Recunosc\u00e2nd mereu meritele deosebite ale lui Z. Ornea, cel care a dat culturii noastre masiva biografie consacrata lui C. Stere, cu cele peste 1 200 de pagini ale ei, merite cu at\u00e2t mai mari, cu c\u00e2t mai numeroase au fost dificultatile \u00eenfruntate (\u201enaturale\u201c, tin\u00e2nd de pierderea documentelor, dar si \u201eartificiale\u201c, datorate regimului comunist), trebuie totusi sa constatam ca reconstituirea multora dintre episoadele vietii si activitatii literatului, ideologului si omului politic \u00een cauza e departe de a fi satisfacatoare si ca, prin urmare, e nevoie ca acolo cercetarile sa fie reluate si aprofundate.
\nUn astfel de episod este actiunea \u00eentreprinsa \u00een Basarabia catre sf\u00e2rsitul revolutiei ce are loc \u00een Imperiul Tarist \u00een anii 1905-1906, episod caruia Z. Ornea i-a consacrat prima parte a capitolului \u201eAmagirile victoriosului\u201c din cel dint\u00e2i volum al lucrarii sale. Examinata cu atentie, partea cu pricina se releva a fi o amplificare a celui de-al II-lea capitol din cartea memorialistica publicata de C. Stere \u00een 1930 sub titlul \u201eDocumentari si lamuriri politice. Preludii: Partidul National Taranesc si \u00abCazul Stere\u00bb\u201c. Incipitul acestuia e citat, de altfel, de biograf \u00een \u00eentregime, desigur, si pentru patosul si caracterul sau romanesc. Dar cine se sustrage inerentului efect anesteziant nu va \u00eent\u00e2rzia sa remarce \u00een el o suita de inexactitati, de incongruente si de lucruri neverosimile.
\nRezum\u00e2nd naratiunea, se retin patru momente principale: a) prevestirea, la un bal ce are loc la Curtea regala, a \u00eenfr\u00e2ngerii Rusiei de catre Japonia si a izbucnirii revolutiei; b) \u00eencercarea esuata de \u201ea lumina opinia publica rom\u00e2neasca asupra posibilitatilor si perspectivelor viitorului\u201c; c) prezentarea unui memoriu documentat Regelui si sefilor de partide; si d) \u201eintrarea \u00een actiune\u201c \u2013 \u201etrecerea Prutului\u201c, dupa \u201eluarea concediului pentru un an de la universitate\u201c si dupa \u201elasarea \u00een uitare a mandatului de deputat\u201c.
\nPlasat precis \u00een timp este numai primul moment \u2013 balul are loc \u00eendata dupa declararea razboiului ruso-japonez, asadar, \u00een jur de 10 februarie 1904. Dar celelalte ar trebui sa-i succeada \u00eendeaproape: cel de al treilea \u2013 memoriul \u2013, de vreme ce \u00eenca prevestea izbucnirea revolutiei rusesti, n-ar fi putut fi prezentat \u201efactorilor responsabili\u201c mai t\u00e2rziu de 9 ianuarie 1905, c\u00e2nd survin primele miscari (\u201eduminica \u00eens\u00e2ngerata\u201c de la Sankt Petersburg), iar \u201etrecerea Prutului\u201c nu \u00eent\u00e2rzie prea mult.
