{"id":10720,"date":"2012-02-09T13:35:23","date_gmt":"2012-02-09T11:35:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10720"},"modified":"2012-02-09T13:36:12","modified_gmt":"2012-02-09T11:36:12","slug":"roland-garros-mon-amour-38","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-38\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (38)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Cariera lui Rafael Nadal se confunda cu istoria Roland Garros-ului din ultimii sapte ani. Debutand cu o asemenea enorma afirmatie, stiu prea bine ca, pe undeva, risc oprobriul. Sincer, nu-mi pasa, cata vreme foarte rar mi-a fost dat sa constat, indiferent de registrul realitatii pe care-l studiam, o asemenea suprapunere \u00eentre legenda unui loc si renumele unui personaj. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>De sase ori campion la Porte d&#8217;Auteuil (l-a egalat astfel pe Borg), \u00eencununat chiar de la prima participare (sta alaturi de Wilander, editia 1982), cu un raport de 45 de victorii la o singura \u00eenfrangere, mai mult, disputand un singur meci de cinci seturi (2011, \u00een primul tur, contra lui John Isner), fara doar si poate ca tanarul din Baleare \u00eesi merita cu varf si \u00eendesat titlul, nu doar metaforic, de El Rey de la tierra batida. Fireste, pentru ca este un mare campion si un talent exceptional, Rafa si-a cladit \u00eencetul cu \u00eencetul o personalitate poliforma, atacand, cu mereu mai accentuat succes, si celelalte suprafete de joc, izbutind astfel sa fie un lider ATP autentic, nu precum Muster, care facea vid pe terre battue si devenea mielusel pe hard ori pe gazon. Titlul si finala de la Melbourne, cupa si finala de Flushing Meadows, cele doua trofee si cele trei finale de la Wimbledon reprezinta argumente mai mult decat elocvente \u00eentru sustinerea unui asemenea punct de vedere. \u00cen fond, nu e nevoie de nici un pro domo, faptele graiesc de la sine&#8230;<br \/>\n\u00censa, la fel ca \u00een legenda elina, aidoma unui Anteu, doar ca postmodern, Nadal renaste si se simte acasa exclusiv pe zgura. Purpuriul impur al acestei suprafete lente ca o poveste depanata catinel iarna, \u00een fata sobei, este mediul cromatic si de substanta \u00een interiorul caruia Rafael este cu-adevarat chez soi. Iar daca langa aceste aproximari metaforice alaturam si numele Roland Garros, abia atunci tabloul unei autenticitati tenisistice de anvergura devine unul complet. Fara atmosfera mitica a parcului de la Porte d&#8217;Auteuil si fara eroismul de a cuceri Parisul \u00een absenta oricarui compromis, fie el si liturgic, nici Wimbledon-ul, nici US Open-ul, nici Australian Open-ul nu ar fi fost posibile. De asemenea, nici povestea acestui neverosimil atlet de 25 de ani nascut \u00een paradisul insular al Mediteranei iberice.<br \/>\nScriu aceste randuri cu gandul la editia 2012 a Roland Garros-ului, cu toate ca ma gasesc la doar doua zile dupa finala de la Melbourne, pierduta dramatic de Rafael Nadal \u00een fata sarbului Novak Djokovici. O fac nu pentru a \u00eendulci cumva suferinta favoritului meu \u2013 stiu ca nu se poate, o finala de Grand Slam genereaza o frustrare greu de comparat cu alte trairi! \u2013, ci pentru a constata ca, \u00een ciuda celor sapte (7) insuccese la rand contabilizate de spaniol \u00een fata campionului sarb, din care trei (3!) consecutiv \u00een runda ultima a unor turnee de Mare Slem (record negativ al Erei Open), a \u00eenceput sa rada soarele si pe ulita nadaliana.