{"id":10770,"date":"2012-02-16T13:41:41","date_gmt":"2012-02-16T11:41:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10770"},"modified":"2012-02-16T13:42:21","modified_gmt":"2012-02-16T11:42:21","slug":"castigatorii-nu-arata-ca-noi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/castigatorii-nu-arata-ca-noi\/","title":{"rendered":"C\u00e2stigatorii nu arata ca noi"},"content":{"rendered":"

Vasile Baghiu, Depresie,<\/em> Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Depresia \u201ese ia\u201c, \u201ese da\u201c, este un flagel sau un virus sezonier? \u201eDepresia\u201c lui Vasile Baghiu sigur se ia, este ca o boala pe care o cunosti foarte bine, pe dinauntru si pe dinafara, mai ales din \u00eenserarile inefabile si din noptile \u00een care ai fost at\u00e2t de apasat(a), dar ai gasit \u00een tine puterea de a merge si \u00een ziua urmatoare, impun\u00e2ndu-ti sa crezi ca peretii \u00eencaperii sunt replici ale lui Don Quijote si ca nu esti at\u00e2t de singur(a) pe lume.
\nVolumul semnat de Vasile Baghiu debuteaza cu un poem ce insufla calm, \u00een ciuda greutatii sale semantice. Autorul stap\u00e2neste nu doar teoria psihanalitica, dar si experienta supusa analizei, el scrie traind si supravietuieste scriind. Mai stie ca pentru un experiment de tip freudian e nevoie de (macar) doi:
\n\u201eInvestigarea melancoliei de catre Freud pune \u00een lumina\/ aceste tendinte generale maniaco-depresive sau schizoid-depresive\/ pe care le resimt si \u00een mine \u00een doze suportabile, omenesti,\/ \u00eensa nimic nu limpezeste g\u00e2ndul negru de noapte care\/ ma mentine \u00een sforul cel mare al bolii,\/ trag\u00e2ndu-ma spre ad\u00e2nc, turbulenta unui sentiment\/ de vinovatie, probabilitatea de a fi aici si aiurea\/ \u00een acelasi timp, ca \u00een filmele sf sau \u2013 mai bine -\/ ca \u00een poemele himeriste de demult, dinainte de faza turistica.\/ (…) \/ \u00cemi vei lua apararea\/ c\u00e2nd nimeni nu va mai fi de partea mea \u00een dezbaterile toropitoare?\/ Tu esti o protectoare discreta, \u00een viata si \u00een poezie,\/ oriunde pasii ma poarta spre incursiune temerara, riscanta,\/ \u00een teritoriile ostile ale vietii libere de orice promisiune,\/ \u00een cadrul potrivit al conventiei ce ne mentine membri\/ ai vreunui grup \u00een care ne place sa ne stim parte, sau\/ \u00een cluburi de tipete si distractii peste limite suportabile.\u201c (\u201eEcuatia secreta\u201c)
\nManiera de a spune lucruri pe \u00eentelesul unei majoritati relative (care stie cine a fost Freud si cu ce se ocupa el), pe un ton calm, liniar, cumpanit, atrage deseori remarci negative, tocmai dinspre aceiasi pretinsi \u00eentelegatori, care au fost obisnuiti la scoala si \u00een familie cu ritmul si rima \u00e0 la Cosbuc sau Goga, cu \u201eadevarurile simple\u201c, pipaibile ale vietii si naturii. Sau, dimpotriva, cu poeti mai recenti, carora le lipseste \u201eorganul\u201c pentru a fi \u00een raspar cu corectitudinile de toata m\u00e2na. Cobor\u00e2rea \u00een tainitele speriate ale eului s-ar putea sconta, \u00eensa, cu ceva pierderi. \u00cen cazul poetului Vasile Baghiu aceste piederi sunt asumate din start, deoarece omul si intelectualul cu acelasi nume stie ca \u201eparalela cu scene din romanele cu subiecte istorice\/ e binevenita\u201c: \u201e…A te scufunda\/ \u00een durere pare\/ o alegere constienta, dar este mai mult abandon de sine,\/ o trecere dintr-un pavilion \u00een altul, pe \u00eentuneric,\/ la sanatoriu, cu halatul alb descheiat si flutur\u00e2nd\/ de o parte si alta,\/ himeric, pe deasupra oricarui tip de imaginatie. Vei scrie\/ pentru mine o scrisoare de m\u00e2na\/ ca si cum nu ai sti \u00een ce data suntem?\u201c (\u201eFoaie de temperatura\u201c).
