Cu scrisul sau caligrafic, lumin\u00e2nd parca pagina, Caragiale a practicat intens genul epistolar, mai ales de-a lungul celor 8 ani \u2013 ultimii ai vietii lui \u2013 petrecuti la Berlin. Corespondenta din perioada berlineza atesta ca era interesat mai mult de destinul operei sale, pe care o considera, practic, \u00eencheiata, de vreme ce nu se arata prea interesat de sporirea ei. \u00cen repetate r\u00e2nduri, Caragiale anunta sau promite prietenilor din tara scrieri literare, dar promisiunile \u00eent\u00e2rzie sa fie tinute ori ram\u00e2n chiar uitate. Cel dint\u00e2i care se straduieste sa-l convinga a-si realiza unul sau altul dintre proiecte este Al. Vlahuta. Nu o data, acesta \u00eel dojeneste cu delicatetea sufleteasca a unui frate grijuliu: \u201eIubite frate Caragiale, sa fiti sanatosi. Asta-i temeiul. Celelalte vin de la sine \u2013 adeca de la tine \u2013 mai cur\u00e2nd ori mai t\u00e2rziu, dar vin (Daca e sa vie!). O, cum astept eu piesa! (\u00abTitirca, Sotirescu si C-nia\u00bb \u2013 n.mea) C\u00e2nd ai sti! Am si visat-o \u00eentr-o noapte… Vorbeste, frate Caragiale, \u2013 pentru numele lui Dumnezeu, vorbeste! P\u00e2na mai e timp. Spune cuv\u00e2ntul tau cel de veci, care, de nu-l vei spune tu, pe veci va ram\u00e2nea nespus. Pe veci nespus! Pe mine ma-nfioara g\u00e2ndul acesta\u201c. Scrisoarea este redactata la data de 10 iulie 1909. Caragiale \u00eel informase pe Paul Zarifopol \u00eenca \u00een octombrie 1906, \u00eentr-un P.S. la o epistola prin care se interesa de \u201eviul conflict\u201c dintre A.C. Cuza si Paul Bujor (\u201e…Rogu-te, cerceteaza si adu-mi c\u00e2t mai ample amanunte asupra interesantului conflict dintre acesti doi ilustri savanti. Nu uita…\u201c). Si cu acelasi prilej \u00eel informa: \u201e\u2013 Scriu o piesa de teatru: \u00abTitirca, Sotirescu si C-ia\u00bb, trei acte. Merge binisor. Sa speram ca n-o sa-ti displaca\u201c. Cum se vede, dupa aproape trei ani, Vlahuta astepta \u00eenca piesa. Avea toate motivele sa fie patetic, mai ales ca pe el \u2013 at\u00e2t de sincer \u2013 chiar \u00eel prindea. Caragiale nu e \u00eensa deloc zg\u00e2rcit cu timpul (si spatiul) consacrat corespondentei. Epistolele sale sunt adeseori niste ample relatari sau analize detaliate ale unor evenimente. Este interesat de fapte, de evenimente si de semnificatia lor \u00een contextul \u00een care se produc, nu de teorii si idei abstracte (mofturi, nu-i asa?!). Se simte adeseori frustrat ca prietenii din tara \u00eei scriu prea scurt, ceea ce le si reproseaza, precum, de pilda, lui Constantin Dobrogeanu Gherea: \u201eC\u00e2nd voi fi \u00een stare a veni (\u00een tara \u2013 nota mea), lucru ce-l doresc a se-ndeplini c\u00e2t mai degraba, \u00eeti mai scriu. P\u00e2na atunci, draga Costica, fii baiat de treaba si scrie-mi si tu c\u00e2teva r\u00e2nduri recomandate, si mai recomandabile dec\u00e2t o simpla exclamatie entuziasta… Sa traiasca Boborul si Costicutia! Foarte bine! Dar sa traim si noi! Noi nu suntem din bobor? Nu tinem si noi la Costicutie? Noi de ce sa ne prapadim?\u201c Am citat dintr-o epistola lunga c\u00e2t o povestire, dintre multele cele a caror redactare \u00eel extenueaza: \u201eAm scris lui Costica o scrisoare lunga; sunt sdrobit de osteneala si m-a apucat crampe la m\u00e2na, grabindu-ma sa termin\u201c \u2013 \u00eei comunica el imediat tot \u00eentr-o scrisoare lui Paul Zarifopol. La Berlin, pe Caragiale numai posta asa-zic\u00e2nd \u00eel grabeste sa-si \u00eencheie scrisorile, care posta, \u00een paranteza fie spus, mergea al naibii de bine. Dupa mai bine de o suta de ani de la acel timp, p\u00e3ream nostalgici si plini de invidie privind rapiditatea si corectitudinea ei.