\nC\u00e2t priveste ceea ce, \u00een naratiunea lui C. Stere, preceda \u201etrecerea Prutului\u201c \u2013 luarea concediului \u201epentru un an\u201c si \u201eparasirea mandatului de deputat\u201c \u2013, Z. Ornea a corectat afirmatiile t\u00e2rzii ale eroului sau: acesta, de la sf\u00e2rsitul anului 1904, nu mai era deputat, iar concediul sau de la Facultatea de Drept a acoperit exact intervalul ianuarie-iunie 1906. Istoricul literar se baza aici pe actele din dosarul existent la Universitatea ieseana, dar mai departe (p. 343) aducea si o alta dovada, cit\u00e2nd un document descoperit de el la Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne \u2013 prima dintre scrisorile lui C. Stere catre deputatul conservator Barbu Catargiu(1)), din 1 ianuarie 1906, \u00een care expeditorul, tocmai ajuns \u00een Chisinau, \u00eel ruga pe destinatar sa depuna la minister cererea de concediu, pe care, \u201e\u00een \u00eenvalmasala\u201c, uitase sa o faca. Z. Ornea \u00eensa nu trage concluziile care se impuneau cu necesitate, anume ca \u201etrecerea Prutului\u201c s-a facut cu doua-trei zile \u00eenainte de 1 ianuarie 1906, ci sustine \u00een continuare ca \u201eplecarea eroului nostru \u00een misiune s-a petrecut prin octombrie-noiembrie 1905\u201c (p. 343).
\nSi \u00een ce priveste memoriul, Z. Ornea ram\u00e2ne la datarea initiala (\u201etrebuie sa-l fi redactat mai t\u00e2rziu, spre sf\u00e2rsitul anului 1904 \u2013 \u00eenceputul anului 1905\u201c, p. 340), fara sa tina seama ca, \u00eentr-o alta scrisoare catre Barbu Catargiu, cea din 14-15 ianuarie 1906, C. Stere \u00eei semnala destinatarului un articol aparut \u00een ziarul rusesc \u201eNovoe vremea\u201c, articol care \u2013 spunea el \u2013 \u201ese exprima cu aproape aceleasi cuvinte ce spusesem \u00een noiembrie (\u00een memoriul meu)\u201c. Ce-i drept, numai astfel, ned\u00e2nd atentie indiciului cronologic, biograful a putut acorda credit deplin rezumatului facut \u00een \u201eDocumentari si lamuriri politice…\u201c memoriului, \u00eendeosebi faptului ca el ar fi continut ideea ca \u201ea sunat ceasul pentru \u00eencheierea socotelilor noastre seculare cu vecinul de la nord\u201c si ca \u201edaca vom sti sa realizam o conjunctura internationala prielnica, ea sRusiat nu va putea rezista injonctiunii de a ne restitui Basarabia, c\u00e2t si de a ne da toate garantiile de renuntare la politica de expansiune \u00een Balcani si la revendicarea Str\u00e2mtorilor\u201c. \u00censa pentru aceasta creditare, istoricul literar a trebuit sa puna, de asemenea, \u00eentre paranteze alte referiri ale lui C. Stere la memoriul cu pricina, precum aceea din discursul rostit \u00een Parlament \u00een zilele de 15-16 decembrie 1915(2)), aceea din articolul intitulat \u201eGlasul celui ce striga \u00een pustiu\u2026\u201c, publicat \u00een ziarul \u201eLumina\u201c la 17 septembrie 1917(3)), sau, \u00een sf\u00e2rsit, aceea din cuv\u00e2ntarea lui C. Stere din 4 martie 1921, cu prilejul validarii alegerii lui ca deputat(4)), referiri care, toate, prezentau mai multe garantii de conformitate cu realitatea si \u00een care nu se vorbeste de \u201eo injonctiune sadresata de Rom\u00e2nia Rusieit de a i se restitui Basarabia\u201c.
\nDe altfel, chiar \u00een \u201eDocumentari\u2026\u201c, dupa numai c\u00e2teva paragrafe, consacrate mai putin actiunii sale (individuale) \u00een Basarabia, c\u00e2t descrierii evenimentelor din Imperiul Tarist (p. 11), C. Stere conchidea: \u201eNu putea fi loc \u00een aceste \u00eemprejurari nici pentru actiunea Regatului Rom\u00e2n; nu sunase ceasul emanciparii Basarabiei.\u201c \u00censa \u201e\u00eemprejurarile\u201c mentionate, doua \u00een principal \u2013 declinul revolutiei rusesti si decizia \u00cemparatului Wilhelm II, care \u201ea socotit mai prudenta si mai \u00abprofitabila\u00bb o supralicitatie pentru prietenia Tarului dec\u00e2t riscul unei interventii armate\u201c(5)) \u2013 erau anterioare lunii noiembrie 1905, c\u00e2nd fusese comunicat memoriul.
