{"id":10826,"date":"2012-02-23T12:41:14","date_gmt":"2012-02-23T10:41:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10826"},"modified":"2012-02-23T14:02:47","modified_gmt":"2012-02-23T12:02:47","slug":"epilogul-unei-farse-de-prost-gust","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/epilogul-unei-farse-de-prost-gust\/","title":{"rendered":"Epilogul unei farse de prost gust"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Unul dintre c\u00e2stigurile pe termen lung ale manifestatiilor din Piata Universitatii si din tara \u00eel constituie developarea unui adevar pe care \u00eel banuiam, \u00eensa pentru care nu aveam probe. Si anume, a faptului ca asa-zisa societate civila, autoproclamata \u00een urma cu mai bine de un deceniu, \u00eencepe sa fie \u00eenlocuita cu o adevarata societate civila. Adevarata, pentru ca s-a constituit spontan, \u00een vederea exercitarii si apararii unor drepturi civile, nu spre a exercita presiuni si influente asupra mediului politic sau spre a manipula opinia publica. Si pentru ca numele celor care o anima nu s-au regasit \u00een conduceri de institutii de stat sau ministere (ce-i drept, nici pe lista dezvaluirilor CNSAS nu s-au aflat, dar asta e o alta poveste). <\/strong><\/em><br \/>\nAceste organizatii ale societatii civile, aflate la originea mobilizarii din Piata Universitatii si din \u00eentreaga tara, reprezinta una dintre sperantele societatii rom\u00e2nesti: ele au contrazis proverbul cu mamaliga care nu face explozie si au aratat ca, oric\u00e2ta teroare ar rasp\u00e2ndi \u201ecauzasii\u201c regimului Basescu, spiritul civic nu a murit \u00een Rom\u00e2nia. Faptul ca operatiunea \u201esocietatea civila\u201c (citeste: \u00eenfiintarea de zeci si zeci de organizatii cu aceiasi membri, spre a ocupa spatiul dezbaterii civice cu false repere), declansata de unii sforari tocmai \u00een scopul de a sugruma acest spirit civic, a esuat, adevarata societate civila gasindu-si drumul si fac\u00e2ndu-se auzita cu putere, arata ca Rom\u00e2nia se poate redresa. Are resurse interne si are si dorinta de a se curati de m\u00e2lul \u00een care au scufundat-o ultimii ani de regim basescian.<br \/>\nEvident ca si regimul a simtit pericolul. Contestatia risca sa mature nu numai regimul \u2013 guvernul a cazut deja \u2013, ci \u00eentreaga \u00eencrengatura de societati, asociatii si fundatii \u201ecivice\u201c, care p\u00e2na nu demult se declara drept \u201esocietatea civila\u201c, desi furniza constant institutiilor de stat ministri, consilieri si directori, ca sa nu mai vorbim de suportul mediatic al oricaror politici guvernamentale, oric\u00e2t de aberante.<br \/>\nDovada ca regimul a \u00eenregistrat corect masura pericolului a reprezentat-o \u00eensusi \u201eapelul\u201c adresat de Traian Basescu. Nu lichelelor, ci&#8230; \u201esocietatii civile bune\u201c. Care a fost somata sa \u00eesi faca simtita prezenta, intervenind \u00een favoarea regimului pe toate canalele mediatice care \u00eei stau la dispozitie. Ca un autentic potentat oriental, Basescu mai ca nu le-a batut obrazul sicofantilor sai de serviciu, amintindu-le c\u00e2t \u00eei datoreaza. Si ca ar trebui sa presteze, nu at\u00e2t \u00een epocile de glorie, ale calatoriilor la mare cu avionul prezidential, c\u00e2t \u00een cele triste, c\u00e2nd societatea civila autentica striga lozinci rusinoase la adresa sa si colecteaza papuci uzati, spre a-i trimite cadou favoritei prezidentiale.