La o \u00eentrebare hamletiana \u2013 daca n-ar fi doar retorica \u2013 raspunde negativ Nicolae Manolescu \u00een Rom\u00e2nia literara: \u201eAvea Caragiale constiinta artistica?\u201c Si, ca s-o faca si mai provocatoare, anticipeaza reactiunea \u201eiubitorilor\u201c lui Caragiale: \u201e\u00centrebarea \u00eei va nedumeri, daca nu cumva \u00eei va nemultumi pe numerosi iubitori ai lui Caragiale. Replica lor e usor de anticipat: tocmai Caragiale, care stap\u00e2nea la perfectie, at\u00e2t limba, c\u00e2t si arta literara, sa nu aiba constiinta artistica?\u201c Raspunsul criticului, usor de anticipat, este urmatorul: \u201eEi bine, eu cred ca nu avea!\u201c E, desigur, dreptul lui sa puna \u00een discutie \u201ecaracterul constient al demersului sau (al lui Caragiale \u2013 n.n.) artistic\u201c. \u201eDescopera, \u00een continuare \u00abc\u00e2teva lucruri nelinistitoare c\u00e2nd citim marturisirile scriitorului cu privire la literatura.\u00bb Care ar fi aceste lucruri nelinistitoare? Marturisirile lui Caragiale cu privire la literatura \u00aboscileaza\u00bb \u00eentre apologia clasicismului si respingerea hotar\u00e2ta a romantismului: comediograful se declara un \u201eantiromantic ireductibil\u201c. Criticul \u00eel surprinde \u00eensa pe Caragiale \u00eentr-un soi de flagrant delict: una spune (declara) si alta face (scrie). Spune (marturiseste!) ca este antiromantic ireductibil dar, \u00een 1879, anul \u201eNoptii furtunoase\u201c, Caragiale, observa sagacele critic, \u201etraduce o tragedie \u00een cinci acte si \u00een versuri a unui minor scriitor francez\u201c, piesa \u201ede un romantism flamboaiant\u201c care \u201epacatuieste si printr-o lipsa flagranta de realism: cu inima strapunsa de o sageata, comandantul roman le tine soldatilor un superb discurs de \u00eembarbatare\u201c! Piesa tradusa se numeste \u201eRoma \u00eenvinsa\u201c, si, fapt capital \u00een argumentatia criticului, e datata din anul \u201eNoptii furtunoase\u201c: \u201eprecaritatea constiintei artistice a scriitorului este aceea care pare mai degraba responsabila de simultaneitatea celor doua piese de teatru, concepute \u00een maniere ireconciliabile\u201c (\u201eromantism flamboaiant\u201c si \u201eflagranta lipsa de realism\u201c versus \u201eclasicism\u201c si satira de moravuri…). Caragiale, nesigur si tatonant, constata criticul, scrie la doua m\u00e2ini \u00een acelasi timp lucruri total diferite si valoric antinomice: cu una comite o puternica satira (comedie) de tip clasic si realist, cu alta, \u201eRoma \u00eenvinsa\u201c, bombastica, flamboaianta si nerealista! Delictul flagrant indic\u00e2nd \u201eprecaritatea\u201c constiintei artistice a lui Caragiale continua: \u201eFarsa \u00abO soacra\u00bb e din 1894, un deceniu dupa \u00abScrisoarea pierduta\u00bb, si e at\u00e2t de jenanta artistic \u2013 constata criticul \u2013 \u00eenc\u00e2t autorul a pretins ca ar fi scris-o \u00een 1876. Ca sa nu mai spun ca, \u00een 1899, c\u00e2nd \u00abMomentele\u00bb sunt aproape \u00een \u00eentregime gata, Caragiale e autorul unui montaj festiv pentru spectacolul alegoric intitulat \u00ab100 de ani. Revista istorica nationala a secolului XIX \u00een 10 ilustratiuni\u00bb\u201c, alegorie patriotica si nationala excelenta pentru \u201eC\u00e2ntarea Rom\u00e2niei\u201c de peste aproape o suta de ani! Si, ca sa-l \u00eenfunde si mai tare pe \u201esovaielnicul\u201c si \u201etatonantul\u201c autor al ireconciliabilelor \u201eNoaptea furtunoasa\u201c