\nStarea din care scrie poetul este ca un puzzle al ipostazelor bolii, pe care el \u00eensusi le-a verificat \u00een timp, dar nu singur, ci cu martorul-pereche, femeia care \u00eel \u00eensoteste de-a lungul \u00eentregului traseu \u201edepresiv\u201c, si pe care o angajeaza printr-o continua interogare: \u201eAvantajul unei situatii de boala este convietuirea\/ cu tine \u00eensuti, desi mai degraba ai prefera uneori sa stati c\u00e2t mai\/ departe unul de altul si fara posibilitatea\/ de a va vedea des. Esti multumita de felul \u00een care\/ au evoluat lucrurile cu noi \u00een ultimul timp?\u201c Desi \u201etoti se feresc sa vorbeasca despre asta\u201c, marturisitorul acestei \u201eDepresii\u201c stie ca un om e capabil sa \u00eenteleaga durerea (altuia, a comunitatii) si sa o transfigureze \u00een memorie comuna: \u201eAvansarea \u00een teritoriile parasite de speranta ale bolii\/ se face dupa o metoda verificata de mai multe\/ generatii \u00een sir\u201c (\u201eMetoda verificata\u201c).
\nCitind poem dupa poem, devine aproape imposibil sa citezi doar unul. Cartea ar trebui citita integral, cu voce tare, poate chiar \u00een Piata Universitatii acestui prevestit catastrofic an 2012. Dedublat, Baghiu este tras de o m\u00e2na de catre poetul sensibil, de cealalta, de catre omul cetatii prabusite, la fel de sensibil la soarta alor sai, cu care nu poate \u00eentemeia un club al depresivilor, pentru ca depresia, nu-i asa, este o afectiune ce se petrece \u00een solitudine, ca si moartea. Dar Baghiu gaseste mereu tonul si coerenta potrivite: \u201eNu este deloc \u00eentelept\/ sa pozezi \u00een victima, pentru ca nu traim \u00een tara milei,\/ ci \u00eentr-un judet al disperarii,\/ unde cinismul e lider, bataia de joc secretara\/ pe probleme de\/ aparare, iar metafora o reprezentanta\/ vigilenta a publicului\u201c \u201e(Judetul disperarii\u201c). Mai departe: \u201eC\u00e2nd nu-mi apartine initiativa sunt model\/ de stat deoparte, cuminte,\/ supus unei ordini sub\u00eentelese. Pot sa ma prezint\/\u00a0 chiar mai bine,\/ dar e ok si asa, oricum, numai sa scap de loviturile\/ prin surprindere pe care viata le aplica programat\u201c (\u201ePartea buna a vietii\u201c).
\nDepresia lui Vasile Baghiu ia uneori turnuri neasteptate, devenind o rezerva strategica pentru luarea \u00een raspar a defetismului rom\u00e2nesc, alimentat de gargara propagandistica din toate vremurile: \u201e…Prins \u00een plasa melancoliei, pot fi \u00eenvins,\/ pentru ca orice slabiciune\/ mai poate fi dusa pe picioare, numai\/ tristetea provocata de acel dor rom\u00e2nesc nu,\/ numai melancolia neagra si pastoasa, venita din locuri necunoscute \u00een care\/ nu am fost niciodata, nu,\/ numai privirea ratacita pe strazi din orase straine nu.\/ (…)\/ \u00eensa noi nu traim \u00een regatul proverbelor de consolare,\/ ci \u00een tara promisiunilor de viitor,\/ \u00een care copiii nostri vor trai mai bine,\/ iar nepotii chiar mai bine, si tot asa,\/ din generatie \u00een generatie\u201c (\u201eTara promisiunilor de viitor\u201c).
\n\u00cen aceasta tara cu un prezent perpetuu ce traieste \u00een viitor ca \u00eentr-o casa fara ferestre, lipsita de trecut, pe care \u201eelitele\u201c \u00eel recunosc doar \u00een masura \u00een care pot face alimentarea cu combustibil propagandistic, poetul \u00eesi ofera c\u00e2te \u201eUn bonus de speranta\u201c (\u201eDe fiecare data c\u00e2nd cineva face anunturi serioase\/ despre viitor, \/ \u00eencerc sa nu-mi modific programul. Ai vazut c\u00e2t de usor\/ se pot aduce \u00een fata lucrurile care stau\/ pe r\u00e2ndurile din spate, draga mea?\u201c), dar numai \u201e…at\u00e2t c\u00e2t permite atmosfera\/ si c\u00e2t de dispusi\/ mai sunt toti cei ce \u00eenca \u00een inimile noastre au locuri\/ de prieteni\u201c (\u201eUn bonus de speranta\u201c).
