{"id":1069,"date":"2010-01-13T00:11:21","date_gmt":"2010-01-12T22:11:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1069"},"modified":"2010-01-10T18:14:14","modified_gmt":"2010-01-10T16:14:14","slug":"tinerele-elite","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tinerele-elite\/","title":{"rendered":"Tinerele elite"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><em><strong>Tinerele elite se gasesc confruntate cu procese de crestere si dezvoltare de care generatiile anterioare au fost scutite. Ritmul schimbarilor, puternic inca din veacul al XVIII-lea, intensificat in cel de-al XIX-lea si mai ales in cel de-al XX-lea, a ajuns astazi sa inregistreze mutatii aproape zilnice. Traim intr-o lume noua, confruntati cu nenumarate probleme pe care inaintasii nostri nu le-au int\u00e2mpinat in viata lor cotidiana. La aceste evolutii generale, la nivel planetar, se adauga cele ale spatiului nostru. Tot ce a avut loc de peste sapte decenii si mai ales de peste o jumatate de veac, c\u00e2nd partea noastra de continent a fost aruncata intr-o experienta fara precedent, din tesaturile si indeosebi din urmarile careia nu ne-am eliberat pe deplin nici astazi, a afectat profund societatea noastra.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p>Cei mai v\u00e2rstnici am trecut prin timpuri grele, uneori ingrozitoare, dar viata, chiar c\u00e2nd a avut loc trecerea la un alt regim social-politic, s-a desfasurat pe coordonate in general traditionale, astazi pentru tineri lumea lor este alta, pentru noi, ceilalti, uneori greu de inteles. Datoria ce ne revine v\u00e2rstnicilor este dubla: trebuie sa cautam sa intelegem mutatiile ce au avut loc, iar, pe de alta parte, sa-i ajutam pe tineri sa faca legatura necesara pentru ei cu trecutul, sa ne straduim sa-i facem sa nu-si uite radacinile. Comprehensiunea a ceea ce a fost, a evolutiilor anterioare, este esentiala pentru bunul mers inainte al tinerilor, altfel ei risca sa fie orbi, sa b\u00e2jb\u00e2ie sau sa descopere ceea ce a fost de mult descoperit !<br \/>\nInauntrul societatii noastre este necesar sa fie realizata reciproca intelegere, echilibrul. Ea nu trebuie sa apara impartita in tineri, v\u00e2rstnici si \u201eexpirati\u201c, ci dimpotriva, sa se infatiseze ca o societate a conlucrarii in momente grele, nu doar din cauza unei crize care va fi vremelnica, ci pentru ca tara trebuie sa mearga inainte si acest lucru nu poate fi realizat printr-o permanenta \u201estare de razboi\u201c. Clase si categorii sociale, partide si grupari, femei si barbati, tineri, v\u00e2rstnici si \u201eexpirati\u201c nu trebuie opusi si opuse unii si unele altora. Toti au loc sub soare si fiecare isi are sau si-a avut utilitatea. \u201eUnirea face puterea\u201c ! Sa nu uitam acest lucru. Nu dezbinarea ne va ajuta sa depasim greutatile, ci conlucrarea.<br \/>\nTinerii nostri ne apar noua v\u00e2rstnicilor altfel; uneori ii intelegem cu greu. Dar sa ne rememoram propria tinerete si sa incercam sa ne situam in locul lor, tin\u00e2nd seama de noile conditii: cea pozitiva a libertatii, dar si cea negativa a nesigurantei viitorului lor, in primul r\u00e2nd privind locul lor de munca. Nu trebuie doar sa-i intelegem, ci trebuie sa le stam in preajma, sa-i incurajam, sa ne simta alaturi. Tinerii zilelor noastre imi apar pe undeva puternici, aparent siguri de ei, stiind ce vor, hotar\u00e2ti, dar in nu putina masura este si o atitudine de bravada, care nu poate ascunde ingrijorari privind viitorul. In stilul lor deseori direct, se ascunde si nesiguranta si \u2013 trebuie s-o marturisim \u2013 proasta crestere sau mai bine zis lipsa de crestere. N-a disparut formula copiilor crescuti cu cheia de g\u00e2t! Familia de altadata a cam disparut ori a devenit tare rara. Cheia se leaga de g\u00e2t nu numai deoarece mama revine de la slujba pe seara, ci pentru ca este plecata peste hotare la munca pe luni, daca nu pe ani de zile. Bunicii