si \u201eRoma \u00eenvinsa\u201c ori \u201eScrisoarea pierduta\u201c cu \u201eO soacra\u201c, criticul noteaza ca: \u201eAcest gen de divertisment nu e strain de conceptia lui Caragiale despre teatru. Caragiale era de parere ca lumea merge la teatru ca sa se distreze. Drept care, c\u00e2t a fost, din fericire, scurt timp, director la National, a promovat numai piese usoare, farse facile, pe placul publicului larg, precum \u00abO soacra\u00bb\u201c. Bietul Caragiale! Autodidact, \u201easupra pieselor sale nu s-a exercitat niciodata influenta unor mari dramaturgi din trecut, fie clasici, fie romantici, spre a nu vorbi de un Shakespeare\u201c. Noroc cu prietenul lui Caragiale, M. Eminescu, pe care marele Will l-a inspirat \u00een proiectul dramatizarii istoriei rom\u00e2nilor… \u00cen realitate, si \u00eentr-un spirit extrem de realist, Caragiale si-a facut \u201ejocul\u201c. Si l-a facut pe seama precaritatii constiintei artistice a publicului epocii sale. Mai toate argumentele criticului pot fi cu usurinta \u00eentoarse \u00een favoarea spiritului critic si realist si a constiintei artistice ale lui Caragiale. Fata cu reactiunea \u201eboborului\u201c vremii sale, Caragiale a reactionat corect. A tradus \u201eRoma \u00eenvinsa\u201c \u00een anul \u201eNoptii furtunoase\u201c: fluierata la premiera si repede scoasa de pe afis, dupa cum stie si scrie criticul, Caragiale, poate si (cu siguranta!) \u00een \u201epana de bani\u201c, \u00eei da publicului ceea ce publicul epocii vrea si asteapta: \u201eRoma \u00eenvinsa\u201c. Daca \u00een propozitia \u201eCaragiale era de parere ca lumea merge la teatru ca sa se distreze\u201c criticul ar fi pus conjunctia copulativa \u201esi\u201c acolo unde trebuie, parerea respectiva n-ar fi avut niciun cusur: lumea merge la teatru nu doar ca sa pl\u00e2nga ci si ca sa se distreze, iar \u201edivertismentul\u201c, dispretuit de estetica \u00eenalta, face casa buna cu gustul public si popular al oricarei epoci si cu at\u00e2t mai mult al epocii lui Caragiale. Acest gen de divertisment utilizat de critic spre a dovedi precaritatea \u201econstiintei artistice\u201c nu e chiar marea pasiune a vietii si operei lui Caragiale, dar nici nu e, cu siguranta, deloc \u201estrain\u201c de mentalitatea epocii si opinia generala a societatii rom\u00e2nesti despre teatru si \u201emisiunea\u201c lui. Prin piesele-probe la dosarul \u201eprecaritatii\u201c, Caragiale, \u201e\u00eentr-un joc cu mai multe strategii\u201c, n-a facut altceva dec\u00e2t sa \u00eent\u00e2mpine si sa serveasca asteptarile publicului teatral al unei epoci tineresti dornic de \u201espectacol\u201c si divertisment. A raspuns, cu alte cuvinte, \u201ecomenzii sociale\u201c ilustrate copios chiar de repertoriul teatral din acel timp: a dat Cezarului ce e al Cezarului, \u00eendop\u00e2nd gura nesatiosului \u201egust popular\u201c cu ceea ce acesta abia astepta sa \u00eenghita. \u00cen acelasi timp (an!), \u201e\u00eenghite\u201c si el, la r\u00e2ndu-i, \u201efluieraturile\u201c si suporta scoaterea rapida de pe afis a \u201eNoptii furtunoase\u201c. Se poate spune, \u00een fine, ca \u201efluieratura\u201c din sala Nationalului de acum mai bine de o suta de ani este supremul omagiu pe care publicul epocii i-l putea aduce constiintei lui artistice: omagiul respingerii unui autor, al unui stil si al izgonirii de pe scena a unei capodopere pentru care spiritul public nu era \u00eenca pregatit. Asta nu-i, nicidecum, o proba (dovada!) a precaritatii