{"id":10685,"date":"2012-02-09T12:42:55","date_gmt":"2012-02-09T10:42:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10685"},"modified":"2012-02-09T12:43:42","modified_gmt":"2012-02-09T10:43:42","slug":"o-revista-inconjurata-de-mister-%e2%80%9esatyrul%e2%80%9c-1866","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-revista-inconjurata-de-mister-%e2%80%9esatyrul%e2%80%9c-1866\/","title":{"rendered":"O revista inconjurata de mister: \u201eSatyrul\u201c (1866)"},"content":{"rendered":"

Desi s-au scurs 145 de ani de la publicarea revistei \u201eSatyrul\u201c, aparitia, existenta si mai ales brusca ei incetare sunt inca invaluite in taina.<\/strong><\/em>
\nDescoperirea procesului-verbal de constituire a \u201eSocietatii Chineze\u201c, sub auspiciile careia revista a prins viata, ne-au permis sa lamurim, in monografia \u201eB. P. Hasdeu sau Setea de absolut\u201c. Tumultul si misterul vietii, imprejurarile in care ea a aparut si sa descifram numele reale ale mai tuturor colaboratorilor.<\/strong><\/em>
\nDar intrebarile privitoare la existenta ei nu au capatat in totalitate raspuns.<\/strong><\/em>
\nDaca formula, de sorginte aparent iluminista, a prezentarii realitatilor autohtone prin prisma unor straini \u2013 niciodata p\u00e2na la \u201eSatyrul\u201c printr-o revista speciala, de catre un colectiv redactional intreg \u2013 ar putea fi interpretata ca o modalitate de a soca spiritele si de a atrage \u2013 fie si din curiozitate \u2013 cititorii; si daca utilizarea pseudonimelor-masca poate fi considerata drept un mijloc de aparare in contra cenzurii cuziste, ne intriga, totusi, de ce a fost publicata revista tocmai atunci \u2013 dupa ce B. P. Hasdeu parea a se dezinteresa total de viata politica \u2013, de ce s-a implicat asa de profund in existenta ei \u2013 desi era flancat de un numar important de colaboratori \u2013 si de ce a lasat deodata totul balta si s-a reintors la lucrarile lui stiintifice si literare.
\nSa fi vrut sa demonstreze savantul ca detinea combustii creatoare imprevizibile \u2013 cu toata munca epuizanta la elaborarea \u201eArhivei istorice a Rom\u00e2niei\u201c \u2013, sa fi dorit sa-i dovedeasca sotiei, cu care de-abia se casatorise (la 10\/22 iunie 1865), de ce e in stare si apoi sa se linisteasca, la implorarile ei; in sf\u00e2rsit, sa nu fi putut trai fara a st\u00e2rni in jurul lui animozitate si dusmanii?
\nIata doar c\u00e2teva intrebari si posibile raspunsuri nesigure…
\nCert este ca pe data de 6 februarie 1866, iesea, la Bucuresti, de sub teascurile tipografiei \u201eLucratorii Asociati\u201c, si ai Litografiei Sander et Comp (partea de ilustratii), in format de ziar (33 x 50 cm), primul numar al revistei \u201eSatyrul\u201c, publicatie de mare fantezie si de profunda critica, mai int\u00e2i, literar-artistica si din ce in ce tot mai invederat social-politica.
\nDupa cum rezulta din \u201eprocesul-verbal\u2013 statut\u201c1 al Societatii Chineze \u2013 cum am mai spus, nu o himera fantezista, ci un cenaclu real \u2013 elaborarea revistei (scoasa cu contributia materiala a tuturor \u201emandarinilor societari\u201c) ar fi fost efectuata in colectiv: articolele s-ar fi citit \u201ein comitet\u201c \u2013 \u201eunde fiecare membru\u201c era dator \u201eas-sit expune opiniunea sa si apoi a decide prin majoritate, daca articolul in cestiune se primeste sau se respinge\u201c. Dupa prevederile statutului, \u201etoti articolii\u201c trebuiau \u201esa se citeasca in miercurea ce preceda saptam\u00e2na iesirii jurnalului, iar s\u00e2mbata\u201c urmau a se \u201edepune prescrisi si indreptati la redactiune\u201c, \u201emembrii absenti\u201c la o sedinta neput\u00e2nd \u201eprotesta contra admiterii articolilor cititi si primiti in acea sedinta\u201c.
