{"id":10776,"date":"2012-02-16T13:46:52","date_gmt":"2012-02-16T11:46:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10776"},"modified":"2012-02-16T13:47:14","modified_gmt":"2012-02-16T11:47:14","slug":"rememorari-in-anul-caragiale-v","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/rememorari-in-anul-caragiale-v\/","title":{"rendered":"Rememorari \u00een Anul Caragiale (V)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00centr-o epistola de raspuns adresata lui C.C. Datculescu, directorul \u201eGazetei Sateanului\u201c, care \u00eei solicitase colaborarea, Caragiale facea aceasta surprinzatoare marturisire: \u201eNu mi-este drag condeiul, crede-ma; ba chiar dimpotriva. E o unealta cu care n-am facut nici o data ceva cum se cade pentru lumea mea, dar cu care mi-am facut totdeauna mie \u00eensumi mare necaz si multa paguba\u201c.<\/strong><\/em><br \/>\nE greu de spus ce anume avea \u00een vedere Caragiale c\u00e2nd afirma ca, scriind, si-a facut necaz si paguba. Dar ca scrisul \u00eei solicita lui \u201eMos Virgula\u201c un enorm efort, este dincolo de orice \u00eendoiala. Caragiale putea fi si chiar era inspirat, dar nu era un spontan, ci un laborios, un mestesugar trudnic de mare finete. Se si prezenta, nu fara o anumita orgolioasa umilinta: mestesugar, dar si \u201epublicist rom\u00e2n\u201c. Fapt e ca nu discrimina nici un gen. De la cel mai efemer text, daca putem vorbi de efemeritate c\u00e2nd e vorba de scrisul lui Caragiale, p\u00e2na la capodopera dramatica sau epica \u00eesi muia penita \u00een aceeasi cerneala inconfundabila.<br \/>\nEra publicist, inclusiv \u00een acceptia cea mai comuna a termenului. Spirit oral, cu o putere de observatie a vietii realmente monstruoasa, mare amator de calambur si anecdota, plac\u00e2ndu-i sa traiasca \u00een tumultul social si z\u00e2mbind batjocoritor si trist ori de c\u00e2te ori impostura si prostia fudula se etalau nestingherite, Caragiale avea gazetaria \u00een s\u00e2nge. Credea \u00een puterea cuv\u00e2ntului tiparit si era convins ca presa reprezinta \u201esentinela neadormita a opiniei publice\u201c. Un Caragiale retras sau indiferent la ceea ce se petrece \u00een jurul sau si \u00een lumea larga e de neimaginat. El este prin excelenta un mare curios, un mare setos de news si un combatant.<br \/>\nNenea Iancu declara cu prefacuta candoare ca nu pricepe ideile mai subtile, mai abstracte, lucrurile savante si ca el \u201eg\u00e2ndeste babeste\u201c. Cu alte cuvinte, ca nu are vocatia si exercitiul metafizicii. Am \u00eencercat uneori sa-mi imaginez un dialog \u2013 la Televiziune sau la Ateneu \u2013 \u00eentre Caragiale si filosoful Liiceanu sau \u00eentre Caragiale si pretios-gaunosul Teodor Baconschi\u2026 Ce spectacol! Iar fiindca veni vorba, autorul \u201eMomentelor si schitelor\u201c are cultul si cultura dialogului. Pentru el a monologa \u00een pagina de gazeta sau la o tribuna, a nu-l implica \u00een \u201edezbatere\u201c pe cititor ori pe ascultator e ca si cum, ca actor, ar fi jucat \u00eentr-o sala goala. Si ce putea fi mai angoasant pentru Caragiale dec\u00e2t o sala goala?!