{"id":10798,"date":"2012-02-16T14:23:51","date_gmt":"2012-02-16T12:23:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10798"},"modified":"2012-02-16T14:24:10","modified_gmt":"2012-02-16T12:24:10","slug":"romania-este-situata-aici","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romania-este-situata-aici\/","title":{"rendered":"Rom\u00e2nia este situata aici!"},"content":{"rendered":"

L-am parasit la o \u00eencrucisare de drumuri. Venisem cu o masina din Olanda, sa-l \u00eent\u00e2lnesc. Avusese o bursa de studii la Leuven. Mai erau c\u00e2teva zile si termenii bursei lui expirau. Si el se hotar\u00e2se sa ram\u00e2na \u00een Occident. Se \u00eentuneca. Eu ma \u00eentorceam \u201eacasa\u201c. \u00cen tara adica \u00een care aveam, dupa niste ani, permis de sedere. El nu avea nimic. Numai \u00eenserarea deasupra capului. Numai orasul pustiu si strain. Numai tristetea privirii cu care si-a luat de la noi ramas bun.<\/strong><\/em>
\nEra om de stiinta. Si l-am re\u00eent\u00e2lnit dupa 89.<\/strong><\/em>
\n\u00cesi adusese familia. Lucra \u00eentr-un institut. Eu faceam o cercetare sociologica, despre intelectualii rom\u00e2ni emigrati si despre disponibilitatea lor de a intermedia pentru tara de origine, \u00een tarile \u00een care functionau.
\nAm stat ore si ore de vorba cu el. Era unul dintre subiecti, alaturi de altii peste 200, din diverse tari europene. Care, naivii, visau imediat dupa 90 sa fie solicitati de ambasade drept consilieri, sa vina cu experienta lor de oameni care si-au facut profesia at\u00e2t \u00een tara c\u00e2t si \u00een strainatate, sa functioneze ca persoane pod, sa-si \u00eempartaseasca cunostintele, sa medieze, fiecare \u00een domeniul lui, pentru a nu se merge pe b\u00e2jb\u00e2ite, pentru a nu se face greseli. Erai medic? Puteai fi util \u00een domeniu sanatatii. Erai inginer? \u00cencercai sa intermediezi proiecte comune \u00eentre cele doua tari \u00een domeniul tau. Erai arhitect si emigratia te obligase sa fii updated \u00een sisteme si tehnologii noi? Te duceai sa-ti \u00eempartasesti cunostintele si \u00een Rom\u00e2nia. \u00centr-o \u201eremigrare temporara\u201c de-o luna, de-o saptam\u00e2na (termen pe care, trebuie sa ma laud, eu sunt cea care l-a introdus, cu prilejul respectivei cercetari, printre conceptele sociologiei emigratiei). Peste 200 de highly skilled intellectuals deci, care se perpeleau cum sa faca sa fie folositori. Se invitau singuri, fiindca nu-i chema nimeni \u00een tara. Plateau din buzunar, fiindca bani pentru cunostintele lor nu se gaseau.
\nAu persistat niste ani. De c\u00e2t timp este \u00eensa oare nevoie, p\u00e2na sa \u00eentelegi ca esti inoportun? Paradoxal, aproape toti aveau dupa o vreme intuitia ca (\u00een afara cercului de naivi ca si noi din popoarele gazda, care credeau ca puteau si trebuiau sa coopereze cu estul), si la nivelul mai \u00eenalt al institutiilor din tarile noastre de imigratie, exista o bine mascata retinere fata de entuziasmul nostru fara zagaz.<\/p>\n

