{"id":10764,"date":"2012-02-16T13:33:04","date_gmt":"2012-02-16T11:33:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10764"},"modified":"2012-02-16T13:33:32","modified_gmt":"2012-02-16T11:33:32","slug":"catalonia-si-viata-la-tara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/catalonia-si-viata-la-tara\/","title":{"rendered":"Catalonia si viata la tara"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Josep Pla, \u201eStrada Ingusta\u201c, traducere de Christina Anghelina, Bucuresti, RAO Publishing Company, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u201eLiteratura catalana a ajuns la acel \u00eenalt grad al sublimului care \u00eei face pe majoritatea scriitorilor care o reprezinta ca nici macar sa nu-si mai propuna sa fie \u00eentelesi de cititori. Turnul de fildes \u00een care acesti autori traiesc le este, desigur, at\u00e2t de placut, \u00eenc\u00e2t lectorul catalan trebuie sa se multumeasca sa cumpere, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, carti pe care sa nu le poata citi.\u201c Sunt cuvintele lui Josep Pla, cel care, alarmat de bresa din ce \u00een ce mai evidenta creata \u00eentre scriitorii de limba catalana ai secolului XX si publicul cititor, ironiza, \u00een prologul unei carti pe care a publicat-o \u00een 1925, aceasta stare de fapt, \u00eencerc\u00e2nd sa o si remedieze, prin propriile sale opere. Nascut \u00een anul 1897, la Palafrugell, \u00een Catalonia, Josep Pla, recunoscut astazi drept cel mai important scriitor de limba catalana al epocii contemporane, si-a dedicat de la bun \u00eenceput viata literaturii si jurnalismului. Ca si \u00een cazul altor oameni de litere din aceasta at\u00e2t de aparte provincie spaniola, formatia sa intelectuala sta sub semnul marilor modele ale spatiului cultural francez, preferintele sale \u00eendrept\u00e2ndu-se \u00een mod clar spre Stendhal si Proust, cu toate ca \u00een textele pe care le-a publicat \u2013 mai cu seama \u00een perioada de \u00eenceput \u2013 pot fi identificate importante influente venite pe filiera lui Leopardi, Voltaire sau Montaigne. Dupa o efemera apropiere de orientarea estetica afirmata sub numele de \u201eEl Noucentisme\u201c care a dominat cercurile intelectuale catalane la \u00eenceputul secolului XX, Pla \u00eesi va descoperi propria tonalitate narativa, stilul unic si toate acele caracteristici care \u00eel vor individualiza nu doar \u00een Catalonia, ci si \u00een \u00eentreg spatiul iberic al veacului trecut. Astfel, \u00eenca din excelentul volum \u201eCoses vistes\u201c, aparut \u00een anul 1925, scriitorul apare drept un creator matur si pe deplin capabil sa depaseasca granitele si orizonturile provinciei sale si sa se adreseze unui public cititor mult mai larg. Opera sa \u2013 extrem de vasta, \u00eensum\u00e2nd peste treizeci de mii de pagini, la a carei publicare \u00een editii definitive a contribuit Pla \u00eensusi, demar\u00e2nd actiunea \u00een 1956 si prelungind-o p\u00e2na \u00een apropiere de anul mortii, 1981 \u2013 reprezinta o adevarata fresca a Cataloniei, deopotriva exemplu de memorialistica demonstr\u00e2nd o profunda implicare \u00een viata sociala, c\u00e2t si de fictiune transfigur\u00e2nd experientele personale si oferind o perspectiva completa asupra modului de viata al oamenilor dintr-un spatiu receptat, p\u00e2na atunci, mai degraba prin grila facila a exotismului ori a culorii locale. Receptarea sa, \u00eensa, a avut mult de suferit, mai ales \u00een ultimele decenii, din cauza apropierii autorului de cercurile franchiste si a sustinerii pe care a exprimat-o, fie si pasager, pentru fortele fasciste, \u00een timpul Razboiului Civil Spaniol. Prin urmare, premiile si distinctiile literare care i-au fost conferite sunt putine, abia dupa moartea scriitorului \u00eencep\u00e2nd sa aiba loc, \u00een Spania, o adevarata reevaluare \u2013 din perspectiva estetica \u2013 a literaturii sale.