documentara a cartii Anei Selejan s-ar putea sa dateze in raport cu proiecte de anvergura mai recente. \u201eCronologia vietii literare rom\u00e2nesti\u201c, derulata de cercetatori ai Institutului \u201eG. Calinescu\u201c sub coordonarea lui Eugen Simion, ofera \u2013 prin forta lucrurilor (a echipei) \u2013 o imagine mai nuantata si mai obiectiva asupra fenomenului.
\nUltima carte a Anei Selejan, \u201eAdevar si mistificare in jurnale si dupa memorii aparute dupa 1989\u201c, nu paraseste sfera de interes a autoarei, insa schimba vizibil regulile jocului. Autoarea isi propune sa redescopere realitatea vietii literare sub stalinism nu prin documentele publicate ale vremii, asa cum a facut-o in cele noua volume, ci din marturiile memorialistice ale c\u00e2torva dintre protagonistii sai, de la Miron Radu Paraschivescu, Ov. S. Crohmalniceanu, Dumitru Micu sau Sorin Toma, p\u00e2na la Nina Cassian si Lucia Demetrius. \u201eIn ce masura jurnalele ori memoriile tiparite dupa 1989 ori declaratiile si interviurile unor scriitori sau personaje de decizie din perioada 1944-1960 lamuresc, ocolesc, rastalmacesc sau bagatelizeaza evenimente literare si culturale reprobabile sav\u00e2rsite in acest rastimp, in care acestia au fost direct implicati, ca victime sau, mai ales, calai?\u201c e intrebarea fundamentala a cartii. Tot un demers moral si nu unul analitic sta la baza cercetarii, insa permanenta confruntare dintre fata vizibila a realismului socialist si cea ramasa in umbra presupune o mobilitate a privirii de care Ana Selejan se achita onorabil. In paranteza fie spus, nimeni nu s-a aventurat inca in reconstituirea conduitei intelectuale secrete din timpul stalinismului, c\u00e2nd dedublarea e ridicata la rang de institutie. Fara a o face sistematic, Ana Selejan e prima care se intreaba cu privire la raporturile individuale ale \u201eintelectualului realist socialist\u201c cu provocarile regimului.
\nSigur ca prin confruntarea discursului oficial cu confesiunile memorialistic destule pagini din \u201eAdevar si mistificare\u201c incearca sa diminueze macar o parte din falsificarile fostilor dogmatici. Si, desi un jurnal nu e aproape niciodata garant al obiectivitatii, autoarea reuseste sa decupeze destul de bine partile reale sau macar verosimile din noianul de subiectivitati. Cel mai mult o supara pe Ana Selejan incapacitatea subiectilor sai de a-si recunoaste vina in constructia edificiului realist-socialist prin omisiune sau prin automistificare. C\u00e2nd nu pozeaza de-a dreptul in victime, Sorin Toma, Mihai Beniuc sau Ovid S. Crohmalniceanu tind sa-si minimalizeze retrospectiv rolul in aparatul literar al anilor \u201840-\u201950. Pe cel din urma, Ana Selejan il si prinde, detectivistic, cu minciuna. Racirea relatiilor dintre Crohmalniceanu si Ion Barbu dupa 1958 nu e inexplicabila, asa cum vrea sa ne faca sa credem memorialistul stalinismului, ci isi are originea in reluarea propriilor campanii contra \u201edecadentistului\u201c interbelic. Daca n-ar fi trist si cinic, episodul ar putea trimite la anecdota absurda cu baba pe scari\u2026
\nSigur, astfel de precizari si clarificari sunt necesare, desi nu se poate spune ca cineva mai citeste azi naiv confesiunile sus-mentionatilor. Demersul Anei Selejan ar fi fost insa mai convingator daca si-ar fi luat c\u00e2teva precautii conceptuale. Din pacate, autoarea nu prea face distinctie intre jurnal si memorii. Ceea ce n-ar fi chiar un capat de lume, insa atunci c\u00e2nd e vorba de o investigatie pornita in directia \u201erestabilirii adevarului\u201c, lucrurile se complica. Daca se poate accepta, de pilda, ca un Crohmalniceanu sau D. Micu omit vinovat in restituirile lor anumite episoade infamante din propria activitate critica, mai greu pot fi imputate moral asemenea omisiuni din jurnalul lui Miron Radu Paraschivescu. Nu e clar de ce-ar fi trebuit scriitorul, asa cum i se reproseaza in \u201eAdevar si mistificare\u201c, sa-si denunte rolul activ in promovarea literaturii oficiale, at\u00e2ta timp c\u00e2t e strict contemporan cu evenimentele si n-are avantajul distantarii sau al meditatiei retrospective. In plus, nu orice jurnal al epocii trebuie sa aiba agenda politica. Prin reprosul ca Miron Radu Paraschivescu se concentreaza doar asupra dramelor de creatie sau de amor, inregistr\u00e2nd vag si capricios transformarile societatii, Ana Selejan aluneca involuntar intr-un dogmatism \u00e0 rebours.