\nSi totusi\u2026
\nParcurg\u00e2nd atent manuscrisele epistolelor primite de prietenul si cel mai apropiat colaborator al lui C. Stere, G. Ibraileanu, de la H. Sanielevici, epistole pastrate \u00een arhiva criticului iesean, preluata de B.C.U. \u201eM. Eminescu\u201c din Iasi, de unde au fost editate \u00een \u201eScrisori catre G. Ibraileanu\u201c, vol. III, Ed. Minerva 1973 (p. 230-381), din pacate, cu crosetele de rigoare ale cenzurii ceausiste, avem o surpriza. \u00cen scrisoarea nr. 15, datata \u201e\u00eenceputul lunii decembrie 1905\u201c (ed. cit. p. 247), H. Sanielevici se refera la articolul \u201eSituatie grava\u201c, trimis de colegul iesean pentru numarul al doilea al \u201eCurentului nou\u201c, articol relativ la primejdia reprezentata, pe de o parte, de rascoalele agrare din Basarabia si, pe de alta, de imigratia masiva \u00een Rom\u00e2nia a evreilor din Rusia. Se pare ca, anterior, el obiectase ca opinia era injusta si hranea antisemitismul, iar Ibraileanu \u00eei furnizase lamuriri suplimentare, anume ca imigratia \u201enimicea clasa mijlocie rom\u00e2neasca\u201c, si \u00eei vorbise, de asemenea, despre Basarabia, repros\u00e2ndu-i lipsa de \u201enationalism\u201c (adica, de patriotism). Acest repros se grabea sa-l respinga H. Sanielevici si o facea \u00een stilul sau propriu. \u201eNu stiu \u2013 scria el grabit \u2013 daca ocuparea Basarabiei ar fi ceva drept\u201c, pentru ca apoi sa adauge: \u201e(Daca ai succes cu intriga D-tale cu Basarabia, voi fi chemat ssub armet \u00eempreuna cu alti 4 frati ai mei!)\u201c ssubl. n.t La alte precizari ale lui Ibraileanu, desigur, H. Sanielevici, calmat, revenea c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu scriind (p. 260, prima croseta): \u201e\u00cen chestia ocuparii Basarabiei nu ma pricep deloc. Mi se pare o utopie, dar, de, mai stii\u2026 Sterea o fi cunosc\u00e2nd lucrurile. I-am spus numai lui Pastia, care a cetit scrisoarea. Dar dintre noi nu transpira.\u201c ssubl. n.t Si \u00een jur de 20 decembrie 1905 (nu 4 ianuarie 1906, cum dateaza editorii) galateanul admitea ca gresise \u00een parte \u2013 \u201eCu Basarabia poate sa ai dreptate. Ma g\u00e2ndeam la ce-mi spuse dr. Petru sAlexandrofft mai daunazi, ca jumatate e ruseasca. \u00cei fi stiind mai bine.\u201c \u2013, dar adauga totusi o rezerva: \u201e Si \u00eenca un astfel de pas e greu de facut!… Ia g\u00e2ndeste-te la varsarile de s\u00e2nge, poate zadarnice etc. \u2026\u201c.