<br \/>\nConsider\u00e2ndu-se continuatorul manierei de a scrie si al stilului lui Stendhal \u00een literatura catalana, Josep Pla evidentiaza, \u00eenca din deja citatul text programatic din 1925 (idei carora va ram\u00e2ne fidel \u00eentreaga viata), importanta detaliilor semnificative pentru configurarea unui personaj, a atmosferei caracteristice unui anumit spatiu ori a nuantarii elementelor tematice. De aici atentia pentru amanunte, precum si nota stilistica dominanta \u00een opera lui Pla, considerata uneori de unii critici rece si distanta, iar de altii monotona si lipsita de stralucire. \u00censa stralucirea ei tocmai aici e de gasit, \u00een monotonia deliberata si \u00een \u00eencercarea mereu reluata a scriitorului de a descoperi marile adevaruri ale existentei omenesti exact \u00een spatele aparentei tihne de care sunt caracterizati cei mai multi dintre protagonistii operei sale. \u00cen plus, ironia abia mascata, care se transforma, pe alocuri, \u00een sarcasm muscator, alaturi de sentimentul dezradacinarii \u00eentotdeauna excelent descris \u2013 sau, nu o data, doar sugerat \u2013 caracterizeaza un profil de scriitor din pacate \u00eenca insuficient cunoscut dincolo de granitele Cataloniei ori, \u00een cel mai bun caz, ale Spaniei.<br \/>\nDupa o \u00eendelungata perioada de decantare a mijloacelor artistice predilecte si abia dupa ce este convins ca e capabil sa ajunga la ceea ce el \u00eensusi numea \u201eepifania detaliului\u201c, Josep Pla va aborda si naratiunea de mari dimensiuni, astfel ca \u00een 1951 publica primul sau roman, \u201eStrada \u00cengusta\u201c (\u201eEl carrer Estret\u201c), la a carui definitivare lucrase \u00eenca din 1949. Cartea, considerata, ulterior, una dintre cele mai reusite creatii ale sale, se axeaza exact asupra acelor elemente pe care Pla le accentua \u00eenca din cunoscutul sau prolog din 1925, devenit, cu timpul, adevarata profesiune de credinta a autorului. Astfel, cu toate ca actiunea este extrem de redusa, romanul rezista prin perfectiunea detaliului, pregnanta atmosferei, excelenta intuire a valentelor unei bine dozate ironii si remarcabila capacitate a lui Pla de a surprinde fapte si \u00eent\u00e2mplari aparent ne\u00eensemnate si de a realiza, prin intermediul lor, o adevarata meditatie asupra conditiei umane a epocii respective \u2013 si, la o lectura atenta, nu numai a acesteia. Cadrul de desfasurare este reprezentat de mica localitate Torrelles, din apropierea Barcelonei, ale carei realitati sunt prezentate cititorului prin intermediul unui t\u00e2nar veterinar, venit aici dupa moartea predecesorului sau si care \u00eencearca, la \u00eenceput \u00eent\u00e2mpin\u00e2nd suficienta rezistenta din partea localnicilor, sa se impuna si, daca se poate, chiar sa c\u00e2stige ceva bani si sa-si faca un nume aici. Oglinda stendhaliana purtata de-a lungul drumului este, subtextual, o prezenta constanta at\u00e2t \u00een acest roman, c\u00e2t si \u00een cele pe care Pla le va publica ulterior, totul fiind, \u00eensa, \u00eenvaluit \u00een tusele ironiei autorului, fapt evident \u00eenca din primele pagini ale cartii de fata, caci protagonistul remarca, abia ajuns \u00een Torrelles si d\u00e2nd piept cu opozitia surda a localnicilor, ca \u201epeisajul este singurul lucru din tara asta care nu te dezamageste niciodata&#8230;\u201c<br \/>\nDincolo de peisaj, \u00eensa, Pla stie cum sa sublinieze aspectele esentiale ale vietii de provincie, sa intuiasca dramele traite de oameni aparent banali, a caror existenta nu da impresia a se evidentia prin nimic, dar si sa descopere frumusetea sau bunatatea unor fiinte umane care, la prima vedere, par terne si neinteresante. Fara sa privilegieze strategii narative complexe, asemenea lui Camilo Jos\u00e9 Cela, fara sa accentueze teme considerate delicate ori dificil de abordat, asemenea lui Miguel Delibes, ca sa ne referim doar la doi dintre contemporanii sai, Josep Pla exprima extrem de convingator \u00eentreaga tristete pe care o traiesc oamenii din Torrelles, \u00een ciuda peisajului mirific \u00een care \u00eesi duc zilele, dar reuseste si sa pastreze necesarul echilibru pe care o astfel de naratiune \u00eel reclama. Notele simbolice devin, astfel, parte