<br \/>\nNu se poate spune ca apelul cazon al lui Basescu a ramas fara ecou. Ce-i drept, nu toate ecourile au fost scontate. Unul dintre sustinatorii, p\u00e2na acum, neconditionati ai tuturor aberatiilor regimului, scriitorul Mircea Cartarescu, \u00een loc sa ia pozitie \u00eempotriva viermilor care napadisera pietele patriei, a cerut demisia lui Basescu si a anuntat ca renunta la comentariul politic, dezgustat fiind de clasa noastra politica. \u00centruc\u00e2t nu clasa politica a fost la putere \u00een ultimii ani si nu clasa politica a t\u00e2r\u00e2t Rom\u00e2nia \u00een marasm, ci numai o anume coalitie, condusa de un anume presedinte, aceasta generalizare reprezinta, totusi, un (ultim) serviciu indirect pe care scriitorul i-l face fostului sau cititor asiduu. Dar Mircea Cartarescu nu e tocmai un exemplu exponential. Caci, aflat \u00een carti pentru multe functii, el nu a ocupat finalmente nici una. Bursele pentru care \u00eel invidiaza multi le-a obtinut pe cont propriu, iar rubrica din \u201eEvenimentul zilei\u201c cu greu poate fi numita un privilegiu.<br \/>\nAlti sicofanti prezidentiali au fost, \u00eensa, mai vocali. Dl Gabriel Liiceanu, fericitul destinatar al substantialelor fonduri destinate publicarii raportului de condamnare a comunismului si, totodata, animator al unei emisiuni adormitoare, dar bine remunerate, la TVR, a facut \u201edrepti\u201c. A aparut la aceeasi primitoare Televiziune (fosta) nationala, unde a acuzat&#8230; \u201estilistica\u201c regimului. Unii ar spune ca, daca stilul este omul, atunci si stilistica este regimul. Iar o stilistica grobiana, incompetenta, iresponsabila si topeasca nu poate defini dec\u00e2t un regim grobian, incompetent, iresponsabil si topesc. Pe care orice intelectual \u2013 chiar si unul cu ireductibile convingeri de dreapta \u2013 ar trebui sa \u00eel respinga, \u00een numele bunei-cuviinte, competentei, responsabilitatii si educatiei.<br \/>\nA aparut pe firmament, cu vizibil mai putin aplomb, si inefabilul domn TRU. La drept vorbind, domnia sa nu s-a prea amestecat cu asa-zisa \u201esocietate civila\u201c de la GDS &amp; Co. Adica nu s-a \u00eenscris. Dar a participat la majoritatea luarilor de pozitie ale acesteia \u00een favoarea actualului regim, oric\u00e2t de alba ar fi fost ata cu care erau cusute pretextele respectivelor dezbateri. Dl Traian Ungureanu are alta pozitie dec\u00e2t dl Gabriel Liiceanu: este europarlamentar si mai are doi ani de mandat. Cum finalul acestuia va coincide, volens-nolens, cu cel al mandatului prezidential, \u00eentelegem cu usurinta de ce prestatia lui TRU n-a fost prea insistenta. Nu parea nici domnia sa convins de necesitatea de a condamna Piata Universitatii, mai ales de la \u00eenaltimea mandatului de europarlamentar si a relativei autonomii pe care i-o confera acesta \u00een raport cu Basescu.<br \/>\nFoarte activa a redevenit si dna Monica Macovei. Fostul procuror comunist, metamorfozat \u00een activista civica, apoi \u00een ministresa, apoi \u00een consilier anticoruptie al unui premier acuzat, \u00een tara sa, de coruptie, devenita si ea euro-parlamentar, are, se vede treaba, o misie mai lunga dec\u00e2t cea a dlui TRU. Desi si mandatul ei \u00een Parlamentul European se va \u00eencheia \u00een 2014, odata cu cel al lui Basescu, dna Macovei probabil ca va redeveni o apilpisita activista civica dupa acea data. Motiv pentru care a redevenit activa \u00een jurul formarii noului guvern, al Raportului MCV si al luptei neabatute \u00eempotriva coruptiei celorlalti. La drept vorbind, dna Macovei, av\u00e2nd alt domeniu de actiune, nu a pronuntat nici un cuv\u00e2nt despre pietele ocupate de protestatari sau de sprijin pentru actualul regim. Dar prezenta domniei sale \u00een spatiul public a fost si ea menita sa \u00eei arate lui Basescu ca \u201esocietatea civila de calitate\u201c (sunt cuvintele lui) nu doarme-n bocanci.