{"id":10837,"date":"2012-02-23T12:50:51","date_gmt":"2012-02-23T10:50:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10837"},"modified":"2012-02-23T12:51:56","modified_gmt":"2012-02-23T10:51:56","slug":"epiderma-revolutiei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/epiderma-revolutiei\/","title":{"rendered":"Epiderma revolutiei"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Frantz Fanon, <em>\u201ePiele neagra, masti albe\u201c,<\/em> traducere Vasi Ciubotariu, prefata Ovidiu Tichindeleanu, Editura Tact, Cluj, 2011<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>Recenta republica orientala a UE, Rom\u00e2nia traieste cu \u00eent\u00e2rziere episoade similare cu cele ale istoriei fostelor colonii sau tarilor europene \u00eenapoiate din anii 50-70 (Portugalia, Spania sau Turcia, caci pe atunci nimeni nu se \u00eendoia de caracterul european al ultimei): exodul de m\u00e2na de lucru ieftina spre Apus si consecintele dramatice ale unei rapide depopulari si pierderi de creiere si brate de munca. Si mai \u00eent\u00e2i a fost dispretul pentru \u201ecapsunari\u201c, apoi admiratia pentru devizele ajunse \u00een supermarketurile de acasa. Nicio reflectie \u00een toate acestea! Primii care au tras un semnal de alarma au fost clinicienii din sectiile de psihiatrie: un numar \u00eensemnat de internari erau legate de traumele prin care treceau familiile separate pentru perioade mai scurte sau mai lungi. Pe urma, s-au mai facut auzite sporadic c\u00e2teva voci de dascali: odraslele celor plecati, lasate \u00een grija atenta, dar de multe ori neputincioasa, a unor bunici pensionari, deveneau apatice, dezinteresate. \u00cen fine, Universitatea s-a simtit chemata sa-si spuna cuv\u00e2ntul: studii de psihologie, certificate de granturi, au demonstrat ca dezintegrarea comunitara elibereaza femeile din inferioritatea rurala si din ignoranta caminelor cvasitaranesti ale micilor orase; politologii au explicat migratia ca parteneriat \u00eentre state egale. Pentru a vedea adevarul dincolo de perdelele de fum \u00eentretinute de prostia interesata sau naivitatea oportunista a noilor cercetatori \u00een noile specialitati ivite \u00een ultimii ani, elimin\u00e2nd \u00eencet, \u00eencet influenta umanioarelor, e urgenta reluarea textelor prime ale anticolonialismului. De aceea publicarea recenta a volumului \u201ePiele alba, masti negre\u201c (Editura Tact, 2011, trad. Vasi Ciubotariu) nu are nimic exotic. Denuntarea constructelor sociale naturalizate \u2013 alb, negru, salbatic, barbar, semi-civilizat \u2013 sunt obiectul cartii din 1952 a t\u00e2narului doctor antilez Frantz Fanon.<br \/>\nEste o lucrare angajata si personala combin\u00e2nd psihologia sociala, analiza poetica si memoria propriei vieti: doar un \u201estudiu clinic\u201c, va sustine autorul, care nu este \u00eenca revolutionarul angajat din \u201eBlestematii pam\u00e2ntului\u201c (1961), ci proaspat psihiatru iesit de pe bancile Facultatii de Medicina din Lyon. Lectura atenta a lui Sartre, audierea cursurilor lui Merleau-Ponty, ale caror reflectii razbat \u00een analizele lui Fanon, au confirmat si \u00eembogatit concluziile unei experiente de viata deja marcata de rupturi sf\u00e2sietoare: fracturile societatii martinicheze, razboiul mondial purtat \u00een calitate de voluntar \u00een trupele franceze, rasismul ofiterilor din metropola, iar dupa scurta perioada de euforie a celebrarii victoriei, uitarea si abandonul combatantilor \u00eentorsi de pe front. Negrul nu stie ca e negru de la \u00eenceputurile veacurilor, dar o va afla \u00een mod dureros! Critica biologismului, rezultata din av\u00e2ntul studiilor freudiene, nu este de ajuns. Pentru a surprinde suferintele individuale este necesara o prealabila investigatie sociogenetica. Este pasul facut de Jung \u00eempotriva maestrului sau: inconstientul colectiv aflat la baza celui personal. Doar ca Fanon nu poate admite continutul imuabil si mitic din aceasta ipoteza. Si oricum colonizarea a distrus culturile traditionale scutindu-i pe cautatorii de arhetipuri ancestrale de scufundari \u00een timpuri fara glas. Sociodiagnosticul lui Fanon va urmari situatia actuala, raportul de forte prezente, istoria recenta, educatia si productiile culturale ca simptome ale unor traume colective. Nu esenta mitologiei sau studiul simbolurilor ancestrale ne va elibera, ci analiza lumii din jur cu radacinile ei violente. Indianul cel bun din western-uri este mostenitorul pieilor rosii salbatice ce reprezentau la \u00eenceputurile cinematografului o irationalitate nimicitoare. Acum, teroristul islamic i-a luat locul si fara aceasta demonizare cinematografica opiniile publice occidentale ar digera mai greu mitralierea alaiurilor de nunta afgane. Atunci, prin cele doua portrete ale indianului, natiunea colonizatoare americana \u00eesi facea uitata crima initiala a exterminarii autohtonilor. Denuntarea unei etnologii nascute \u00een sprijinul colonialismului merge la Fanon m\u00e2na \u00een m\u00e2na cu risipirea iluziilor nationalismelor nascute din explorarea trecutului. Nu \u00een descoperirea vestigiilor unor splendide civilizatii africane vor afla popoarele moderne raspunsuri la provocarile de azi.