\nIn realitate, insa, dupa acelasi statut \u2013 care facea diferentierea intre \u201ecomitet\u201c (Societate) si redactie (de fapt doar persoana initiatorului), i se dadea redactorului \u2013 si formal si de facto \u2013 intreaga libertate de a actiona dupa bunul plac: \u201eArticolul fiind primit in urma dezbaterei \u2013 se spune in art. II \u2013 se depune in m\u00e2nele dsomnutlui Hajdeu, carele, ca redactor, va putea modifica articolii dupre cum va judeca de trebuinta in folosul jurnalului\u201c si (art. V): \u201eAranjamentul materialelor in ziar priveste numai pe redactiune\u201c.
\nConceput, dupa toate probabilitatile, democratic, de B. P. Hasdeu insusi, el prevedea clar si clauze dictatoriale, care-i dadeau libertatea de a imagina si realiza revista dupa propria-i viziune. De altfel, el nu s-ar fi putut manifesta \u201ecreator\u201c altfel. Redactia \u2013 chiar daca vor fi fost si alti membri desemnati \u2013 trebuia sa constituie doar \u201ecorul\u201c de aprobare si nu un obstacol, care sa-l incurce sau sa-i perturbe in vreun fel intentiile.
\nAm tinut sa relevam faptul respectiv pentru a arata ca desi revista cuprinde multe materiale datorate colaboratorilor, ea ii apartine, intr-un fel, in totalitate savantului, intruc\u00e2t nu se stie c\u00e2t de profunde au fost \u201emodificarile\u201c operate de \u201eredactor\u201c si daca nu cumva unele dintre articolele semnate de \u201emandarini\u201c nu au fost cumva scrise tot de B. P. Hasdeu.
\nCaci, prin magia inr\u00e2uririi viziunii celorlalti de catre t\u00e2narul savant, prin modificarile greu de sesizat, in forma si substanta articolelor, sau chiar prin rescrierile posibile, intreaga materie a revistei suna hasdeean.
\nSe deschid, dupa cum se vede, si in aceasta privinta o serie de alte intrebari, care, probabil, nu vor primi niciodata raspuns, ce accentueaza taina care inconjoara revista.
\nC\u00e2nd ne-am ocupat altadata de \u201eSatyrul\u201c, am subliniat indeosebi opiniile politice ale \u201eredactorului\u201c, adeziunea la \u201edetronarea\u201c lui Cuza \u2013 dupa ce-i sustinuse toate infaptuirile \u2013 votul impotriva chemarii la tron a unui principe strain la tronul Principatelor si revenirea apoi la opinia generala a rom\u00e2nilor, ca urmare a incercarii lui Ion (Nunuta) Rosnovanu de a desfiinta unirea, prin tentativa de a se inscauna ca domn al Moldovei.
\nAu ramas nerelevate \u2013 at\u00e2t de noi, c\u00e2t si de alti cercetatori \u2013 incercarile autorului de a se pronunta asupra sufletului rom\u00e2nesc in totalitatea trasaturilor lui, din perspective multiple: filosofice, sociologice, artistice, caracterologice si \u2013 intre altele \u2013 chiar statistice, ca o reminiscenta a disciplinei predate c\u00e2ndva la Iasi \u2013 incercari ce imprima revistei o valoare cu totul deosebita, desprinsa de timp.
\nAm cita in acest sens articolele: \u201eCaracterul poporului rom\u00e2n din punct de vedere chinezesc\u201c, \u201eProverburile rom\u00e2ne explicate pentru intelegerea chinezilor\u201c, \u201eAmorul in cronicile rom\u00e2ne\u201c, \u201eCele mai vechi poezii satirice in limba rom\u00e2na\u201c si, in mod deosebit, \u201eLimba rom\u00e2na\u201c. Iar ca exemplificare in gradul cel mai inalt \u2013 at\u00e2t a virtutilor spirituale, c\u00e2t si a defectelor poporului rom\u00e2n, cumulate intr-o singura personalitate \u2013 mentionam studiul \u201eNicolae Milesco-Spataru\u201c.
