Nu primesc prea multe scrisori din Rom\u00e2nia. Ce-i drept, nici eu nu scriu prea multe sau chiar deloc celor care nu mi-au mai raspuns de mult la semnele mele de viata. Ce-i drept, de asemenea, internetul le-a taiat multora cheful si placerea de a asterne c\u00e2teva r\u00e2nduri pe o foaie alba de h\u00e2rtie, de a o strecura intr-un plic, de a pune un timbru, de a trece cu limba sau cu degetul umezit pentru a lipi plicul si de a int\u00e2rzia c\u00e2teva clipe la prima cutie postala int\u00e2lnita in cale. Gesturile simple, umane de altadata, de p\u00e2na mai de cur\u00e2nd, sunt ingropate pe zi ce trece de ceea ce unii numesc c\u00e2nd progres, c\u00e2nd modernitate.
\nAm primit deci o scrisoare ca pe vremuri. Exasperata. In ciuda sarbatorilor sau poate de aceea, de la un capat la celalalt exasperata. Cunosc vocatia si voluptatea rom\u00e2neasca a pl\u00e2nsului pentru soarta ce loveste pe fiecare in parte si mult mai putin pe vecinul de etaj sau de strada. Un soi de neputinta si de disperare colectiva in fata istoriei, ce si cum se face, de douazeci de ani, in care singurele consolari par sa fie lamentarea si injuraturile fara frica in gura mare, rafturile pline ale magazinelor cu alimente de import, drogurile si pornografia. Cam putin pentru o revolutie, dar aparatorii vigilenti si profitori ai noii ordini stabilite sunt la datorie si evocarea ritualica si tendentioasa a mizeriilor socialismului tine loc azi de politie politica.
\nCel care-mi scrie e un om la locul lui. Un slujbas fara pretentii, fara afiliere politica si oarecum inocent economic, fara relatii, fara averi de pe timpuri si fara mosteniri, un cetatean cumsecade si respectabil carat de valurile istoriei intr-o lume pe care ar vrea s-o inteleaga, dar nici nu-si face griji prea mari ca-i va ram\u00e2ne pentru totdeauna straina, ca si cealalta, de altfel disparuta. Cu alte cuvinte, o natura relativ fericita care, din decenta, din m\u00e2ndrie, nu se pl\u00e2nge din orice, ci-i pl\u00e2nge mai degraba pe ceilalti.
\nCe s-a int\u00e2mplat cu orasul meu, ce s-a int\u00e2mplat cu tara mea?, se intreaba si, din politete, din prietenie, ma intreaba. Cum de am ajuns aici? Noi unde am fost c\u00e2nd jaful a inceput, c\u00e2nd visele prostesti s-au transformat in cosmaruri si sperantele infantile in deznadejde? Cine ne-a luat mintile? Cum de am orbit si surzit cu totii? Cum de n-am inteles nimic nici macar dupa douazeci de ani? La ce sunt bune libertatea, democratia, capitalismul daca existenta noastra de zi cu zi, a oamenilor obisnuiti, a celor multi sta la cheremul c\u00e2torva pungasi imbuibati ce-au luat in stap\u00e2nire tara si istoria ei? Chiar trebuie sa acceptam, sa ne supunem infricosati ca si altadata acestei istorii insidioase, lasa, infama? Chiar trebuie sa disparem ca popor pentru a nu mai fi dec\u00e2t o adunatura de indivizi ce-si umfla burta si se copuleaza in nestire? In mijlocul at\u00e2tor ruine economice, politice, culturale, morale, cum Dumnezeu mai reusim sa stam in picioare, sa continuam sa traim, sa continuam sa mai credem ca macar o far\u00e2ma de lumina, de cinste, de curatenie si de demnitate mai exista si pentru noi, cei multi, in aceasta lume a noastra cupida, ticalosita, amorala, haotica? Ne mai ram\u00e2ne oare altceva de facut dec\u00e2t sa ne pl\u00e2ngem de mila, sa ne strigam exasperarea, sc\u00e2rba si neputinta si nici macar intre noi sa nu ne mai auzim?
\nSi-mi povesteste despre haitele murdare, galagioase si agresive ce b\u00e2ntuie de c\u00e2tva timp prin oras ca niste mutanti, ca niste corcituri intre gorile si oameni. Despre noroiul si baltile intinse pe trotuare si pe strazi dupa ultima ninsoare. Despre o calatorie cu tramvaiul invaluit intr-o duhoare insuportabila. Despre un batr\u00e2n invalid ce-si plimba caruciorul de cersetor de la o scara la alta a blocului si despre z\u00e2mbetul lui recunoscator c\u00e2nd se alege cu ceva maruntis. Despre chefurile la munte ale protipendadei politice recazute la putere. Despre ultimele alegeri furate ca si in urma cu cinci ani si bucuria nat\u00e2nga si violenta a clantailor de serviciu ce-si vad obedienta si linguseala rasplatite. Despre scumpirile, concedierile, afacerile dubioase ce se anunta. Despre frica de a ram\u00e2ne fara slujba. Si din nou, dar cu bucurie, despre o zi in care zapada a cazut bl\u00e2nda, pufoasa, cu fulgi enormi ca niste diamante ce i-au amintit anii copilariei si ai tineretii.
\nInteleg ca a ajuns la capatul rabdarilor. Daca as fi stiut ce sa-i raspund, i-as fi raspuns in aceeasi zi in care am primit scrisoarea, dar n-am stiut si nu stiu.l<\/p>\n
(4 ianuarie 2010)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu primesc prea multe scrisori din Rom\u00e2nia. Ce-i drept, nici eu nu scriu prea multe sau chiar deloc celor care nu mi-au mai raspuns de mult la semnele mele de viata. Ce-i drept, de asemenea, internetul le-a taiat multora cheful si placerea de a asterne c\u00e2teva r\u00e2nduri pe o foaie alba de h\u00e2rtie, de a… Cite\u0219te mai mult »O scrisoare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[14953,642,173],"class_list":["post-1073","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-politica","tag-mizeriile-socialismului","tag-romani"],"views":2265,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1073","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1073"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1073\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1073"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1073"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1073"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}