si bunicile parca s-au facut mai rari si mai rare. Parintii sunt tare ocupati. Banul si din pacate necesitatea de a-l dob\u00e2ndi ii domina. G\u00e2ndesc ca scoala va face ceea ce ei fac din ce in ce mai putin, dar scoala are si ea problemele ei si dintre acestea educatia apare tare marginalizata. Daca nu ma insel, p\u00e2na si orele de dirigentie nu mai exista la unele clase! Autoritatea dascalului este si ea in scadere. Din Occident n-am luat doar exemplele bune, ci mai ales pe cele rele&#8230;<br \/>\nNoi, v\u00e2rstnicii, am trait intr-o societate cu regulile ei, cu echilibrul ce se impunea tuturor. Familia mai era o entitate puternica in primele decenii ale veacului trecut. Am apucat si eu str\u00e2nsul la masa de duminica la bunici, a mamei si fratilor ei, cu sotul si sotiile si a verilor mei. Au trecut de atunci 80 de ani, dar mi-i amintesc pe bunici in capul mesei, conversatia ce avea loc, glumele, h\u00e2rjoana noastra, a celor mici, dar si autoritatea pe care o exercitau cei doi batr\u00e2ni si respectul care li se arata. Am avut norocul a doua bunici, am\u00e2ndoua intelectuale, una cu bacalaureatul luat in anii 80 ai veacului al XIX-lea, o raritate pentru fetele de v\u00e2rsta ei in acea vreme si o cititoare asidua de \u201ecarti bune\u201c si cealalta cu trei ani petrecuti la pension la M\u00fcnchen si la Londra, vorbind la perfectie trei limbi straine si av\u00e2nd si ea p\u00e2na la ad\u00e2nca batr\u00e2nete pasiunea cititului. De la am\u00e2ndoua si mai ales de la cea de-a doua am dob\u00e2ndit multe, mai ales gustul lecturii de calitate, dar si o buna educatie.<br \/>\nMa intreb, in ce masura parintii mai sunt preocupati azi sa transmita, de mici, copiilor reguli de purtare elementare. Uneori, asistam chiar la incurajarea de catre unii parinti a purtarilor necorespunzatoare. In orice caz, marturisesc ca am ramas uimit si placut surprins c\u00e2nd in metrou, cu vreo saptam\u00e2na in urma, un t\u00e2nar s-a ridicat si mi-a cedat locul sau. In copilaria si tineretea mea era vorba de un \u201eloc comun\u201c, de o regula de purtare generalizata. A vorbi si a striga tare in mijloace de transport publice, netin\u00e2nd seama ca astfel sunt deranjati ceilalti pasageri, a devenit, de asemenea, pentru tinerii liceeni o obisnuinta. Sub impactul scolii astfel de purtari nu se corecteaza, ci, dimpotriva, se accentueaza, prelu\u00e2ndu-se mai ales proastele purtari ale altora si nu cele bune. T\u00e2narul, cu exceptiile din pacate rare ale familiilor inca \u201efunctionale\u201c din acest punct de vedere, in care se mentin silintele de buna educatie, creste sub propria sa \u201eautoguvernare\u201c. Fara indoiala, mai exista si tineri bine crescuti, dar, din pacate, au ajuns sa formeze doar o minoritate!<br \/>\nSi iata am ajuns la o alta problema a felului in care se prezinta tinerii deosebiti din zilele noastre. Scriu aceste r\u00e2nduri sub impactul sedintei solemne a distribuirii premiilor Academiei Rom\u00e2ne, de care au beneficiat numerosi tineri cu realizari de exceptie! Unii dintre laureati au venit imbracati \u201eca pe strada\u201c, in blugi, fara cravata.<\/p>\n<p>Si totusi, doar o data in viata poti obtine un premiu al Academiei si este vorba de o amintire pe care o vei purta cu tine decenii la r\u00e2nd! Respect\u00e2nd regulile Academiei si voind sa se dea evenimentului \u2013 desfasurat o data in fiecare an, in decembrie \u2013 fastul cuvenit, ceremonia de premiere se desfasoara solemn. In fata adunarii generale a membrilor Academiei, imbracati in uniforma, cei premiati sunt chemati de catre presedintele sectiei care i-a propus spre premiere. Sunt asteptati de cei sase membri ai Biroului Prezidiului, insirati, in uniforme, st\u00e2nd in picioare in tot timpul ceremoniei distribuirii celor c\u00e2teva zeci de premii ale celor 14 sectii prin care se acopera toate domeniile de creatie. Diploma este inm\u00e2nata de presedintele