\nEvident, nu avem de a face cu expuneri docte, cu analize savante sobre, si plicticoase, ci de sarje poznase, de dezvoltari cu mult patos, in hotarul artei, de foiletoane satirice, pornind, in genere, de la critica unor aberatii, cum este si cazul cel mai tipic, al articolului \u201eLimba rom\u00e2na\u201c.
\nLu\u00e2nd in raspar \u201eteoriile\u201c fonetice ale lui Circa si Laurian2 (\u201eaceste teorii simetrice ca un circ si triumfale ca un laur\u201c), din perspectiva unui strain (Puang-Hon-Ki) \u2013 deci, a unui om, cu privirea limpede \u2013 B. P. Hasdeu (dorind sa infatiseze \u201espiritul limbii\u201c) pretinde ca alter-ego-ul sau chinez paraseste teritoriul foneticii (al literelor) si abordeaza spatiul lexicologiei (analiza cuvintelor).
\nCu acest prilej, autorul facea doua marturisiri fundamentale \u2013 prima, ca \u201elimba rom\u00e2na este fara comparatiune cea mai filosofica din toate c\u00e2te se vorbesc pe fata globului\u201c si \u2013 a doua, ce anticipeaza preocuparile sale de la sf\u00e2rsitul vietii, ca detine (citeste: doreste sa infaptuiasca) o opera in 33 tomuri, ce o va publica in cur\u00e2nd\u201c.
\nAsadar, savantul intentiona sa realizeze, inca de atunci, fara sa stie ca soarta ii destinase tocmai o asemenea menire, un dictionar in 33 de \u201etomuri\u201c \u2013 cam c\u00e2t ar fi trebuit sa cuprinda in final \u201eEtymologicum magnum romaniae\u201c.
\nSpre a exemplifica \u201everitatile\u201c \u201ece t\u00e2snesc la tot momentul din gura fiecarui taran rom\u00e2nesc, fara ca sa le priceapa chiar acela ce le spune\u201c, autorul extragea si comenta trei expresii ce premergeau, dupa opinia sa, cu sute de ani teoriile occidentale filosofice sau economice in voga.
\n\u201eEi bine! \u2013 scria el \u2013 rom\u00e2nii au in gura teoria lui Bentham3 in toate zilele. De c\u00e2nd exista limba rom\u00e2neasca: ne-bun, adeca rau, insemneaza rom\u00e2neste un om lipsit de minte. Prin urmare, bun vrea sa zica om cu minte\u201c.
\n\u201eOccidentul Europei \u2013 continua el \u2013 se mai lauda cu filantropii Saint-Simon, Fourier, Augustin Comte, Richard Owen, si altii, carora le venise in cap sa combata egoismul societatilor, arat\u00e2nd ca oamenii trebuie sa imparteasca frateste averile lor unii cu altii. Ei bine! \u2013 replica autorul utiliz\u00e2nd un sofism \u2013 si aceasta exista de secoli in limba rom\u00e2na. Rom\u00e2nul in loc de \u00abn-am noroc\u00bb zice n-am parte. De pilda: n-am parte de c\u00e2mpul meu, de calul meu, de casa mea, de munca mea… Deci, el nu considera nici un lucru ca o proprietate individuala absoluta: nu! el crede, ca are drept numai la o parte si, c\u00e2nd i se int\u00e2mpla a pierde p\u00e2na si acest mic drept comunist, el striga cu durere: \u00abn-am parte!\u00bb\u201c.
\nIn sf\u00e2rsit: \u201eEconomia politica, o stiinta europee de tot noua, invata ca patria si averea sunt doua idei nedespartite. Ei bine! Limba rom\u00e2na o stie de mult si aceasta. In cartile vechi rom\u00e2nesti, patria se numeste mosie, si mosia se mai numeste tot d-odata si proprietatea teritoriala, adeca averea cea mai principala, fondul…\u201c
\nInteresant e ca, dupa ce demonstra \u201emiraculoasa intelepciune a limbii rom\u00e2ne, fara pareche in lume\u201c, autorul rasturna planurile, moraliz\u00e2ndu-si contemporanii. \u201eSa nu va grabiti insa \u2013 conchidea el, cu tristete, la capatul unui articol care trece treptat de la satirizarea desfiintatoare a unor ineptii filologice, la lauda suprema adusa limbii rom\u00e2ne vorbite \u2013 a va inchipui, ca intelepciunea rom\u00e2nilor ar avea a face cu intelepciunea limbei lor! Ce ratacire! Limba zice, ca a fi bun este a fi cu minte, iar oamenii urmeaza a se rasfata in rautati! Limba zice, ca individul are drept numai la o parte din indestularile acestei lumi, fiind dator a le imparti cu altii, iar oamenii se desfateaza in rapiri si in jafuri! Limba zice, ca mosia e patria; iar oamenii isi v\u00e2nd mosiile la straini…\u201c
\nAm staruit ceva mai mult asupra articolului \u201eLimba rom\u00e2na\u201c, intruc\u00e2t el este emblematic pentru directia urmata de intreaga revista si pentru atitudinea generala a autorului, pentru subtextul tuturor materialelor din \u201eSatyrul\u201c.
