{"id":10801,"date":"2012-02-16T14:25:33","date_gmt":"2012-02-16T12:25:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10801"},"modified":"2012-02-16T14:27:02","modified_gmt":"2012-02-16T12:27:02","slug":"despre-premii-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-premii-i\/","title":{"rendered":"Despre premii (I)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u201eIar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Nu slavindu-te pe tine&#8230; lustruindu-se pe el<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Sub a numelui tau umbra. (&#8230;)\u201c<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Pentru a fi onorat cu un premiu, se presupune, fireste, ca ori ai facut ceva exceptional, ori ai dovedit ca esti cel mai bun, dintre cei care au concurat, pentru premiu, alaturi de tine. Cum regimul comunist \u00eesi dorea sa aiba si acest monopol, al acordarii de premii, se pare ca democratia ne-a adus cu sine si dorinta de a ne razbuna si de a alunga frustrarile neonorarii cu premiile pe care credeam a le merita, vreme de jumatate de secol. Pe scurt, nu stiu \u00een c\u00e2te alte tari europene se acorda at\u00e2tea premii, ca \u00een Rom\u00e2nia. \u00cen domeniul culturii, cel putin, fac\u00e2nd abstractie de Presedintele Rom\u00e2niei, care a acordat, \u00een sapte ani de mandat, cam de 50 de ori mai putine decoratii (pentru oamenii de cultura, sa ne \u00eentelegem, nu pentru ofiteri!), dec\u00e2t predecesorii sai \u00een ceilalti 15 ani, aproape ca nu exista autoritate publica sau organizatie neguvernamentala care sa nu se preocupe de aceasta problema. Sa nu ne iluzionam \u00een ideea ca cei care acorda aceste distinctii o fac de dragul culturii! Nu. O fac de dragul lor \u00eensisi (de asta am si ales motto-ul din Eminescu; nu era o referinta la vreun anumit personaj politic: Honi soit qui mal y pense). Este o ocazie (mai ales, \u00een cazul politicienilor ajunsi \u00een fruntea autoritatilor publice) de a arata celor multi si celor saraci (aici ma refer, mai ales, tocmai la oamenii de cultura), ca ei, cei care ne conduc, \u00eenteleg arta, iubesc cultura si citesc carti. Am fost martor la momentul \u00een care cutare politician, \u00eenainte de a conferi o diploma unui mare pictor a \u00eentrebat, stupid: \u201eCine e asta?. Desigur, pentru ca e greu sa inventezi foarte multe categorii de premii, ele sunt copiate de la un caz la altul. Astfel, au proliferat, de 20 de ani \u00eencoace, premiile \u201ede excelenta?. \u00cen fapt, este vorba despre un decalc din limba engleza, facut de cineva care nu stie suficient de multa engleza, \u00eenc\u00e2t sa \u00eenteleaga ce \u00eenseamna un false friend, motiv pentru care, \u00een loc sa acorde un premiu \u201epentru merit\u201c (cum ar fi fost o traducere corecta a termenului excellence, \u00een acest context) s-a g\u00e2ndit ca suna mult mai frumos \u201ede excelenta\u201c.<br \/>\nDesigur, exista oameni de cultura si&#8230; oameni de cultura. Cei mai populari sunt, desigur, actorii care apar \u00een telenovele sau \u00een spectacole de revista si c\u00e2ntaretii (ca de exemplu, fetele alea \u00eembracate \u00een ii si fardate ca \u201epe centura\u201c). Tot cam acestia sunt si cei care primesc alt fel de premii: sponsorizarile. \u00cemi amintesc de un foarte cunoscut sponsor, care cheltuieste mii de euro pentru a onora niste actori pe care \u00eei considera vedete, dar care nu ar sprijini un t\u00e2nar muzician sau scriitor nici cu 50 de lei. Desigur, fiecare face ce vrea cu banii lui. Doar ca dragostea respectivului nu este una chiar pentru actori, ci pentru sine \u2013 pentru ca vedetele, spera el, \u00eei pot aduce notorietate, \u00een vreme ce un t\u00e2nar talent, de care nu a auzit, \u00eenca, nimeni, nu.<br \/>\nCei care lucreaza \u00een muzee sau care trudesc pentru punerea \u00een valoare a patrimoniului cultural fac figura de vesnic debutanti, \u00een aceasta lume. Fara a fi onorati, nici macar \u00een institutiile \u00een care lucreaza (afisarea numelor creatorilor unei expozitii, \u00een sala de expunere si trecerea lor \u00een catalogul sau \u00een brosura care \u00eensoteste expozitia sunt, \u00eenca, raritati!), ei ram\u00e2n necunoscuti marelui public. \u00cen plus, nu sunt, de regula, persoane prea amuzante, pentru ca lumea nu prea r\u00e2de de ei, se \u00eembraca, de cele mai multe ori, decent (atunci c\u00e2nd nu se \u00eembraca saracacios, de-a dreptul) si, deci, nu apar nici la emisiunile televizate. E adevarat ca multi dintre ei nu prea stiu sa vorbeasca \u00een public (ori \u00eei uita Dumnezeu cu microfonul \u00een m\u00e2na, ori spun banalitati sau sunt g\u00e2tuiti de emotie); dar cei mai multi dintre ei chiar merita aprecierea contemporanilor, pentru ceea ce fac.