\nBiografia generatiei <\/strong>
\nrealist-socialiste<\/strong>
\nDin fericire, insa, astfel de ridicari moraliste de ton nu domina in \u201eAdevar si mistificare\u201c. Ceea ce s-a c\u00e2stigat decisiv fata de cartile anterioare e tocmai nuanta. Nu numai ca scriitorii discutati aici nu sunt pusi la pachet sau condamnati fara drept de apel, dar fiecare dintre ei beneficiaza de o buna analiza critica, in care autoarea incearca sa desluseasca, cu toata empatia posibila in astfel de cazuri, ecuatia individuala a relatiei cu regimul. Din \u201ecalai\u201c absoluti, asa cum erau priviti in \u201eLiteratura in totalitarism\u201c, cei in cauza n-ajung victime, insa devin oameni in toata regula, torturati deopotriva de av\u00e2nturi, dileme contradictorii si slabiciuni. Ana Selejan reconstruieste, cu dexteritate de critic literar \u2013 probata prea putin anterior \u2013 portrete demne de retinut ale \u201egeneratiei realist socialiste\u201c. Implicati, voluntar sau nu, in edificarea aceluiasi regim, fiecare ilustreaza o relatie specifica cu el. Si e surprinzator sa vezi ca in culisele acelui discurs oficial recitat la unison de toti actorii spatiului public se ascund asumari si atitudini diversificate. Dumitru Micu e portretizat de autoare ca \u201eun personaj interesant, inzestrat si tenace, receptiv si ambitios, patruns de timpuriu de dorinta ridicarii si emanciparii\u201c, fac\u00e2nd mereu pe prostul tocmai pentru a se feri de primejdiile sistemului. Victor Felea e tipul interiorizatului care, chiar daca publica poeme pe linie, isi traieste dureros tradarea. Cu toata dualitatea lui, Petru Dumitriu ram\u00e2ne un personaj tragic, \u201esuspendat intre doua lumi\u201c, fara aderenta la rigorismul statului sovietic, dar in acelasi timp mare inadaptat al spatiului occidental. In schimb, Lucia Demetrius\u00a0 (retinuta ca \u201edomnisoara burgheza intrata in epoca totalitarismului\u201c) si Nina Cassian se afla intr-o concurenta acerba pentru pozitia cea mai privilegiata in sistemul literar al vremii. Pe ultima, Ana Selejan o rasfata chiar cu ironie moderata: \u201eFascinata si obsedata de succesul oficial, de dorinta de a fi o privilegiata a regimului, Nina Cassian cucereste mai greu bastionul gloriei literare dec\u00e2t pe acela al barbatilor literati\u201c.
\nFara a le ascunde compromisurile si fara a-i disculpa vreo clipa (seria \u201eLiteraturii in totalitarism\u201c ne-a convins ca faptul e exclus), cartea Anei Selejan deschide c\u00e2teva portite catre o posibila biografie a generatiei realist-socialiste, interesanta oric\u00e2nd pentru relatia mai larga a scriitorului cu politicul. De aceea, desi nu la fel de necesara in context ca volumele anterioare, \u201eAdevar si mistificare in jurnale si memorii\u201c e cea mai interesanta si originala carte a autoarei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ana Selejan, \u201eAdevar si mistificare in jurnale si memorii aparute dupa 1989\u201c, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 224 p.   O carte demna de interes a publicat recent Ana Selejan, cel mai harnic si dedicat documentarist al realismului socialist de la noi. Spun documentarist pentru ca cele noua volume ale \u201eLiteraturii in totalitarism\u201c au fost… Cite\u0219te mai mult »In intimitatea realismului socialist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7283,7282,7289,7290,4670,7288,7285,7287,3174,7284,7286],"class_list":["post-10840","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adevar-si-mistificare-in-jurnale-si-memorii-aparute-dupa-1989","tag-ana-selejan","tag-biografii-oamnei-de-cultura","tag-biografii-scriitori","tag-dumitru-micu","tag-lucia-demetrius","tag-miron-radu-paraschivescu","tag-nina-cassian","tag-ov-s-crohmalniceanu","tag-restituire-documentara","tag-sorin-toma"],"views":1679,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10840","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10840"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10840\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10840"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10840"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10840"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}