\nDepasind faza experimentelor initiale: de implicare politica (\u201eRom\u00e2nia\u201c); de comunicare de documente (\u201eFoaea de storia rom\u00e2na\u201c, \u201eFoita de istorie si literatura\u201c); de afirmare literara multipla personala si de unire in jurul unui drapel a tuturor fortelor spirituale (\u201eDin Moldova\u201c\/ \u201eLumina\u201c), de lupta cu toti, sub semnul razbunarii pentru nedreptatea alungarii de la Iasi (\u201eAghiuta\u201c), \u2013 savantul intrat in epoca marilor creatii, dadea in \u201eSatyrul\u201c o mostra de ceea ce ar trebui sa fie presa literar-cultural-politica, de inalt nivel si de ad\u00e2nca g\u00e2ndire.
\nLu\u00e2nd ca punct de reper valoarea si configuratia ideativa doar a textelor explicit semnate de B. P. Hasdeu \u2013 cele mai multe deasupra a tot ce se scria in anii ’60 ai secolului al XIX-lea chiar si in Convorbiri literare \u2013 nu gresim, credem, afirm\u00e2nd ca \u201eSatyrul\u201c nu-si mai gaseste replici de comparatie, dec\u00e2t partial tot in revistele savantului (\u201eTraian\u201c, \u201eColumna lui Traian\u201c, \u201eRevista noua\u201c) si ulterior in marile publicatii de la inceputul secolului XX.
\nPoate ca sistarea aparitiei revistei sa se fi datorat4, intre altele, si temerii de a nu-i cobori valoarea, prin materialele primite, o data cu imputinarea colaboratorilor.<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. Muzeul National al Literaturii Rom\u00e2ne, ms. nr. 2012, nedatat.
\n2. De a se zice in loc de \u201ecopillu peptenatu\u201c \u2013 \u201epopillu pectinatu\u201c, \u201eschimb\u00e2ndu-se c in p si p in c\u201c (dupa Laurian); de a scrie gaina \u201ecel putin cu at\u00e2tia y c\u00e2ti pui poate scoate o closca: gayyyyyyyyyyyyna\u201c (dupa Circa). (\u201eSatyrul\u201c, I, nr. 4, 27 februarie 1866, p. 2).
\n3. \u201eCarele descoperi ca a fi bun este a fi cu minte\u201c.
\n4. Sa nu mai existe, oare, nicaieri vreun numar nestiut, asa cum ne-a fost dat sa descoperim in cazul revistei \u201eAghiuta\u201c? Caci nr. 16, ultimul cunoscut p\u00e2na acum, nu tradeaza in niciun fel ca n-ar mai urma nimic dupa el…<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Desi s-au scurs 145 de ani de la publicarea revistei \u201eSatyrul\u201c, aparitia, existenta si mai ales brusca ei incetare sunt inca invaluite in taina. Descoperirea procesului-verbal de constituire a \u201eSocietatii Chineze\u201c, sub auspiciile careia revista a prins viata, ne-au permis sa lamurim, in monografia \u201eB. P. Hasdeu sau Setea de absolut\u201c. Tumultul si misterul vietii,… Cite\u0219te mai mult »O revista inconjurata de mister: \u201eSatyrul\u201c (1866)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7187,7190,7189,7186,7188],"class_list":["post-10685","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arhiva-istorice-a-romaniei","tag-b-p-hasdeu-sau-setea-de-absolut","tag-societatea-chineze","tag-b-p-hasdeu","tag-revista-satyrul"],"views":2028,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10685","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10685"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10685\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10685"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10685"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10685"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}