<br \/>\nRecunoasterea rolului primordial al economicului \u00een crearea si supunerea periferiilor \u00eel conduce pe autor la o analiza a \u201eepidermizarii\u201c acestei stari de fapt: corporalizarea inferioritatii. Trupul fiecaruia este instituit de privirile celorlalti care \u00eentiparesc \u00een negru, odata cu culoarea, memoria antropofagiei, riturilor barbare ale exciziei, sexualitatea dezlantuita, povara sclaviei parintilor. Privirea care instituie nu trebuie sa fie automat rasista, caci poate reflecta aceeasi mizerie umana sub aparenta bunei constiinte: cel ce adora negrii e la fel de bolnav ca si cel ce \u00eei detesta; cel ce-si \u00eensoteste invitatia de autoflatare: \u201epoftiti, noi nu suntem o casa cu prejudecati\u201c nu e mai descuiat la minte; intelectualul rafinat care tine sa precizeze ca Aim\u00e9 C\u00e9saire e un excelent poet negru de limba franceza nu e un model de libertate \u00een g\u00e2ndire. \u201eStudiul clinic\u201c devine pamflet nemilos \u00een denuntarea acestor chipuri ale ipocriziei. Sub tonul frivol si senzual al femeilor emancipate se ascunde tot fatarnicia: \u201eUite ce frumos e negrul asta!\u201c, iar autorul nu vede alt raspuns: \u201eNegrul frumos se caca pe dumneavoastra, doamna!\u201c<br \/>\nTeoria lui Fanon nu se tradeaza prin refuzul intelectual al practicii sau estetizarea gestului politic. Analiza sociala este ceruta de cazurile \u00eent\u00e2lnite \u00een spitalele algeriene, \u00een periplurile africane sau reconsiderarea societatii antileze. Simptomele colonilor sau colonizatilor difera de cazurile clasice din manualele metropolei: ofiteri tortionari ai regimului colonial care-i cer recuperarea unui echilibru mental care sa le permita practicarea torturii fara remuscari, imposibilitatea familiilor martinicheze de a dezvolta nevroze oedipiene, permanenta tensiune a localnicului arab. \u00cenfruntarea concretului \u00eel fereste de iluzia unor lupte abstracte. El denunta tradarea lui Sartre din \u201eOrfeul negru\u201c, prefata unei antologii de poezie franceza africana si malgasa, unde lupta tinerei generatii de culoare este prezentata ca un moment dialectic al constituirii societatii fara clase. Comodul universalism, adoptat \u00een numele clasei proletare universale, este gata sa priveasca cu simpatie, dar si cu superficialitate, confruntarile coagulate \u00een termenii rasturnarii asupririi rasiale sau a luptei nationale pentru independenta. Frantz Fanon nu va ezita sa ia armele de partea Frontului de Eliberare Nationala \u00een Algeria si sa militeze mai apoi pentru o revolutie pan-africana. Nici momentele, nici situatiile nu sunt la alegerea noastra, dar depinde de fiecare de a gasi curajul si inteligenta de a privi realitatea sau cum spune ultimul paragraf al acestei carti: \u201eUltima mea ruga: O corp al meu, fa din mine, mereu, un om care \u00eentreaba!\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Frantz Fanon, \u201ePiele neagra, masti albe\u201c, traducere Vasi Ciubotariu, prefata Ovidiu Tichindeleanu, Editura Tact, Cluj, 2011 &nbsp; Recenta republica orientala a UE, Rom\u00e2nia traieste cu \u00eent\u00e2rziere episoade similare cu cele ale istoriei fostelor colonii sau tarilor europene \u00eenapoiate din anii 50-70 (Portugalia, Spania sau Turcia, caci pe atunci nimeni nu se \u00eendoia de caracterul european&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/epiderma-revolutiei\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Epiderma revolutiei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7280,7279,7281],"class_list":["post-10837","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-piele-neagra","tag-frantz-fanon","tag-masti-albe"],"views":1674,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10837","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10837"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10837\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10837"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10837"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10837"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}