{"id":10713,"date":"2012-02-09T13:30:23","date_gmt":"2012-02-09T11:30:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10713"},"modified":"2012-02-09T21:33:01","modified_gmt":"2012-02-09T19:33:01","slug":"%e2%80%9edin-pacate-pesimistii-au-intotdeauna-dreptate%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9edin-pacate-pesimistii-au-intotdeauna-dreptate%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eDin pacate, pesimistii au \u00eentotdeauna dreptate\u201c"},"content":{"rendered":"

Dorina Potarca, Amintirile unui \u201eelement dubios\u201c, Fundatia Academia Civica, Bucuresti, 2011.
\n<\/em><\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u201eO societate se fransese. <\/strong><\/em>
\nO parte va cobor\u00ee mereu si se va prabusi, <\/strong><\/em>
\nsi alta, mult inferioara, formata din \u00ables bas-fonds\u00bb, <\/strong><\/em>
\nse va ridica peste ruinele ei\u201c.<\/strong><\/em>
\nDorina Potarca <\/strong>
\nCartea este de format mic, are 139 de pagini de text si o anexa cu fotografii de familie si c\u00f2pii ale actelor de detentie ale familiei Potarca. Contrar aparentelor, este densa \u00een informatii si trairea rememorarii, un merit deosebit avandu-l si redactia prin cele peste saptezeci de note de subsol, ce vin sa completeze fericit portretele celor pomeniti de autoare.
\nStefania Olga Teodora Marinescu Potarca a avut nesansa de a deveni \u00een anii de \u00eenceput ai regimului comunist si element(a) si dubioasa. Cea mai evidenta \u201evina\u201c a ei consta \u00een calitatea de sotie a unui \u201edusman al poporului\u201c,\u00a0 Virgil Potarca \u2013 oltean national-taranist din Plenita, Dolj, fost ministru al Justitiei, al Agriculturii, al Lucrarilor Publice si Comunicatiilor, arestat si condamnat administrativ cu \u201eLotul demnitarilor\u201c \u00een noaptea de 5 spre 6 mai 1950, si care avea sa moara \u00een penitenciarul Sighet, la 6 iunie 1954. Nationalizarea din 1948 a aruncat familia Potarca \u00een strada. \u00censa, \u201eelementele dubioase\u201c nefiind de \u00eencredere, dupa arestarea capului familiei, Dorina este scoasa cu cei doi copii minori si din apartamentul \u00eenchiriat, aproape cu mainile goale. Pentru a izola \u201eraul\u201c \u00eentruchipat de vechea clasa politica, femeia este \u00eencarcata \u00een camion, cu tot cu copii, si dusa de Securitate \u00een domiciliu obligatoriu \u00een cartierul rau famat Crucea de piatra, \u00een marginea oricarei societatii. Conditiile erau atat de insalubre, \u00eencat Dorina si copiii sunt lasati sa locuiasca la mama ei, la insistenta celei din urma, cu atat mai mult cu cat locuinta fusese deja distribuita unor ucenici de la fabrica \u201eLema\u00eetre\u201c. O \u00eentrebare strecurata destul de discret \u00een textul cartii deschide o larga perspectiva asupra unor posibile raspunsuri: \u201e\u00cemi amintesc de \u201ePamant destelenit\u201c al lui Solohov. Oare nu l-am citit? Nu stiam cum se procedase \u00een Rusia cu chiaburii? De ce nu ne luasem masuri? Prea tarziu acum!\u201c (p. 41)
\nProfesoara de franceza beneficiaza de compasiunea regimului democrat-popular, primind \u00een cele din urma avizul de a lucra \u00eentr-un Aprozar (pentru cei nascuti dupa 1989, aprozarul era ceea ce intuim: un loc de unde te aprovizionai cu zarzavat, legume, fructe), \u00eentr-un depozit din zona Pietei Obor, apoi la Cooperativa \u201eElectrica\u201c, locuri de munca din care va fi mereu data afara. Dar ca sa-si poata creste copiii ramasi fara tata, doamna Potarca fusese nevoita sa si divorteze, formal, sperand ca prin schimbarea numelui \u00eesi va pierde urma \u201epatata\u201c: \u201eUn divort facut \u00een asa fel \u00eencat sa poata fi anulat de sotul meu \u00een ziua \u00een care ar fi fost eliberat, caci eram sigura ca, sanatos si solid cum era, va scapa cu viata.\u201c (p. 15)