<br \/>\nCa mestesugar al condeiului, doua sunt obsesiile sale: Cititorul si Gramatica. Limba rom\u00e2na \u2013 \u201ecu care veacuri s-a hranit sufletul unui \u00eentreg neam de oameni\u201c \u2013 era regatul sau cel mai scump, un regat pe care numai Eminescu si Creanga l-au mai stap\u00e2nit cu at\u00e2ta forta si at\u00e2t de fecund. Neabat\u00e2ndu-se cu nimic de la spiritul ei cel mai ad\u00e2nc, ridic\u00e2nd limbajul periferic la culmile marii arte, el e dintre cei putini care ne-au rafinat limba, amelior\u00e2ndu-i, asa-zic\u00e2nd, structura sintactica si conferindu-i \u201efrumuseti si preturi noi\u201c. Consider\u00e2ndu-l pe Caragiale cel mai national scriitor rom\u00e2n, Mihail Ralea va fi avut \u00een vedere si aceasta virtute a creatorului \u201eScrisorii pierdute\u201c. Ma tem ca, fie si numai \u00een privinta corectitudinii gramaticale, a limpezimii si logicii discursului, ram\u00e2ne pentru noi, pentru intelectualul rom\u00e2n, un reper ce se afla undeva \u00een viitor si o culme greu de atins. Sunt posibile multe apropieri \u00eentre Caragiale si, de pilda, Arghezi. Daca despre Arghezi s-a spus ca are geniul limbii, despre Caragiale s-ar putea spune ca are geniul gramaticii.<br \/>\nFata de talent, Caragiale traieste un sentiment aproape mistic. Micul sau tratat despre talent intitulat \u201eC\u00e2teva pareri\u201c, aparut \u00een 1896, contine, \u00eentre altele, memorabila fraza: \u201eToti suntem iritabili; expresivi sunt numai unii\u201c. Or, avea sa decreteze Calinescu mai t\u00e2rziu: at\u00e2t existi, c\u00e2t exprimi! Interventiile si consideratiile lui Caragiale pe aceasta tema, chiar daca ocazionale sau mai putin sistematic expuse, sunt definitorii privind conceptia sa. Sa ne reamintim cum raspundea el, \u00een 1910, la o ancheta a revistei \u201eLuceafarul\u201c de la Sibiu, av\u00e2nd ca subiect poporanismul: \u201eLa nici una dintre cele trei \u00eentrebari pe care dv. \u00eemi faceti deosebita onoare a mi le pune, nu ma simt \u00een stare a raspunde, fiindca, drept sa spun, c\u00e2tetrele sunt prea \u00eenalte pentru \u00eentelegerea mea. Totusi, pe departe, at\u00e2ta parca pot pricepe, ca ar fi vorba aci de arta literara. Va rog, dar, binevoiti a-mi permite sa dau, cu aceasta ocaziune, prin pretiosul dv. organ de publicitate, o povata batr\u00e2neasca tinerilor literati rom\u00e2ni \u2013 nu tutulor, numai acelora care n-au talent din nascare: sa caute, daca se mai poate sa-l gaseasca, ca doar nu-i vrun lucru asa de mare; iar daca nu l-or gasi, sa se lase de mestesug: ca daca n-ai talent, toate, toate sunt\u2026 degeaba\u201c.<br \/>\nDin publicistica lui Caragiale lipsesc duritatile de limbaj. Chiar si acolo unde, folosite cu talent si pe deplin justificat genul le presupune si chiar le impune, pe Caragiale nu-l \u201eprind\u201c. El simte si stie exact ce \u00eel \u201eprinde\u201c: umorul, ironia, sarcasmul. O dovada elocventa este si celebrul pamflet \u201eDin primavara p\u00e2na-n toamna. C\u00e2teva note\u201c, \u00een care revolta si durerea autoexilatului la Berlin fata de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een tara fac ca textul sa capete accente tari, usturatoare, dar la un nivel pe care l-as numi de-a dreptul pudic: \u201eAu urmat, \u00een Camere, duioase scene teatrale\u2026 \u00cen publicistica rom\u00e2neasca, foarte \u00eenclinata, la ocaziuni mari, catre nota sentimentala, astfel de exibitiuni se numesc \u201escene \u00eenaltatoare\u201c. Toata lumea a pl\u00e2ns, ministri de ieri, deputati, senatori, publicisti, reporteri si tribune publice; si-n fata lumii acesteia at\u00e2t de emotionate, doi mari \u00eentre mari fruntasi, un conservator si un liberal, s-au str\u00e2ns \u00een brate cu efuziune si s-au sarutat solemn spal\u00e2nd cu lacrimi fierbinti tot trecutul \u2013 care, ce-i drept, cam avea nevoie de spalat: \u00een caldura luptelor de p\u00e2na ieri a celor doua factiuni, primul nu numea pe al doilea dec\u00e2t \u00abtradator de neam\u00bb, iar acesta pe acela \u00abfiul lui Belzebut\u00bb. Rascoalele faceau deci o minune: tradatorul de neam de p\u00e2na ieri se preschimba \u00een salvator al patriei; iar fiului lui Belzebut \u00eei crescusera peste noapte aripi de heruvim\u201c.