<br \/>\n\u00cempreuna, apelul lui Basescu si raspunsurile sicofantilor alcatuiesc o buna descriere a ceea ce am trait cu totii \u00een acesti ultimi trei-patru ani, de c\u00e2nd puterea neconstitutionala a presedintelui a devenit nelimitata. Pe de-o parte, un regim de tip stalinist, care guverneaza instrumentaliz\u00e2nd conflicte \u00eentre grupurile sociale, at\u00e2t\u00e2nd paturi ale populatiei \u00eempotriva altora si astup\u00e2nd spiritul critic sub un morman de balmajeli despre \u201estilistica\u201c guvernarii. Pe de alta, o grupare de acoperire, sustinuta de guvernanti, prin functii, finantari din proiecte europene si alte asemenea sinecuri, mim\u00e2nd existenta \u00een societatea rom\u00e2neasca a unei paturi consistente care sustine politicile guvernamentale.<br \/>\nO farsa de prost-gust, pe care Piata Universitatii a denudat-o de toate valurile care o acopereau si a \u00eenfatisat-o societatii rom\u00e2nesti \u00een toata dezgustatoarea ei nerusinare. Un mic satrap caucazian, pe care niste intelectuali pretinsi \u201ede elita\u201c l-au ridicat \u00een slavi timp de ani de zile, sub pretextul ca este un Mesia anticomunist, care va moderniza Rom\u00e2nia, a tinut sub teroare segmente \u00eentinse din societate. Si si-a fabricat o \u201eunanimitate\u201c de mucava, aliment\u00e2ndu-i pe respectivii intelectuali cu tot felul de avantaje materiale, dintre cele mai telurice, si scot\u00e2ndu-i la \u00eenaintare, la greu. Spre a emite false opinii, pentru ca adevaratele opinii sa nu se mai auda.<br \/>\nManifestatiile din \u00eentreaga tara, ca epilog al acestei farse, erau, deci, inevitabile. Caci, cum spune poetul, trebuia ca toate aceste semne de existenta a Rom\u00e2niei vii, carora sicofantii micului satrap au \u00eencercat sa le puna botnita, sa poarte un nume. Li s-a spus, prin urmare, Piata Universitatii.<br \/>\nFara \u00eendoiala ca data de 13 decembrie 2011, c\u00e2nd au \u00eenceput manifestatiile, marcheaza nasterea societatii cu adevarat civile \u00een Rom\u00e2nia. \u00cen fapt, tocmai pentru a nu se mai naste confuzii si a nu-i mai zapaci pe oameni, ar trebui, pur si simplu, de acum \u00eencolo sa zicem \u2013 societatea. \u00cen sens de comunitate morala a cetatenilor. Nu mai au nimic de a face cu \u201esocietatea civila de tip GDS\u201c. Cine nu crede acest adevar sa \u00eencerce sa-si imagineze o descindere a domnului Liiceanu \u00een Piata recit\u00e2nd patetic Apelul sau catre lichele. Nu spunea directorul Humanitas ca a c\u00e2stigat dreptul de a striga: Huuooo?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Unul dintre c\u00e2stigurile pe termen lung ale manifestatiilor din Piata Universitatii si din tara \u00eel constituie developarea unui adevar pe care \u00eel banuiam, \u00eensa pentru care nu aveam probe. Si anume, a faptului ca asa-zisa societate civila, autoproclamata \u00een urma cu mai bine de un deceniu, \u00eencepe sa fie \u00eenlocuita cu o adevarata societate civila.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/epilogul-unei-farse-de-prost-gust\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Epilogul unei farse de prost gust<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[7262,735,2830,7205,2903,7264,7263],"class_list":["post-10826","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-apelul-adresat-de-traian-basescu","tag-gabriel-liiceanu","tag-gds","tag-proteste","tag-societatea-civila","tag-tru","tag-tvr"],"views":2889,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10826","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10826"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10826\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10826"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10826"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10826"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}