\nIndubitabil, prin urmare, \u00een acel moment, noiembrie-decembrie 1905, C. Stere se g\u00e2ndea efectiv la o \u201eocupare\u201c a Basarabiei (probabil, dupa o \u201einjonctiune\u201c adresata Rusiei \u201ede a ne restitui\u201c provincia rapita, ramasa fara rezultat), lucru cunoscut de apropiatii sai. Se pune \u00eensa \u00eentrebarea daca \u201eg\u00e2ndul\u201c acesta venea \u00een urma unei schimbari radicale \u00een datele problemei, care ar fi marit sansele producerii unei interventii armate a Puterilor Centrale \u00een Rusia, implicit, o \u201einjonctiune\u201c adresata Rusiei de catre Rom\u00e2nia \u201ede a i se restitui Basarabia\u201c. O astfel de schimbare nu survine \u00een intervalul mentionat, dar survine, \u00een schimb, ceva care, un moment, putea suscita speranta \u2013 grevele de la Moscova, dovedite repede \u201eultimul spasm al revolutiei\u201c. \u00cen aceste conditii, se contureaza concluzia ca, \u00een actiunile sale, C. Stere este condus intermitent si de afectivitate, ceea ce se traduce prin faptul ca el are si urmareste proiecte alternative, minimaliste si maximaliste, de suprafata (susceptibile de a fi dezvaluite unui public larg sau unui cerc restr\u00e2ns de \u201efactori responsabili\u201c) si de ad\u00e2ncime (secrete). \u00cen acest sens va trebui sa cautam a reconstitui mai \u00eent\u00e2i episodul \u00eencercarii \u201ede a lumina opinia publica rom\u00e2neasca asupra posibilitatilor si perspectivelor viitorului\u201c, apoi cel al actiunii directe \u00een Basarabia, \u00een contextul ei particular, precum si \u00een cel general. Operatie dificila, dat fiind ca, pe de o parte, ambele episoade au stat, de la \u00eenceput si cu intentie, \u00een umbra densa si, pe de alta parte, deasupra urmelor lor timpul si-a depus sedimentele. Vom cauta, fireste, aceste urme mai \u00eent\u00e2i \u00eentre acelea, ramase \u00een presa vremii, care sunt legate de provincia dintre Prut si Nistru. Examinare acestora va contura, de asemenea, mai bine contextul general.<\/p>\n
Cea dint\u00e2i \u201efapta basarabeana\u201c pe care am depistat-o \u00een ziarele rom\u00e2nesti are un autor cunoscut: Dumitru C. Moruzi. Acesta \u00eencepe sa publice(6)) \u00een cotidianul \u201eCronica\u201c, din 20 februarie 1905 (la o luna dupa \u00eent\u00e2ile miscari revolutionare de la Sankt Petersburg) o serie de articole, sub titlul \u201eBasarabia si viitorul ei\u201c, serie \u00eencheiata la 11 martie 1905, tiparita sub forma de brosura nu peste mult timp, \u00een orice caz \u00eenainte de \u00eenceputul lunii noiembrie. Atunci, mai precis la 4 noiembrie 1905, batr\u00e2nul boier, \u201eprintul\u201c ce locuia o casuta din Tatarasii Iasilor, \u00eencepea \u00een acelasi cotidian un alt serial, \u201ePeste Prut. Poporul rus\u201c, terminat la 21 decembrie 1905. Anul urmator, D.C. Moruzi \u00eesi reedita brosura, \u00eempreuna cu a doua serie de articole, sub titlul \u201eRusii si rom\u00e2nii\u201c, cu o prefata iscalita de N. Iorga. (Aceasta vedea lumina zilei \u00een \u201eSamanatorul\u201c din 11 iunie 1906, p. 461-463; brosura, prin urmare, iese de sub tipar \u00een jurul acestei date.) \u00cen \u201eBasarabia si viitorul ei\u201c, batr\u00e2nul boier afirma de la \u00eenceput existenta unui zid la Prut, ridicat de Imperiul vecin, dar \u00eentarit at\u00e2t de cei din dreapta, c\u00e2t si de cei din st\u00e2nga r\u00e2ului. \u201eDa! \u2013 scria el. \u2013 E zid \u00eentre noi si fratii nostri basarabeni! Zid mai puternic si mai de nepatruns dec\u00e2t zidul chinezesc, caci desi nu e cladit cu piatra si ciment, e alcatuit de o parte de ignoranta si prejudecati, iar de cealalta de aceeasi ignoranta si de cea mai rece nepasare s\u2026t si cu adevarat, parca ar fi ajuns la cer blastamul poetului, caci desi malurile sPrutuluit au ramas aceleasi, mult ai mai \u00eendepartat, Doamne, unele de altele, inimele celora pe care \u00eei desparte! Si cu toate acestea avem o \u00abo liga culturala\u00bb din care fac parte somitatile intelectuale si nationaliste ale tarii; cultivam Transilvania si ea ne cultiva pe noi cu prisosinta; facem scoli si cheltuim milioane pentru fratii nostri de la Pind \u2026\u201c (p. 29-31). Examin\u00e2nd apoi starea diverselor categorii sociale, constat\u00e2nd pastrarea nationalitatii de catre taranime, D.C. Moruzi nu se sfieste ca de aici sa traga o concluzie si sa puna o \u00eentrebare retorica, \u00een care prinde contur o previziune: \u201e\u00cen viitoarea si ne\u00eenlaturabila dezmembrare a marelui Imperiu Tarist, vad \u00eentre velicorusi si basarabieni, \u00eentre Chisinau si Moscova, rasarind, cel putin, un stat mare, daca nu doua! Polonia si Malorosia, Varsovia si Kievul, separate sau unite. Ce se va face atunci cu Basarabia noastra? Ce va deveni acel grupulet razlet de 1 jum. milion sun milion si jumatatet de suflete? Trece-va ca mostenire, la vreunul din noile state limitrofe, cu care n-ar avea macar nici comunitatea de religie care exista astazi \u00eentre poporul ei si poporul velicorus?\u201c (p. 74-75).
\nCu aceasta certitudine, el \u00eesi \u00eencheia textul d\u00e2nd de \u00eenteles ca procesul prevestit, inexorabil, va mai dura totusi, circumstanta \u00een care \u201ee departe de mine \u2013 spune el \u2013 a propovadui iredentismul \u00een chestiunea Basarabiei sau o purtare semeata fata de guvernul rus \u00een momentele de agonie prin care trece s\u2026t rolul nostru sfiindt pe calea cea dreapta si leala a culturii: fratia si comunitatea de idei si limba\u201c. \u00cen acest sens suna si \u00eendemnul final: \u201eLa munca spornica si roditoare, istorici, poeti, literati, pictori si artisti ai tarei! Re\u00eenviati geniul Basarabiei! Aprindeti-va faclele, ca sa luminam trecutul, arat\u00e2nd calea falnica a viitorului! Grabiti-va, nu pierdeti timpul, caci \u00een cur\u00e2nd poate se vor \u00eemplini versurile batr\u00e2nului Conachi: C\u00e2nd norocul \u00eesi schimba pasii\/ N-aduc anii ce aduce ceasul!\u201c
\nDin cauza momentului putin propice, din cauza circulatiei reduse a cotidianului \u201eCronica\u201c, interventia lui D. C. Moruzi a ramas aproape fara ecou. \u00censa, la jumatatea anului \u00eenregistram \u00eenceputul a doua campanii de presa pe tema Basarabiei. Cea dint\u00e2i este lansata \u00een coloanele ziarului \u201eAdevarul\u201c. Acesta, la 22 iunie 1905 (nr. 5.697, p. 1), a doua zi, asadar, dupa ce \u00een fata portului Constanta \u00eesi facuse aparitia, prima oara, cuirasatul \u201eKneaz Potemkin\u201c, rasculat, fugar de la Odessa, dadea la lumina, sub titlul \u201eRusia \u00een flacari\u201c, un avertisment al directorului sau, \u201eca guvernantii nostri sa deschida bine ochii, sa fie atenti la cele ce se petrec \u00een Rusia si sa ia masurile trebuincioase, ca nu cumva focul din \u00eemparatia vecina sa se \u00eentinda peste Prut\u201c. \u00censa zece zile mai t\u00e2rziu, dupa ce marinarii rasculati se predasera autoritatilor rom\u00e2nesti si dupa ce vasul fusese restituit Rusiei, la 2 iulie (nr. 5.706, p. 1), tot sub semnatura lui Const. Mille, aparea articolul intitulat \u201eChestia Basarabiei\u201c. Acesta debuta cu o afirmatie transanta: \u201eCele ce se petrec \u00een Rusia nu lasa \u00eendoiala nimanui ca \u00eemparatia ruseasca a intrat \u00een descompunere (…) si ultimul act al dramei autocratismului rusesc se va fini cur\u00e2nd.