Academiei si apoi cel premiat este felicitat succesiv de cei cinci membri ai biroului amintit, in aplauzele salii. Dar multi dintre laureati au \u201escurtat\u201c ceremonia, multumindu-se cu diploma si felicitarea presedintelui si ignor\u00e2nd prezenta celorlalti, altii au dat o \u201em\u00e2na moale\u201c, nebarbateasca, privind uneori in alta parte, spre sala si grabindu-se spre iesire. Evident, ei sav\u00e2rseau acte de nepolitete, care, trebuie insa spus, erau facute nu din sfidare, ci din lipsa de crestere, de educatie. Fiind vorba de tinere si remarcabile elite, lucrul acesta m-a intristat. Este doar un exemplu !<br \/>\nTinerii traiesc intr-o lume noua, diferita de cea pe care am avut-o noi, oamenii veacului al XX-lea. Pentru noi, ceilalti, schimbarile au venit oarecum treptat, una dupa alta, in cursul deceniilor. In timpul tineretii mele cine calatorea cu avionul? Una dintre marile satisfactii ale tineretii mele a fost atunci c\u00e2nd am putut sa-mi achizitionez o masina de scris, iar computerul l-am putut descoperi abia dupa 1989. Ce sa mai vorbesc despre libertate, singura cucerire reala si speram imuabila din decembrie, de acum douazeci de ani. Am trait din 1938 intr-un regim autoritar sau dictatorial, pentru ca doar la batr\u00e2nete sa cunosc libertatea. Pentru tinerii de 20 ani\u00a0 si chiar pentru cei care aveau o v\u00e2rsta frageda in 1989, libertatea este un lucru firesc, normal. Dar mai este ceva, inca nedeplin inteles de nimeni, fiintarea noastra in lumea globalizarii, in care treptat se impune o noua dimensiune, cu avantajele si dezavantajele ei. Pe undeva libertatea noastra este afectata. In 1989 ne-am eliberat de controlul si supravegherea apasatoare a existentei noastre individuale, dar, iata ajungem astazi ca doar g\u00e2ndul \u2013 inca ! \u2013 sa nu devina un bun public ! Lumea lui Orwell din \u201e1984\u201c a inceput sa devina cea a fiintarii noastre cotidiene.<br \/>\nInzestrarile noastre tehnice sunt in necontenit progres, informatica ne-a deschis posibilitati multiple, dar valoarea umana este in scadere. Tindem spre robotizare, exista si tendinta reducerii cunostintelor generale. Oamenii sunt legati de imediat, legaturile cu trecutul sunt simplificate p\u00e2na la anihilare, dezvoltarea armonioasa si multiforma a personalitatii umane este in buna masura compromisa, mai ales prin marginalizarea sau chiar ignorarea domeniilor umanistice. Aceste tinere elite se gasesc in mijlocul mutatiilor prezentului, le sunt integrate, dar, pe undeva, au nostalgia altor vremuri, vremuri pe care nu le-au cunoscut, dar care purtau in ele mai multa armonie, echilibru si \u2013 intr-un fel \u2013 mai multa normalitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Tinerele elite se gasesc confruntate cu procese de crestere si dezvoltare de care generatiile anterioare au fost scutite. Ritmul schimbarilor, puternic inca din veacul al XVIII-lea, intensificat in cel de-al XIX-lea si mai ales in cel de-al XX-lea, a ajuns astazi sa inregistreze mutatii aproape zilnice. Traim intr-o lume noua, confruntati cu nenumarate probleme pe&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tinerele-elite\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Tinerele elite<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[640,62,639,638,637,636,641],"class_list":["post-1069","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-bani","tag-bucuresti","tag-comportament","tag-copii","tag-criza","tag-familie","tag-premiilor-academiei-romane"],"views":2292,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1069","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1069"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1069\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1069"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1069"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1069"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}