<br \/>\nDar nu mai putin graitoare privind stilul pamfletar al lui Caragiale e si aceasta simpla nota de gazeta: \u201eNi se spune \u2013 dam \u00eensa stirea sub toata rezerva \u2013 ca \u00een cur\u00e2nd va aparea un ziar umoristic intitulat \u00abScandalul\u00bb. Un confrate din capitala, anunt\u00e2nd aparitiunea \u00abScandalului\u00bb, zice ca la viitorul organ va colabora penele cele mai bine reputate. Din parte-ne putem adauga ca, \u00een cazul c\u00e2nd aceste pene va fi \u00eentr-adevar bine reputate si c\u00e2nd redactorii va avea staruinta, este multe posibilitati ca Scandalul sa fie mai bun dec\u00e2t toate ziarele umoristice c\u00e2te afostara p\u00e2n-acum. \u00cen tot cazul, va fi niste scandaluri gramaticale cum nu mai este altele\u201c.<br \/>\nReferindu-se la stilul lui Mihail Sadoveanu, \u00een conferinta de la Academia Rom\u00e2na prilejuita de a 80-a aniversare a creatorului \u201eCrengii de aur\u201c, G. Calinescu observa ca \u00een proza marelui scriitor virgulele c\u00e2nta si ele, iar punctele asteapta risipirea ecourilor\u2026 La Caragiale, virgula este o bagheta magica. Cu ea se obtin nu numai efecte si sonuri unice, dar se face la modul propriu stilistica. Dintre toate complexele pe care le poate avea cineva care scrie \u00een rom\u00e2neste, fie ca e vorba de un articol de ziar sau de un roman-fluviu, complexul Caragiale ar trebui sa fie cel mai chinuitor, dar si cel mai catalizator. Ceea ce \u00eei scria el de la Berlin \u2013 cu numai patru luni \u00eenainte de a muri \u2013 unui prieten din tara este cu at\u00e2t mai tulburator si mai convocant astazi c\u00e2nd limba rom\u00e2na este violata, terfelita \u00een toate fituicile, de la toate tribunele si pe toate canalele: \u201eTraiasca frumoasa si cumintea limba rom\u00e2na. Fie-n veci pastrata cu sfintenie aceasta scumpa Carte-de boierie a unui neam calit la focul at\u00e2tor \u00eencercari de pierzanie\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00centr-o epistola de raspuns adresata lui C.C. Datculescu, directorul \u201eGazetei Sateanului\u201c, care \u00eei solicitase colaborarea, Caragiale facea aceasta surprinzatoare marturisire: \u201eNu mi-este drag condeiul, crede-ma; ba chiar dimpotriva. E o unealta cu care n-am facut nici o data ceva cum se cade pentru lumea mea, dar cu care mi-am facut totdeauna mie \u00eensumi mare necaz&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/rememorari-in-anul-caragiale-v\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Rememorari \u00een Anul Caragiale (V)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1268],"class_list":["post-10776","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-caragiale"],"views":1618,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10776","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10776"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10776\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10776"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10776"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10776"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}