\nEste interesant detaliul legat de constiinta oarecum vinovata a Anei Pauker. Disperata ca nu avea sursa de trai, Dorina Potarca \u00eei scrie pentru a o ajuta sa obtina o slujba. Amintindu-i-se ca Virgil Potarca o reprezentase \u00een instanta \u00een perioada interbelica, Ana Pauker a aranjat pentru Dorina, prin \u201eBratele de munca\u201c, sa fie angajata ca steno-dactilografa poliglota la Sovromtransport\u00a0 (unele figuri de marca ale comunismului romanesc au reactionat uneori si astfel, lasand garda vigilentei revolutionare jos, pentru un strop de omenie, dar numai \u00een cazuri fara miza ideologica). Este epoca \u00een care straturile sociale si politice sunt curatate cu darzenie de \u201eelementele nesanatoase\u201c ce puneau \u00een pericol noua societate. Cei care au ales sa schimbe macazul odata cu noua putere se tin departe de lumea politica de altadata, vizata de epurari si arestari. Ghelmegeanu si Ralea refuza sa o ajute pe sotia fostului lor coleg, obligata la o resemnare responsabila \u00een fata presiunilor cinice si chiar perverse venite din partea trepadusilor ideologici. \u00cen 1952, sotiile dusmanilor poporului sunt deja scolite \u00een materie de supravietuire si stapanite de o teama pragmatica: \u201eCe sa iau cu mine? Ma duceti la Canal?\u201c. \u201eNu stim unde veti fi dusa, dar luati ce e strict necesar. Luati-va si lucruri groase.\u201c (p. 53)
\nOmnipotenta Securitate avea nenumarate organe pentru depistarea \u201eelementelor\u201c, astfel \u00eencat, \u00een noaptea de 14 spre 15 aprilie 1952 este arestata si Dorina, alaturi de alte cateva zeci de persoane, cu Lotul familiilor fostilor demnitari. Cei doi copii, Tudor \u2013 13 ani, si Voica \u2013 9 ani, raman \u00een grija bunicii si vor avea un traseu dramatic pana la revenirea mamei. Partea barbateasca majora a familiei Potarca ajunsese integral \u00een puscaria politica: cei doi frati ai lui Virgil \u2013 Constantin (moare si el \u00een februarie 1954, \u00een detentie, la Vacaresti) si Eugen (singurul dintre cei trei care apuca liberarea, \u00een mai 1954), precum si fiul lui Virgil dintr-o alta casatorie \u2013 Stefan, arestat \u00een 1949 pentru \u201etrecere frauduloasa a frontierei\u201c (eliberat \u00een iunie 1954). Tudor o conduce pe mama lui la poarta, \u00eencercand sa joace rolul barbatului ramas \u00een casa: \u201eCuraj, mamico!\u201c. Dramatismul situatiei nu consta atat \u00een cei doi ani de puscarie, ci \u00een aceasta expresie rostita de un copil \u00eentr-o atare \u00eemprejurare, unul dintre multii copii ai Romaniei maturizati fortat \u00eentr-o tara fortata la absurd de catre teroarea ideologica. Virgil Potarca nu comisese ceva \u00eempotriva regimului, cu atat mai putin sotia, copiii, fratii, soacra lui. Dar toti au avut de suferit doar pentru ca prin prezenta lor aminteau de regimul de dinainte de razboi. Astfel au fost mii de familii, nu doar ale fostilor demnitari, ci ale tuturor acelora care prin existenta lor materializau un concept ce trebuia sa moara \u2013 democratia. Comunistii nu aveau nevoie decat de vesmintele lui, de aceea \u00eesi dadeau silinta sa \u00eel goleasca de continut.
\n\u00cen timp ce mama \u00eengrozita ca i-au ramas copiii fara niciun parinte munceste istovita, batjocorita si umilita \u00een lagarele de la Ghencea, Popesti-Leordeni, Pipera, copilul ei\u00a0 \u2013 un elev stralucit \u2013, este dat afara din toate scolile din Romania si obligat sa devina muncitor la ranga \u00een metalurgie, la numai 13 ani. Spune mama ranita, neputincioasa, vinovata fara de vina: \u201e… cu manutele lui de pictor si intelectual\u201c. Slujbasii Securitatii exploateaza din plin oportunitatile de cinism, numai si numai pentru a crea legitimitate regimului comunist: \u201eCe aveam de declarat noi, niste femei pricajite, unele batrane, altele abia iesite din copilarie? Si, de fapt, ei stiau tot, sau aproape tot, si hotararea fusese deja luata \u00een privinta noastra. Totul era de forma\u201c.