Prin 1994 a venit la mine \u00een Olanda directorul unei mari institutii din tara. M-a rugat sa-l ajut, ca traducator, la o \u00eent\u00e2lnire cu o persoana specializata \u00een proiecte comune cu tarile din est. Proiecte finantate de Comunitatea Europeana.
\nAvea o adresa la care vroia sa ajunga, pe undeva pe la granita belgiana. Am mers c\u00e2teva ore pe autostrada, dupa care ne-am afundat \u00eentr-o padure. La un moment dat am dat cu ochii de un mic palat. La intrare avea o firma. Fusese deci \u00eenchiriat pentru o institutie. Am fost legitimati si paralegitimati, p\u00e2na sa intram pe niste coridoare numai mochete si brocarturi si sa fim \u00eendrumati spre lifturile numai oglinzi. Ne-am pomenit invitati \u00eentr-o sala cu o cupola ca de biserica, contrast\u00e2nd cu mobilierul extravagant-modern si cu aparatura electronica de ultima ora. Pe un perete mare, era un ecran cinematografic. Ne-am asezat. Am asteptat. A venit o servster cu un sortulet \u00een fata si un carucior cu cafele si racoritoare. Am fost serviti. La un moment dat a aparut un t\u00e2sti-b\u00e2sti, tuns, frizat, pomadat. Ne-a dat m\u00e2na, profesional, adica ne-a \u00eentins doua degete. Desi eram plini de \u00eendoieli (fiindca ni se parea ca trebuia totusi sa-l asteptam pe taica-sau, doar nu puteau fondurile europene fi \u00een m\u00e2na unui copilandru), ne-am spus pasul nostru. Ca suntem din Rom\u00e2nia. Ca am vrea si noi sa accesam niste fonduri europene, \u00eentr-un proiect despre si despre.
\nA, Rom\u00e2nia?, s-a interesat baietul. Si imediat ne-a stins luminile. Iute ca un fr\u00e2snel, a aprins ecranul si s-a \u00eenarmat cu un b\u00e2t cu un v\u00e2rf luminos. Stralucea ca un licurici \u00een \u00eentuneric. Pe ecran a aparut harta tarii noastre. \u201eRom\u00e2nia se afla aici, ne-a spus el si ne-a aratat cu batul. Capitala este Bucuresti. Pozitionata \u00een sudul tarii. Rom\u00e2nia se \u00eenvecineaza la Est cu…\u201c. Am vrut sa ma ridic, dar m\u00e2na compatriotului meu m-a fixat pe scaun. \u201eDa, spuneti foarte bine\u201c, a afirmat el, \u00een bruma de engleza pe care o stap\u00e2nea si i-a z\u00e2mbit gales baiatului. Dupa ce ne-a spus toti vecinii si ne-a mai aratat si c\u00e2teva r\u00e2uri, a aprins lumina. Compatriotul meu era numai bunavointa. Baiatul turuia \u00eentruna, ne spunea ca pentru un proiect trebuie un expert, ca expertul trebuie sa faca in prealabil c\u00e2teva calatorii in Rom\u00e2nia, si ca el, nu-i asa, pentru studii de fezabilitate, trebuie sa fie platit cu cca. 1 000 de dolari pe zi. Plus, bine\u00eenteles, hotel cinci stele, si acommodation de la 500 de dolari \u00een sus. Am mai sarit \u00een picioare de c\u00e2teva ori. Dar compatriotul meu m-a determinat sa-mi pastrez firea. Privindu-si interlocutorul cu privire de zahar. Dupa care a dat dumnezeu de si-au schimbat cartile de vizita. Si s-au privit \u00een ad\u00e2ncul ochilor, cu totala \u00eencredere.
\nC\u00e2nd am ajuns la masina, am simtit ca ma lasa picioarele. Dupa ce am intrat, m-a pufnit pl\u00e2nsul. \u201ePoti sa-mi spui dumneata de ce a trebuit sa suportam noi mascarada asta?\u201c, mi-am \u00eentrebat compatriotul. Devenit si el, dintr-odata trist. Si, consol\u00e2ndu-ma cu privirea, mi-a explicat. \u201eSa stiti ca eu, \u00eenainte de a porni \u00een calatoria asta, am vorbit cu colegii. Care mi-au \u00eenchinat un pahar de drum bun si mi-au spus ca trebuie sa fac orice, dar sa nu care cumva sa ma \u00eentorc acasa fara un t\u00e2mpit ca asta. Fiindca daca vine el la noi, pai lasa, ca iese proiectul. Ca noi stim cum s-aranjam lucrurile. \u00cel plimbam. \u00cel \u00eembatam. \u00cei aducem femei. Traieste ce n-a mai trait. Vine o data. \u00cei place. Mai vine o data… Fezabilitate, c\u00e2ta pofteste. Fiindca altfel nu ajungem niciodata la fonduri. La fonduri numai astia ajung. El e cu m\u00e2na pe bani. Noi, departe\u2026\u201c<\/p>\n

Am povestit aceasta \u00eent\u00e2mplare pentru doctorul \u00een biofizica Doru Georg Margineanu de la Bruxelles. Pe care l-am lasat \u00eentr-o seara la o \u00eencrucisare de drumuri. Singur, fara acte, fara casa, fara bani, fara familie, doar cu hotar\u00e2rea de a ram\u00e2ne \u00een Occident. Ani la r\u00e2nd m-a urmarit aceasta imagine. P\u00e2na c\u00e2nd m-a linistit faptul ca i-am descoperit numele \u00een revistele stiintifice ale lumii.
\nL-am regasit apoi, printre marii entuziasti, care doreau sa faca dupa ’89 ceva pentru tara. Atunci, c\u00e2nd \u00eenca noi nu ne dadeam seama cum, \u00eentre cele doua sisteme, se schimbau lazile de gunoi.
\nSi-i re\u00eent\u00e2lnesc acum numele, \u00een \u201eRom\u00e2nia libera\u201c. Semn\u00e2nd un articol despre pagubele pe care le aduce, \u00e0 la longue, unei tari, emigratia fortei de munca. Foarte pertinent articol. Scris cu o fermitate de om integru, care refuza sa accepte, asa cum multi dintre noi o mai facem, ca cele doua sisteme si-au schimbat \u00eentre ele, \u00een ultimii 20 de ani, lazile de gunoi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

L-am parasit la o \u00eencrucisare de drumuri. Venisem cu o masina din Olanda, sa-l \u00eent\u00e2lnesc. Avusese o bursa de studii la Leuven. Mai erau c\u00e2teva zile si termenii bursei lui expirau. Si el se hotar\u00e2se sa ram\u00e2na \u00een Occident. Se \u00eentuneca. Eu ma \u00eentorceam \u201eacasa\u201c. \u00cen tara adica \u00een care aveam, dupa niste ani, permis… Cite\u0219te mai mult »Rom\u00e2nia este situata aici!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7249,2434],"class_list":["post-10798","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-romani-din-diaspora","tag-romani-emigranti"],"views":1626,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10798","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10798"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10798\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10798"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10798"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10798"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}