integranta a ansamblului narativ, totul este descris fara stridente si fara \u00eengrosari inutile ale contururilor \u2013 care \u00eesi sporesc semnificatiile tocmai \u00een acest fel, prin permanenta \u201emasura \u00een toate\u201c la care se raporteaza autorul. Tehnica fragmentului, pe care Pla o utilizeaza aici, primeste, la r\u00e2ndul ei, o consistenta sporita si noi valente. \u00cen fond, \u00eentregul roman este construit pe baza unor tablouri prezentate \u00een succesiune, care nu fac altceva dec\u00e2t sa contureze viata t\u00e2narului medic sosit la Torrelles, printre niste oameni care, la \u00eenceput, se arata refractari metodelor pe care acesta \u00eencearca sa le impuna. Doar cu ajutorul vaduvei Colomer, \u201edonya Pura\u201c \u2013 fosta sotie a predecesorului sau, don C\u00e0ndid \u2013 reuseste t\u00e2narul sa se integreze \u00een mica societate de aici si sa fie primit \u00een casele si \u00een gospodariile fruntasilor localitatii, unde se afla si pacientii sai, animalele domestice fata de care protagonistul stie cum sa arate caldura si \u00eentelegere. Micul truc al scriitorului consta \u00een punerea alaturi a nenumarate tipologii umane, pe care veterinarul le va cunoaste pe parcurs si cu care va \u00eenvata sa se obisnuiasca. Pretextul narativ este reprezentat de stabilirea t\u00e2narului \u00eentr-un apartament situat pe Strada \u00cengusta, cea mai aglomerata din oras \u2013 si, dupa cum \u00eei este si numele, cea mai \u00eengusta! \u2013 la sfatul vaduvei Colomer, cea care stie ca doar daca se va afla \u00een centrul acelei mici lumi, acesta va reusi, finalmente, sa se si integreze \u00een comunitate, beneficiind, desigur, si de serviciile noii lui servitoare, batr\u00e2na si clevetitoarea (dar inteligenta!) Francisqueta, pe care tot donya Pura i-o recomanda. Evident, cu c\u00e2t e strada mai \u00eengusta, cu at\u00e2t micile intrigi extrem de bine lucrate de vecini (de vecine&#8230;) sunt mai numeroase. \u00cen plus, pe fondul aparentului calm al vietii la tara, toate problemele cu care locuitorii de aici se confrunta si toate istoriile iubirilor sau tradarilor acestora devin mai evidente si mai semnificative. \u201eDar ce altceva \u00eenseamna viata la tara, la Torrelles, si-n orice alt sat, daca nu o b\u00e2rfa ne\u00eentrerupta? Si cum ne-am mai trece zilele daca n-am avea aceasta distractie?\u201c, izbucneste, la un moment dat, un personaj \u2013 feminin, desigur&#8230; Aleg\u00e2nd sa descrie un spatiu precum Torrelles si pornind de la convingerea ca adevarurile lumii contemporane nu se gasesc doar \u00een agitatul univers citadin, Josep Pla a demonstrat, \u00een romanul \u201eStrada \u00cengusta\u201c, ca, implic\u00e2nd p\u00e2na si \u201eb\u00e2rfa ne\u00eentrerupta\u201c, viata la tara \u00eenseamna, totusi, si ceva pe deasupra.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Josep Pla, \u201eStrada Ingusta\u201c, traducere de Christina Anghelina, Bucuresti, RAO Publishing Company, 2011. &nbsp; &nbsp; \u201eLiteratura catalana a ajuns la acel \u00eenalt grad al sublimului care \u00eei face pe majoritatea scriitorilor care o reprezinta ca nici macar sa nu-si mai propuna sa fie \u00eentelesi de cititori. Turnul de fildes \u00een care acesti autori traiesc le&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/catalonia-si-viata-la-tara\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Catalonia si viata la tara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7225,7224,6685],"class_list":["post-10764","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-strada-ingusta","tag-josep-pla","tag-literatura-spaniola"],"views":1489,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10764","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10764"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10764\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10764"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10764"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10764"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}