\nSapte kilometri \u00een mars pana la locul de munca, zi lumina de istovire, calduri sau frig insuportabile, si \u00eenfometare, alti Sapte kilometri pe drumul de \u00eentoarcere. Trai \u00een mizerie, lipsuri, promiscuitate. Amestecul cu \u201erapandulele\u201c de la dreptul comun. Oricum, politicele sunt considerate sub demnitatea penalelor. Oricat de paradoxal ar parea, cele 24 de luni nu sunt doar pentru a pedespi ceva ce nu exista, pentru a umili pe unii si a da satisfactie grobiana altora, sunt si pentru chinul omului asupra omului: \u201eNoi nu v-am pus la zid. Vrem sa va ucidem prin munca.\u201c Acelea care scapa vor fi niste reeducate prin munca, reeducarea fiind scopul sistemului concentrationar romanesc. Chiar autoarea marturiei pare sa fie convinsa de acest lucru, iesind din puscarie \u00een asa-numita libertate, care nu este decat \u201eo puscarie mai vasta\u201c. Ceea ce nu \u00eesi putea imagina o femeie normala \u00een anii 1950 (dar aveau sa traiasca femeile, cu mic, cu mare, \u00een a doua jumatate a anilor 1980) devine uzura pentru burghezo-mosieroaicele care caznesc din greu \u00eentru bunastarea statului comunist pe ogoarele lagarelor de munca fortata. Grotescul prinde \u00een aceasta rememorare aripi de poem: \u201eFiind la \u00abmunca grea\u00bb, ni se dadusera carti postale sa anuntam familia sa ne aduca cinci kg de alimente, medicamente si alte lucruri necesare, la o data fixata. Toate ceream vata, caci rar gaseam cate o bucatica de ziar, pe care, dupa ce o citeam cu nesat si o comentam, \u00eei dadeam o alta \u00eentrebuintare. Altfel, cate o frunza, ce gaseam.\u201c (p. 94)
\nDupa executarea celor 24 de luni de condamnare administrativa, Dorina Potarca a iesit din penitenciarul pentru femei Dumbraveni, eliberandu-se de cosmarul fizic al locurilor de detentie prin care trecuse, \u00eensa neuitand ca inconstientul traumatizat se usura noaptea \u00een baraca, redandu-i astfel speranta si puterea de a se \u00eentoarce la copiii ei: \u201e\u00cen puscarie visele vor avea un rol important \u00een viata noastra. Ele se discutau, se comentau dimineata \u00een celula si, curios, mai \u00eentotdeauna se adevereau sau aveau un sens. Toata viata noastra era noaptea.\u201c (p. 28) Ziua era, se deduce, cosmarul.
\nA \u00eenfruntat regimul bestial al reeducarii prin munca \u00een felul ei, interzicandu-si fiorul artistic, poezia deliberata, forme de evadare ce ar fi sustras-o de la telul unic, acela de a rezista pentru a-si re\u00eentalni copiii. Este extrem de relevanta rememorarea scenei de la Popesti-Leordeni (unde Elena Bratianu, sotia istoricului Gh. Bratianu, le \u00eentampinase cu \u201eC’est l’enfer! C’est l’enfer!\u201c) \u00een care Jeana Necsesti, cu care facuse o \u201etarga\u201c pentru a cara mai eficient pamantul, \u00eei spune visatoare: \u201eDorina, te gandesti tu ca acum pe Coasta de Azur mimozele sunt \u00een floare?\u201c, iar Dorina \u00eei raspunde: \u201eLas targa jos daca \u00eemi mai pomenesti de asa ceva!\u201c (p. 106)
\nEste deja un aspect evident ce tine de femeile tinere care au fost \u00eenchise si au lasat fara voia lor acasa copii minori sau parinti batrani: grija pentru acestia le-a dat puterea de a rezista, \u00een ciuda unor conditii de munca fortata si de trai inimaginabile, \u00een ciuda lipsurilor si bolilor \u2013 accidentale sau cronice. Nu foarte multe dintre cele tinere au murit \u00een \u00eenchisoare, cel mai adesea \u00een urma unor afectiuni grave datorate schingiuirii din anchete si lipsei asistentei medicale, pedepsei cu izolarea. Majoritatea mamelor tinere au rezistat si s-au \u00eentors la copiii lor. Desi au ajuns \u00een \u00eenchisoarea politica, fara sa fi avut vini politice, ele se \u00eencadreaza pe un nivel al moralitatii cotidiene rezistente, asa cum ne demonstreaza Dorina Potarca, o eroina \u201eanonima\u201c, ajunsa astfel \u00een ciuda educatiei, statutului si vointei ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dorina Potarca, Amintirile unui \u201eelement dubios\u201c, Fundatia Academia Civica, Bucuresti, 2011. \u201eO societate se fransese. O parte va cobor\u00ee mereu si se va prabusi, si alta, mult inferioara, formata din \u00ables bas-fonds\u00bb, se va ridica peste ruinele ei\u201c. Dorina Potarca Cartea este de format mic, are 139 de pagini de text si o anexa cu… Cite\u0219te mai mult »\u201eDin pacate, pesimistii au \u00eentotdeauna dreptate\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7208,7207],"class_list":["post-10713","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-amintirile-unui-element-dubios","tag-dorina-potarca"],"views":2287,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10713","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10713"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10713\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10713"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10713"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10713"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}