\u201c Subliniind mai departe dubla tinta a miscarii revolutionare \u2013 \u201eschimbarea formei politice de guvernam\u00e2nt\u201c si \u201eautonomia pentru nationalitati\u201c \u2013, gazetarul continua: \u201eEi bine, \u00een ziua c\u00e2nd tarismul va pieri \u00een grandiosul cataclism al imperiului rusesc autocrat, c\u00e2nd o forma noua, constitutionala ori republicana, va lua locul starei de azi, c\u00e2nd nationalitatile vor deveni state libere si de sine statatoare, c\u00e2nd nobila Polonie \u00eesi va scutura lanturile, \u00een ziua aceea si chestia Basarabiei se va pune.\u201c Observ\u00e2nd, apoi, ca \u201eRusia a putut sa rusifice si sa conrupa patura de sus, pe boierii moldoveni\u201c, ca \u201esatele \u00eensa au ramas tot aceleasi (…) vorbind limba patriei si av\u00e2nd aceleasi obiceiuri\u201c, ca \u201enumai de ar disparea linia demarcatoare a \u00abPrutului r\u00e2u blestemat\u00bb, rom\u00e2nii de peste Prut s-ar regasi aceiasi frati ca cestia de dincoace de acelasi r\u00e2u.\u201c, Const. Mille atragea totusi atentia asupra insuficientei pregatiri a Rom\u00e2niei, datorate timorarii (\u201eNe-am ocupat mult de chestia Transilvaniei si am uitat de Basarabia. Socoteam prea puternic colosul de la nord pentru a mai g\u00e2ndi la putinta re\u00eentoarcerei Basarabiei.\u201c), dar si asupra nevoii de oameni politici mari, cu un dram de \u201enebunie\u201c, aidoma lui Garibaldi si altora. (De retinut e si declaratia cu care articolul se \u00eencheie, anume ca atunci \u201ec\u00e2nd Basarabia va fi a noastra\u201c, autorul \u00eesi va reclama \u201eo mica glorie, de a fi fost unul din acesti nebuni cari sa prevaza evenimentul si sa lucreze, \u00een marginele puterilor lor modeste, pentru ca el sa devina realitate\u201c!)
\n\u00cen urmatorul numar (5.707, din 3 iulie 1905), ziarul gazduia, sub initialele A.B. (ascunz\u00e2nd, poate, tot pe director), articolul \u201eTrei chestii nationale\u201c, \u00een care, dupa ce le enumera pe primele doua (\u201echestia ardeleana\u201c si cea \u201emacedoneana\u201c), afirma: \u201e\u00cen sf\u00e2rsit, evenimentele din Rusia si mai ales din apropierea granitelor noastre aduc \u00een discutie chestiunea Basarabiei. Dintr-un moment \u00een altul se pot \u00eent\u00e2mpla \u00een Rusia lucruri de acelea care sa ne aduca \u00eenaintea noastra o problema la care nici nu ne-am g\u00e2ndit. E posibil ca Basarabia de la sine sa se alipeasca de tara rom\u00e2neasca, e posibil ca, fara sa ne g\u00e2ndim, \u00eentr-o buna dimineata, sa ni se puna problema: daca trebuie sa o reluam, si aceasta fara de pericol si fara de sacrificii\u201c. ssubl. n.t Articolul se sf\u00e2rseste cu un \u201eregret\u201c (al momentanei \u201einactivitati politice\u201c \u2013 \u201etoti ministrii si oamenii politici fiind de fapt \u00een vacantie\u201c) si, mai important, cu avertismentul \u201eca nu cumva, dintr-o singura chestiune sa facem o diversiune pentru celelalte\u201c.