constiintei artistice a scriitorului. Dimpotriva. E presiunea uriasa a mediului care p\u00e2na la urma l-a si convins (\u00eempins) sa se \u201eexileze\u201c putin … Ca \u00eesi \u201etrada\u201c si printr-o \u201eRoma \u00eenvinsa\u201c ori \u201eO soacra\u201c inteligenta si constiinta de sine (artistica) \u00eempins de lipsa de bani \u2013 se poate discuta, \u00eensa \u00een alt registru ori regim dec\u00e2t al precaritatii. \u00cen ceea ce priveste \u201efericirea\u201c de a nu fi fost dec\u00e2t \u201escurt timp\u201c director la National, unde \u201ea promovat numai piese usoare, farse facile, pe placul publicului larg, precum \u00abO soacra\u00bb\u201c \u2013 ce sa spunem? Vom spune doar ca, prea inteligent si extrem de realist (de un realism chiar cinic \u00een privirea pe care a aruncat-o prin gaura cheii asupra epocii lui), Caragiale facea \u201ejocul\u201c spectatorilor epocii sale: c\u00e2t a fost director la National, scurt timp, din pacate, el a fost directorul publicului, al \u201enatiunii\u201c, iar nu al \u201econstiintei lui artistice\u201c. A voit \u201enatiunea\u201c spectatoare farse, vodeviluri, divertisment? Directorul sau nu o putea refuza (dec\u00e2t cu riscul \u201efluieraturii\u201c!): acest lucru \u00eel stie orice director constient de sine sau, cum i-am zice azi, manager care nu poate ignora cu desav\u00e2rsire nenorocitul de \u201egust popular\u201c, sarind cu entuziasm estetic \u00eenalt \u00een groapa falimentului. Ar fi nerealist… Sa nu se \u00eenteleaga din aceasta judecata, recunosc, un pic \u201emarxista\u201c si gherista ca \u00eencerc sa scuz \u00een vreun fel, prin presiunea mediului si a opiniei publice databile, o anume perversitate a genialului scriitor: orice \u00eencercare de a \u201eapara\u201c asemenea scriitori ram\u00e2ne \u00eentotdeauna sortita inevitabilului ridicol. \u00cen privinta naturii dubioase, indecise si precare a \u201econstiintei artistice\u201c a lui Caragiale, N. Manolescu mai aduce un argument demn de luat \u00een seama: \u201eCe idee \u00eesi facea el \u00eensusi despre literatura vedem p\u00e2na si \u00een felul \u00een care si-a alcatuit volumele de proza, pun\u00e2nd la un loc bucati care apartin celor mai diferite genuri literare si gazetaresti, fara absolut niciun criteriu, nici macar de valoare. Faptul ca p\u00e2na si aceasta dovada de neprofesionalism a putut fi considerata una de modernitate arata riscurile de a raporta operele trecutului la standarde artistice din prezent. E o eroare a v\u00e2rstei moderne a criticii literare, de care multi, printre ei si eu, s-au facut si se mai fac vinovati.\u201c Vina poate fertila, si poate ca rau face ca nu se mai face \u201evinovat\u201c de ea… Respectiva \u201edovada de neprofesionalism\u201c atrage atentia asupra amestecului genurilor literare si a \u201eimpurificarii\u201c acestora, conform unei estetici moderne departe de canoanele clasicismului scolastic. Cum nu sunt specialist \u00eentr-acestea, las lamurirea posibila a chestiunii \u00een seama lui Radu Cosasu. \u00cen prefata la volumul \u201eCinematograful gol\u201c de Daniel Cristea-Enache, autorul \u201eSupravietuirilor\u201c scrie: \u201epoate ca \u00eenainte de a \u00eencepe sa cititi aceasta carte \u2013 nu ma jenez sa folosesc un \u00abpoate\u00bb \u00eentr-o prefata \u2013 ar fi bine sa va reamintiti \u2013 ca sa trecem usor peste o ignoranta \u00een materie \u2013 ca \u00een aceasta tara lucreaza de mult o lege nescrisa, bine batuta \u00een