\nTitlurile poemelor construiesc din mers, de la sine: \u201eEfect de apropiere\u201c, \u201eTot ce vine din urma\u201c, \u201eSurdina\u201c (\u201eMa pot astepta la orice, ma pot \u00eentoarce la proza\/ sau alte specii de viata, pentru ca mi se impune\/ o revenire de pe un drum pe care \u00eencepusem\/ sa merg chiar bine.\u201c), \u201eProba de viitor\u201c (\u201e…Iar tremurul vocii, c\u00e2nd vrei sa spui\/ adevarul cel incomod, e de aici din lumea noastra umana,\/ e din perimetrul perfectiunii, din scoala supravietuirii.\u201c), \u201eVina este undeva la mijloc\u201c (\u201e\u00cemi lipseste sanatoriul\/ si recunosc \u2013 nu cu jumatate de gura \u2013 ca vina\/ este undeva la mijloc, \u00eentre dorinta de a fi ceva ce nu am mai fost\/ si placerea acomodarii \u00een spatiul predestinat al morbiditatii t\u00e2rzii\u201c), \u201eBursa nefericirii\u201c (\u201e…Un c\u00e2stigator nu arata ca mine.\/ Este nevoie de multa pasiune pentru a aduna\/ auto-excludere, dusmanie de sine,\/ sabotarea oricarui semn de progres personal,\/ trecerea lejera la un nou sistem automat de \u00eenregistrare\/ a persoanelor predispuse la stilul de viata imaginar\u201c), \u201eDin tot ce nu se potriveste cu nimic\u201c, \u201ePerspectiva de invidiat\u201c, \u201eCe se pregateste din umbra\u201c, \u201eDepresie\u201c (\u201e iar daca dai semne de graba toate iesirile se \u00eenchid automat,\/ iar lifturile se blocheaza, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t\/ nicaieri nu se mai poate pleca\/ si de niciunde nu se mai poate\/ face cale \u00eentoarsa, cum nici ram\u00e2nerea pe loc nu devine\/ o optiune demna de luat \u00een seama, ceea ce restr\u00e2nge alternativele\/ la una singura, si aceea pe termen limitat\u201c) si at\u00e2tea altele.
\n\u00cen poemul \u201eMai bine\u201c \u00eel recunoastem \u00eentruc\u00e2tva pe acel Vasile Baghiu care semneaza \u00een nume propriu apeluri si proteste publice, exprim\u00e2nd \u00een egala masura revolta fata de nedreptati politice si sociale si fata de conformismul \u201ediplomatic\u201c al breslei: \u201eMai bine sa nu spui tot, ci sa topai \u00een jurul\/ punctelor de vedere eclectice, alese din at\u00e2tea,\/ de departe mai interesante si mai legate de viata asa cum e,\/ alerg\u00e2nd dupa atitudini prietenoase si z\u00e2mbete,\/ pe drumuri care nu duc nicaieri, gasind cel putin\/ acel \u00eenteles deloc usor de explicat, mai mereu inaccesibil,\/ chiar aprope de r\u00e2u unde oameni necunoscuti\/ se bucura de clipa \u00een plina lumina.\u201c
\nVasile Baghiu trece din partea \u201emaladiva\u201c a existentei sale \u2013 \u00een care stap\u00e2nesc melancoliile, nostalgiile, nemultumirile, revoltele firii, depresiile \u2013 \u00een cea \u201enormala\u201c, sociala, administrata de reguli si legi respectate tacit, asa cum se trece din noapte \u00een zi, uneori cu vise mai limpezi ori mai \u00eencifrate, alteori cu relevante cosmaruri. Forma sa de exprimare este aceasta poezie ce scruteaza deseori ad\u00e2nc \u00een cititor, fac\u00e2ndu-l sa dea pagina dupa pagina, nerabdator sa gaseasca infirmari sau confirmari ale propriilor treceri prin circuitul vietii si mortii.