\n\u00cen fine, Const. Mille revine \u00eenca o data, la 7 iulie 1905 (nr. 5.711, p. 1), \u00een articolul \u201eBasarabia\u201c, pentru a aprofunda c\u00e2teva idei aruncate anterior cumva \u00een fuga. \u00centre acestea, mai \u00eent\u00e2i, ideea ca, \u00een conditiile \u00een care Imperiul Tarist se va descompune si Polonia si \u201eUcrania\u201c se vor proclama de sine statatoare, Basarabia nu are alta solutie dec\u00e2t \u201ere\u00eentoarcerea\u201c la Rom\u00e2nia. O a doua idee se referea la calitatile indispensabile omului politic \u00een asemenea momente-cheie, calitati pe care \u2013 gazetarul constata cu tristete, dar si cu aciditate \u2013 nu le posedau nici Regele Carol I (fara initiativa, chiar \u00een Razboiul de la 1877-1878, obedient fata de Franz Joseph si fata de Wilhelm II), nici liderii din acel timp ai partidelor \u201eistorice\u201c. (Ideea din urma era \u201etradusa\u201c plastic \u00een grafica de la \u201eChestia zilei\u201c, intitulata \u201eMama doarme!\u201c, cu graitoarea legenda: \u201eBasarabia, Bucovina, Macedonia si Transilvania (despre Rom\u00e2nia): \u2013 Daca n-ar dormi mama, c\u00e2te n-am putea face!\u201c)<\/p>\n
<\/p>\n
Note:<\/strong>
\n1) Era fiul diplomatului Alexandru C. Catargiu (atunci, ambasador la Londra, anterior \u2013 la Sankt Petersburg si Roma); casatorit cu Alexandra, fiica primului ministru Gheorghe Gr. Cantacuzino (\u201eNababul\u201c). Informatia \u2013 si \u00een ziarul lui Al.A. Badarau \u201eOpinia\u201c (\u201eIar afacerea Stere\u201c, nr. 795, din 13 august 1909, p. 1). C. Stere, \u00eentr-una din scrisorile mentionate, vorbeste despre \u201ecumnatul d-tale\u201c, referindu-se la Grigore Gh. Cantacuzino. Barbu Catargiu era coleg cu C. Stere \u00een comitetul Casei centrale a Bancilor rurale.
\n2) \u201e\u00cen urma razboiului japonez, mi-a fost clar ca se va \u00eencepe o noua faza \u00een politica rusa, o politica agresiva, \u00een Balcani. Daca \u00een ultimele decenii am avut relativa liniste \u00een Orientul Apropiat a fost numai din cauza ca Imperiul Rus spera sa gaseasca deschidere \u00een alta parte. Si c\u00e2nd aceasta nadejde a fost zadarnicita, era clar ca politica ruseasca se va \u00eendrepta din nou spre Balcani. Am \u00eentocmit pe vremuri un memoriu care a fost comunicat sefului Partidului Liberal si, prin d. Barbu Catargiu, sefului Partidului Conservator de atunci, si, \u00een extract, la foarte multi oameni politici, \u2013 probabil si la unii dintre d-voastra.
