{"id":10724,"date":"2012-02-09T13:37:25","date_gmt":"2012-02-09T11:37:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10724"},"modified":"2012-02-09T13:39:27","modified_gmt":"2012-02-09T11:39:27","slug":"somajul-protestatarii-si-capitalismul-scapat-de-sub-control","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/somajul-protestatarii-si-capitalismul-scapat-de-sub-control\/","title":{"rendered":"\u201eLondon Review of Books\u201c. Somajul, protestatarii si capitalismul scapat de sub control"},"content":{"rendered":"

Chiar succesul capitalismului (o eficienta sporita, o productivitate mai mare) este cel care produce somajul, fac\u00e2nd ca din ce \u00een ce mai multi muncitori sa devina inutili: ceea ce ar trebui sa fie o binecuv\u00e2ntare \u2013 mai putina munca fizica grea pe care oamenii sunt obligati sa o faca \u2013 devine un blestem, arata Slavoj \u017di\u017eek \u00eentr-un eseu publicat \u00een numarul din 26 ianuarie al \u201eLondon Review of Books\u201c. <\/strong><\/em>
\nSansa de a fi exploatat \u00eentr-un job de lunga durata a devenit, astfel, \u00een ziua de astazi un privilegiu. \u00cen mijlocul procesului de globalizare, scrie \u017di\u017eek, somerii nu mai sunt doar \u201earmata industriala de rezerva\u201c; printre someri se numara acum acele populatii foarte numeroase, din \u00eentreaga lume, care \u201eau cazut \u00een afara istoriei\u201c, neincluse \u00een proiectele de modernizare ale capitalismului din Lumea \u00eent\u00e2i: asa-numitele state esuate (Congo si Somalia), victime ale foametei sau ale dezastrelor ecologice, obiecte ale actiunilor caritabile ale ONG-urilor sau victime ale razboiului \u00eempotriva terorismului. \u201eCategoria somajului s-a largit, astfel, pentru a cuprinde largi categorii de oameni, de la cei care si-au pierdut temporar locul de munca, la cei care nu mai pot fi angajati si la cei care sunt de neangajat, la locuitorii ghetourilor si ai mahalalelor si, \u00een cele din urma, la \u00eentregi populatii si state excluse din procesul global al capitalismului, la fel ca acele spatii goale de pe hartile vechi.\u201c
\nLa vremuri de criza, candidatii ideali pentru \u201estr\u00e2nsul curelei\u201c sunt acei angajati din clasa de mijloc de pe palierele salariale joase. Protestul politic e singura resursa pe care o au la \u00eendem\u00e2na, daca nu vor sa devina ei \u00eensisi proletari, crede Slavoj \u017di\u017eek. \u201eDesi protestele lor sunt \u00eendreptate, cu numele, \u00eempotriva logicii brutale a pietei, ei protesteaza, de fapt, \u00eempotriva eroziunii treptate a pozitiei lor economice privilegiate (pe fundamente politice).\u201c Cine \u00eendrazneste sa intre \u00een ziua de azi \u00een greva, se \u00eentreaba \u017di\u017eek, c\u00e2nd a avea un job permanent reprezinta, \u00een sine, un privilegiu? Nu acei muncitori prost platiti care lucreaza \u00een (ceea ce a ramas din) industria textila etc, ci acei muncitori privilegiati care au locuri de munca garantate (profesorii, muncitorii din transportul public, politistii). Acest fapt ar explica si valurile de proteste ale studentilor: motivatia lor principala e, probabil, teama ca diploma universitara nu le va mai garanta un salariu mai mare, c\u00e2nd vor \u00eenainta \u00een v\u00e2rsta.
\n\u201e\u00cen acelasi timp, e clar ca revigorarea fulminanta a protestelor \u00een ultimii ani, de la Primavara araba la Europa Occidentala, de la Occupy Wall Street la China, de la Spania la Grecia, nu ar trebui sa fie privita doar ca o revolta a burgheziei salariate. Fiecare caz trebuie judecat \u00een contextul sau. Protestele studentilor \u00eempotriva reformei universitare, \u00een Marea Britanie, au fost \u00een mod evident diferite de revoltele din august 2011, un carnaval consumerist al distrugerii, o adevarata rabufnire a celor marginalizati.\u201c Pe de alta parte, protestele din Egipt, de exemplu, nu i-au mobilizat pe muncitorii saraci si pe tarani, iar victoria electorala a islamistilor demonstreaza ca protestul initial, secular, a avut o baza sociala limitata. Grecia ar fi, \u00een opinia lui \u017di\u017eek, un caz special: \u00een ultimele decenii, o noua categorie de salariati \u2013 angajati mai ales \u00een administratia de stat, hipertrofiata \u2013 a fost creata multumita sprijinului financiar al Uniunii Europene, iar protestele au fost, \u00een cea mai mare parte, motivate de teama de a pierde acest privilegiu.
\nIar proletarizarea clasei de mijloc, de pe palierele salariale joase, e dublata, la polul opus, de remuneratiile uriase, irationale, ale managerilor si bancherilor de top; aceste remuneratii ar fi irationale deoarece, \u201easa cum au demonstrat-o investigatiile realizate \u00een Statele Unite, ele tind a fi invers proportionale cu succesul obtinut de companie\u201c. \u00cen aceste conditii, filosoful sloven pune la \u00eendoiala capacitatea capitalismului de a se autoregla si avertizeaza ca acesta ar da semne ca ar tinde \u201esa scape de sub control\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Chiar succesul capitalismului (o eficienta sporita, o productivitate mai mare) este cel care produce somajul, fac\u00e2nd ca din ce \u00een ce mai multi muncitori sa devina inutili: ceea ce ar trebui sa fie o binecuv\u00e2ntare \u2013 mai putina munca fizica grea pe care oamenii sunt obligati sa o faca \u2013 devine un blestem, arata Slavoj… Cite\u0219te mai mult »\u201eLondon Review of Books\u201c. Somajul, protestatarii si capitalismul scapat de sub control<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[196,7206,7203,7205,4393,7204],"class_list":["post-10724","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-capitalism","tag-evolutia-muncii","tag-london-review-of-books","tag-proteste","tag-slavoj-zizek","tag-somaj"],"views":1999,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10724","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10724"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10724\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10724"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10724"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10724"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}