\n\u201e…Poezia nu poate sa ofere protectie, \u00een ani c\u00e2nd\/ timpul nu este prietenos\u201c. Si noi stim bine asta, chiar daca putini recunoastem si chiar si mai putini acordam credit unui poet ca Vasile Baghiu, \u00een acesti ani, deveniti decenii, orbecaind printre cadavrele mai mult sau mai putin simbolice ale ideologiei. Poetul \u201eDepresie\u201c-i este \u00een cautarea simplitatii, \u201e\u00een pofida impactului ei dureros\u201c (\u201eMotorul-poezie\u201c), constient ca \u201eZ\u00e2mbetul ar putea sa nu fie suficient\u201c, desi experienta l-a \u00eenvatat \u201eca este necesar pentru a avansa\u201c (\u201eAm \u00eenvatat din experienta\u201c).
\nEu scriu despre poet asa cum \u00eel descopar \u00een poezia lui, dublat de un intelectual cu principii etice si morale subliniat conturate, recognoscibile \u00een mediile literar si civic. Despre poezie, fara sa tina cont de omul care a scris-o, vor scrie criticii. Unii critici. Poetul Vasile Baghiu este fidel memoriei sale si ma \u00eentreb (fara sa astept raspuns, \u00eel stiu) daca nu asta conteaza cu adevarat: \u201eMemoria e vraiste, parazitata securistic, statistic,\/ multiculturalistic,\/ artistic, si striga mereu \u00een urma, copil care-am fost,\/ sa ne \u00eentoarcem o clipa privirea, unde se vede mai clar\/ si mai cur\u00e2nd, poate, ca progresul nu este\/ numai sa mergi \u00eenainte, ci mai ales sa faci pasi \u00eenapoi,\/ ca viata nu este cum ai vorbi despre viata la o cafea,\/ ci mai ales cum ai trai propria viata \u00een zilele vietii tale de azi, ca moartea nu este numai o linie\/ sub care se opereaza calcule aritmetice iscusite, ci mai cur\u00e2nd o linie de start pentru \u00eentrecerea\/ fara miza si fara finish\u201c (\u201eViata nu este cum ai vorbi\u201c). Da, viata este cum ai face, nu doar vorba, nu doar forma, \u201einvidii si gelozii omenesti\u201c, cedari, taceri sau \u201eCrize puse pe \u00eengrasat\u201c \u2013 cam acesta fiind inventarul ultimilor douazeci si doi de ani, ce-si trag seva din antedecembrism (\u201edin ropote de aplauze se trece usor \u00een rapait de bocanci pe strazile\/ odinioara potrivite pentru plimbari,\/ din povesti de adormit copiii\/ se face transferul la marile romane cu aerul ca asa trebuia sa se \u00eent\u00e2mple\u201c \u2013 \u201eCrize puse pe \u00eengrasat\u201c).
\nO imagine perfecta pentru a da chip depresiei este construita de poet tot \u00een poemul \u201eCrize puse pe \u00eengrasat\u201c, caci se pare ca de la o vreme numai crizele ne mai tin pe unii dintre noi lucizi, \u00een stare de veghe, \u00een aceasta lume globalizata, \u00een care identitatea este tot mai mult o aparenta salvata: \u201e…crize puse pe \u00eengrasat numai pentru\/ cei ce sunt \u00een fiecare secunda pe faza, \u00een fine, tristeti\/ ca la carte, \/ cu tot cortegiul de simptome care permit\/ o \u00eencadrare corecta\/ \u00een patologic, de unde nici nimeni nu te mai scoate,\/ de unde nici nicaieri nu mai poti pleca,\/ unde ram\u00e2i g\u00e2nditor,\/ apasat, \u00eenvins, \u00eentors cu spatele la lumea care nu \u00eentelege\/ nimic din ceea ce traiesti\/ \u00een timpurile noastre contemporane\u201c.
\nEste, \u00een opinia mea, poemul ce trebuia sa \u00eencheie acest consistent volum de poezie. \u201eDepresie\u201c este un zoom peste starea de fapt a firii noastre \u00een al doilea deceniu al secolului XXI.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vasile Baghiu, Depresie, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012   Depresia \u201ese ia\u201c, \u201ese da\u201c, este un flagel sau un virus sezonier? \u201eDepresia\u201c lui Vasile Baghiu sigur se ia, este ca o boala pe care o cunosti foarte bine, pe dinauntru si pe dinafara, mai ales din \u00eenserarile inefabile si din noptile \u00een care ai fost at\u00e2t… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2stigatorii nu arata ca noi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[388,7234,4665,7233],"class_list":["post-10770","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-depresie","tag-peti-actuali","tag-poezie-romaneasca-actuala","tag-vasile-baghiu"],"views":2344,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10770","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10770"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10770\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10770"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10770"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10770"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}