<br \/>\nDe ce fac o astfel de afirmatie, clar riscanta? Simplu: desi a pierdut extrem de dureros, dupa cinci ore si cincizeci si trei de minute, record absolut pentru o finala de la Australian Open, Rafa a fost foarte aproape de o victorie nu numai istorica, dar si psihoterapeutica&#8230; \u00centr-adevar, daca \u00een precedentele doua finale importante, de la Wimbledon si US Open, Nadal pierduse \u00een patru seturi, \u201edeschiderea\u201c fiind mereu facuta de Nole, acum, pe Rod Laver Arena, prima mansa a fost adjudecata de catalan \u2013 chiar daca pe fundalul unor greseli copilaresti comise de adversar. Dominat autoritar \u00een seturile doi si trei, Rafa s-a agatat de partida, a lungit slaisul, a servit mai bine pe prima minge, a intrat mai decis \u00een teren, cautand sa fie el cel care deschide unghiurile, si-a valorificat mult mai des si mai atent imensa lui dreapta inversa \u2013 iar rezultatul s-a vazut. Daca adaugam la asta si incredibila lui capacitate de lupta, atunci revenirea din tie-break, de la 3-5 pana la 7-5 nu mai trebuie, cred, explicata.<br \/>\nEl a \u00eenceput en fanfarre setul decisiv, si-a facut cu usurinta serviciul pana la trei, \u00een vreme ce sarbul abia mai gafaia, epuizat fizic, a realizat break-ul rapid si a servit apoi la situatia de patru la doi. Pe serviciul sau a condus cu 30-0, apoi, \u00een momentul \u00een care avea 30-15, a jucat excelent o minge, l-a plasat pe adversar \u00een stanga sa si, cu reverul, a expediat \u00een long-line o lovitura ce parea pe tusa. Alegerea lui tactica? Ireprosabila. Djokovici solicita challenge, iar Hawk-Eye-ul hotaraste ca a fost out, la cativa milimetri. \u00cen loc de 40-15, egalitate la 30. Atunci s-a jucat totul. Nole a \u00eenviat, crucea ortodoxa de la gat l-a aparat de Satanadal, dupa cum poetic \u00eel numeste pe spaniol \u00eentr-un excelent editorial Cristian Tudor Popescu, si campionul de anul trecut la Melbourne a castigat cinci ghemuri la rand si partida. Cu Djokerul belgradean s-a petrecut acel gen de \u201eminune\u201c atat de bine cunoscuta boxerilor care, loviti sistematic si nauciti de violenta adversarului, se trezesc pur si simplu \u201edin pumni\u201c, pentru a castiga o lupta de cateva ori pierduta.<br \/>\nDar de ce spun ca \u201ee de bine\u201c pentru Rafael Nadal? Pentru ca Rafa stie acum ce are de facut, stie ca de fapt Nole pierduse partida, iar el o castigase, si mai stie ca pe zgura pariziana, suprafata mai lenta decat cea madrilena sau romana, \u00eentr-o partida finala de \u201etrei din cinci\u201c, are toate sansele ca loviturile de kinograma ale sarbului sa nu mai rada ca un bisturiu plasticul tuselor, fara sansa de a fi returnate. Finala de la Roland Garros va dura nu sase ore, ci sapte-opt ore, iar argumentele \u201eRegelui zgurei\u201c vor fi de un cu totul alt calibru. Psihic remontat, convins acum ca Ubermensch-ul balcanic nu e invincibil, ci abordabil daca face ce trebuie facut, Rafa \u00eesi poate reface moralul destabilizat de perfectiunea sarbului si \u00eesi poate lungi infinit mingea.<br \/>\nOricum, un lucru mi-e clar: pe Philippe Chatrier, pupilul unchiului Toni nu va parasi terenul decat pe scut ori sub scut. Decat \u00eenvins, mai bine mort. \u00censa ce moarte sublima \u2013 daca va fi ca Nole sa iasa si de acea data triumfator! Eu, unul, abia astept finala de la Porte d&#8217;Auteuil, editia 2012&#8230; Partida a \u00eenceput de pe acum!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cariera lui Rafael Nadal se confunda cu istoria Roland Garros-ului din ultimii sapte ani. Debutand cu o asemenea enorma afirmatie, stiu prea bine ca, pe undeva, risc oprobriul. Sincer, nu-mi pasa, cata vreme foarte rar mi-a fost dat sa constat, indiferent de registrul realitatii pe care-l studiam, o asemenea suprapunere \u00eentre legenda unui loc si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-38\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (38)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2607,720],"class_list":["post-10720","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-rafael-nadal","tag-roland-garros"],"views":1543,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10720","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10720"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10720\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10720"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10720"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10720"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}