piatra, prin care, \u00eentre literatura \u2013 cu poetii si romancierii ei \u2013 si ziaristica de toate zilele, s-a stabilit o drastica diferenta de valoare si seriozitate, o discriminare cu aspect de apartheid, \u00eentr-un cuv\u00e2nt: o prapastie. Ca atare, poetul si romancierii, adica scriitorii, se simteau \u00absuperiori\u00bb criticului, care nu era, ca ei, un creator, dar toti trei priveau cu dispret gazetarul, articlierul, reporterul. Un roman sau cronica la un roman erau \u2013 \u00een societate si la Capsa \u2013 mult mai onorabile dec\u00e2t un reportaj la un colt de strada. Ca Eminescu, Caragiale si Arghezi, un Camil sau un Sebastian, un Calinescu si un Lovinescu, un Vinea si un Caraion faceau si romane, si poezie, si articole cu telegramele Havas \u00een fata nu a abolit niciodata legea care transa implacabil \u00eentre etern si efemer. Caci \u00abdumneavoastra, domnilor, nu numai ca nu cunoasteti taranul rom\u00e2n\u00bb, dar nici strasnicul lui estetism, transmis din balada \u00een balada, din brazda p\u00e2na \u00een calimara. Tatal lui Marin Preda, prea putin celebrul domn Tudor Calarasu \u2013 cel care a lansat necrutatorul verdict: \u00absunteti destepti, dar va man\u00e2nca prostia!\u00bb \u2013, \u00eei reprosa fiului ca a luat Premiul de Stat pentru Morometii, \u00een care nu a descris dec\u00e2t ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een sat, cum s-ar zice azi: \u00abnu facea fictiune\u00bb…\u201c Carenta de profesionalism si lipsa constiintei artistice, \u00een cazul lui Caragiale, ar veni si ele din canonul clasic imemorial care a operat \u201ediscriminarea cu aspect de apartheid\u201c, \u00eentr-un cuv\u00e2nt: prapastia de care vorbeste Radu Cosasu, dintre registrul artistic \u201e\u00eenalt\u201c, fictionar si acela \u201ejos\u201c, popular, ca un reportaj la un colt de strada. \u00cen dezbaterile critice de demult de tot s-a ivit \u00eentr-o vreme mistuitoarea chestiune a \u201eviziunii reportericesti \u00een literatura. S-a vorbit, s-a scris si s-a fluierat mult pe seama ei. \u201eAvea Caragiale constiinta artistica?\u201c Este o \u00eentrebare fertila ce ram\u00e2ne sa pluteasca estetic si critic stimulator \u00een umbra tot mai \u00eentinsa, atotcuprinzatoare, si din ce \u00een ce mai misterioasa a operei lui Caragiale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La o \u00eentrebare hamletiana \u2013 daca n-ar fi doar retorica \u2013 raspunde negativ Nicolae Manolescu \u00een Rom\u00e2nia literara: \u201eAvea Caragiale constiinta artistica?\u201c Si, ca s-o faca si mai provocatoare, anticipeaza reactiunea \u201eiubitorilor\u201c lui Caragiale: \u201e\u00centrebarea \u00eei va nedumeri, daca nu cumva \u00eei va nemultumi pe numerosi iubitori ai lui Caragiale. Replica lor e usor de… Cite\u0219te mai mult »Caragiale fata cu reactiunea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7209,124,482],"class_list":["post-10730","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constinta-artistica-la-caracgiale","tag-nicolae-manolescu","tag-romania-literara"],"views":1802,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10730","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10730"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10730\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10730"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10730"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10730"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}