\nAm aratat \u00een acel memoriu ca e cu neputinta pentru Rusia sa nu caute iesirea la marea libera. Dar Rusia nu poate ajunge la Dardanele dec\u00e2t pe doua cai: sau prin forma de asociatiune libera \u00eentre statele interesate, sau prin cotropire…\u201c ssubl. n.t
\n3)\u201cLa \u00eenceputul razboiului ruso-japonez, c\u00e2nd toata lumea se astepta la o victorie eclatanta a Rusiei, am aratat ca Imperiul Tarilor nu poate birui si ca, \u00een urma \u00eenfr\u00e2ngerii, ne putem astepta la izbucnirea revolutiunii. Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd revolutia a si izbucnit, am scris un memoriu pe care l-am comunicat tuturor oamenilor nostri de stat. Am avut amara satisfactiune sa le aduc aminte aceasta \u00eemprejurare \u00een sedinta Camerei din decembrie 1915, c\u00e2nd i-am avut aproape pe toti \u00een fata\u2026 \u00cen acest memoriu precizam ca \u00eenfr\u00e2ngerea si agitatiunea revolutionara va svort forta guvernul tarului \u2013 at\u00e2t pentru a \u00eencerca o diversiune, c\u00e2t si pentru ca drumul spre marea libera, \u00eenchis \u00een Orientul \u00cendepartat, sa poata fi deschis \u00een alta parte \u2013 de a-si \u00eendrepta din nou toata sfortarea \u00eenspre Balcani si Dardanele\u2026\u201c ssubl. n.t
\n4) Acolo, memoriul din 1905 nu era pomenit, dar, \u00een schimb, se amintea un fapt pus pe seama lui \u00een 1930, anume ca ar fi fost transmis, \u00een traducere, Statului Major German. Soarta aceasta, declara alesul judetului Soroca, ar fi avut-o \u201eunul din acele nenumarate articole \u00een care afirmsat ca puterea militara a Rusiei este o vana aparenta, ca Rusia va fi \u00eenfr\u00e2nta si ca \u00eenfr\u00e2ngerii \u00eei va urma o revolutie\u201c, articol despre care generalul Averescu, \u00eent\u00e2lnit \u00een Bulgaria \u00een timpul campaniei din 1913, i-a spus ca \u201ea impresionat at\u00e2t de mult Statul nostru Major, \u00eenc\u00e2t a fost tradus \u00een limba germana si comunicat Statului Major German.\u201c
\n5) Era vorba negresit de \u00eent\u00e2lnirea de la Bj\u00f6rk\u00f6 dintre \u00cemparatul Wilhelm II si Tarul Nicolae II, care avusese loc \u00een zilele de 10-11 iulie (23-24 iulie, stil nou) 1905, soldata cu \u00eencheierea unui tratat de aparare mutuala \u00eentre Germania si Rusia, tratat secret, dar ale carui clauze au fost imediat intuite at\u00e2t de oamenii politici, c\u00e2t si de opinia publica de pretutindeni. \u00censa putea fi evocat, \u00een egala masura, si sprijinul adus Rusiei tariste de alte mari puteri, care nici el n-a ramas necunoscut: cel al Frantei, care \u00eei acorda aliatei sale noi si uriase \u00eemprumuturi, cel al Statelor Unite ale Americii, cu ale carei bune oficii se iscalea Tratatul de pace de la Portsmouth, dintre Rusia si Japonia, la 5 septembrie 1905, prin care \u00eenvinsului nu i s-au impus dec\u00e2t retrocedari teritoriale relativ mici, nu si despagubiri de razboi, cu nerabdare asteptate de \u00eenvingatori. (Faptul a provocat miscari populare \u00een capitala Japoniei si a determinat o animozitate cresc\u00e2nda fata de \u201earbitru\u201c, Statele Unite.)
\n6) Nu este exclus ca tot lui sa-i apartina articolul \u201eSchite din Basarabia. \u00cen robie\u201c, nesemnat, aparut \u00een cotidianul respectiv la 14 decembrie 1904.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Recunosc\u00e2nd mereu meritele deosebite ale lui Z. Ornea, cel care a dat culturii noastre masiva biografie consacrata lui C. Stere, cu cele peste 1 200 de pagini ale ei, merite cu at\u00e2t mai mari, cu c\u00e2t mai numeroase au fost dificultatile \u00eenfruntate (\u201enaturale\u201c, tin\u00e2nd de pierderea documentelor, dar si \u201eartificiale\u201c, datorate regimului comunist), trebuie totusi… Cite\u0219te mai mult »C. Stere si actiunea sa \u00een Basarabia anului 1906 (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7237,7236,7235],"class_list":["post-10773","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-trecerea-prutului","tag-c-stere","tag-z-ornea"],"views":3729,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10773","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10773"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10773\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10773"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10773"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10773"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}