<br \/>\n\u00cen lipsa unei puternice organizatii profesionale (asa cum este, de exemplu, UNITER, pentru domeniul teatrului), constat\u00e2nd ca singurul premii acordate \u00een domeniul patrimoniului sunt cele instituite, \u00een anii &#8217;90, de Comitetul National Rom\u00e2n al Consiliului International al Muzeelor (ICOM), de Uniunea Nationala a Restauratorilor de Monumente Istorice (UNRMI) si de Uniunea Arhitectilor din Rom\u00e2nia (UAR) \u2013 asta, las\u00e2nd la o parte diverse premii \u201ede excelenta\u201c oferite de organizatii neguvernamentale anonime sau chiar de muzeele \u00eensesi \u2013, \u00een 2001, Ministerul Culturii a luat (la ideea secretarului de stat Ioan Opris) decizia de a acorda, \u00een fiecare an, premii pentru truditorii din domeniul patrimoniului. \u00cencep\u00e2nd din 2002, gala de acordare a acestor premii a coincis cu organizarea Conferintei nationale a specialistilor \u00een domeniul protejarii patrimoniului cultural national (o initiativa a aceluiasi Ioan Opris, dat\u00e2nd din 1993, si \u00eentrerupta \u00een perioada 1995 \u2013 2000). Ministeriatul lui Theodor Paleologu a coincis cu abandonarea at\u00e2t a organizarii Conferintei, c\u00e2t si a acordarii premiilor (si abandonate au ramas, p\u00e2na \u00een ziua de azi, pe acelasi motiv de \u201ecriza\u201c). Desigur, ne putem \u00eentreba \u00een ce masura un minister este \u00eendreptatit sa acorde asemenea premii. Principial, as spune ca nu. Premiile de acest gen trebuie sa fie acordate de breasla, nu de autoritati. Numai ca breasla este prea slaba. Din acest motiv, atunci c\u00e2nd a stat \u00een puterea mea de a decide, am considerat ca este preferabil sa abdic de la principiu, pentru a putea oferi, unor oameni care muncesc imens si primesc prea putin de la societate, o recompensa minima pentru ceea ce fac foarte bine. Oarecum, \u00een aceeasi ordine de idei, \u00een 2008, la initiativa ministrului Adrian Iorgulescu, Guvernul a \u00eenceput acordarea (anuala) a unor Premii Nationale pentru Arte, diplomele fiind \u00eensotite de consistente sume de bani. \u201eAnual\u201c a \u00eensemnat, p\u00e2na la urma, un singur an, pentru ca guvernarea Boc a renuntat si la acest stimulent, consider\u00e2nd, probabil, ca premiile Academiei Rom\u00e2ne sunt suficiente (este o simpla presupunere; nu s-a oferit nici o explicatie formala, cea informala fiind ceva de genul \u201epe criza asta, sa mai dam si premii\u201c?). Nu pot dec\u00e2t sa observ ca, \u00een ultimii ani, cel putin, la nivel central, s-a cam renuntat la premierea specialistilor \u00een domeniul patrimoniului cultural, sarcina fiind trecuta pe umerii puternici dar incompetenti (ca de aia sunt umeri, nu capete) ai autoritatilor locale.<br \/>\nSi totusi, ce premii, c\u00e2t de c\u00e2t, prestigioase, mai pot spera sa primeasca, azi, muzeografii si muzeele din Rom\u00e2nia?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eIar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slavindu-te pe tine&#8230; lustruindu-se pe el Sub a numelui tau umbra. (&#8230;)\u201c Pentru a fi onorat cu un premiu, se presupune, fireste, ca ori ai facut ceva exceptional, ori ai dovedit ca esti cel mai bun, dintre cei care au concurat, pentru premiu, alaturi de tine. Cum&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-premii-i\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Despre premii (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7250,3553,7251],"class_list":["post-10801","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-despre-premii","tag-premii","tag-sponsorizari"],"views":1720,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10801","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10801"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10801\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10801"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10801"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10801"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}