\nDe regula, amicii de acasa ai lui Nenea Iancu se conformeaza de cele mai multe ori si misivele lor \u00eel satisfac prin continutul bogat \u00een vesti, amintiri, confesiuni, dar si laude la adresa sa. Iata ce-i scria tot Vlahuta, din Plainesti, dupa o \u00eent\u00e2lnire si un dejun cu prietenul comun Barbu Stefanescu Delavrancea, venit la Focsani pentru a-l apara, \u00eentr-un proces, pe un t\u00e2nar care \u00eel omor\u00e2se cu o lovitura de baston pe un alt t\u00e2nar (\u201eInutil sa-ti mai spun ca, \u00een urma admirabilei aparari a lui Delavrancea, acuzatul a fost achitat\u201c): \u201e\u2013 Iubite frate Caragiale, bag seama ca ne vezi bine de-acolo. Nu-i vorba ne si stii. Ba, poate, prea ne stii. \u00cemi schitai odata, \u00een fulgerari de linii, planul unei nuvele: \u00abEsti jos, pe malul unei ape mari, \u2013 de partea cealalta e un munte \u00eenalt, drept, descoperit; sus, \u00een v\u00e2rful lui, pe marginea celei mai ascutite st\u00e2nci, un om, un desperat, se pregateste sa-si dea drumu-n haul fioros ce se deschide subt el \u2013 si tu vezi asta, vezi nenorocirea ireparabila cum se urzeste clipa cu clipa-naintea ta, si n-ai nici o putere, nu poti sa strigi, nu poti s-alergi, nu poti sa chemi pe nimeni \u2013 e pustiu, e departe, esti numai tu martorul acestei drame, \u2013 te uiti, si tremuri, ca subt apasarea unui vis rau…\u00bb \u00ceti mai aduci aminte? Or fi vreo saisprezece ani de-atunci. \u2013 De c\u00e2te ori nu ne vei fi vaz\u00e2nd, din departarea-n care te gasesti, tot asa, zarindu-ne pe margine de prapastie, ca desperatul din nuvela pe care \u2013 vei scri-o, nu vei scri-o, eu o am \u00een minte, ca si c\u00e2nd mi-ai fi citit-o.\u201c
\nCitind aceasta epistola a lui Vlahuta \u00eeti vine sa zici: c\u00e2ta literatura, at\u00e2ta viata! Iar \u00een ce priveste scrisorile lui Caragiale, s-ar putea spune: c\u00e2ta viata at\u00e2ta literatura! O capodopera a genului este, fara \u00eendoiala, cea datata 7\/22iulie 1905, \u00een care Caragiale povesteste cum a decurs vizita lui Barbu Stefanescu Delavrancea la Berlin. O pagina de mare literatura, \u00een care se vede gheara Leului.
\nSarbatorirea marelui scriitor, la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 60 de ani, genereaza, cum era si firesc, o corespondenta febrila cu confratii din tara. Pe 20 ianuarie, acelasi devotat Vlahuta \u00eei trimite lui Caragiale textul unei scrisori primite de la Emil G\u00e2rleanu: \u201e…Voim sa sarbatorim pe maestrul Caragiale. Daca vine \u00een dimineata zilei de 29, sa-l primim toti scriitorii si toti elevii cursului superior liceal, precum si studentii, la gara. Seara sa-i facem o manifestatie cu lampioane, supt ferestrele D-tra, unde sigur va trage \u00een gasda. A doua zi un festival, la ora 4, la Ateneu; seara reprezentatie teatrala, din opera lui. \u00cen aceeasi seara la toate teatrele din tara si cercurile culturale si de citire, teatru si citiri din opera maestrului\u201c. Societatea Scriitorilor Rom\u00e2ni, Ministerul Instructiei Publice, Societatea Autorilor Dramatici si Sindicatul Ziaristilor concep un program al manifestarilor omagiale. Revistele care acorda evenimentului cea mai mare importanta sunt \u201eLuceafarul\u201c de la Sibiu, al lui Octavian Goga, si, bine\u00eenteles, \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, \u00een paginile careia apare , sub semnatura lui G. Ibraileanu, un eseu ce va deveni clasic, aproape fiecare fraza din el fiind memorabila: \u201eCaragiale este cel mai mare creator de viata din \u00eentreaga noastra literatura. Si, \u00eentr-un sens, este singurul creator, pentru ca numai el, singur, \u00een toata literatura rom\u00e2na, face concurenta starii civile\u201c. Astazi, c\u00e2nd literatura rom\u00e2na e incomparabil mai diversa si mai bogata \u00een valori, nici un cuv\u00e2nt din eseul lui Ibraileanu nu si-a pierdut actualitatea. Este apanajul marilor critici, acela de a formula propozitii fundamentale despre marii scriitori, de care nici un canon \u2013 horribile dictu! \u2013 nu se poate dispensa.
\nUltima calatorie \u00een tara a lui Caragiale, la Iasi (pe care am mai evocat-o \u00een alta ordine de idei \u00eentr-un foileton anterior), este precedata de o scurta scrisoare adresata lui Ibraileanu, prin care \u00eel anunta: \u201e…vin \u00eentr-adins pentru a va vedea pe amicul Stere si pe D-ta. O sa-mi permit a va prezenta pe un debutant \u00een litere, care doreste sa capete botezul cernelii de tipar cu blagoslovenia \u00abVietii Rom\u00e2nesti\u00bb\u201c. Era vorba de Mateiu I. Caragiale. La Iasi este primit cu deosebita caldura. Orasul \u00eei era binecunoscut. Se aflase aici de nenumarate ori, ca autor dramatic, ca gazetar \u2013 colaborator permanent la ziarele iesene, ca politician, \u00een campania electorala a partidului lui Take Ionescu, ca aspirant la directiunea Teatrului National, pe care n-a obtinut-o si din vina sa, ori \u00een escapade galante. \u00cen salonul restaurantului Buch a petrecut o noapte \u00eentreaga \u00eempreuna cu Vlahuta, Ibraileanu, Top\u00e2rceanu, Mihail Sevastos, D.D. Patrascanu, Calistrat Hogas, Mihail Codreanu. Cu Constantin Stere a avut o \u00eent\u00e2lnire separata. Se pare ca dorinta sa era ca Mateiu sa se stabileasca \u00een capitala Moldovei, unde sa-s ia si licenta \u00een Drept. \u00cen aceeasi zi fusese oaspetele redactiei \u201eVietii Rom\u00e2nesti\u201c. Admiratia pentru cei de la faimoasa revista era potentata si de modul cum acestia \u00eentelesesera sa-l omagieze la aniversare. \u00cen martie 1912 \u00eei scria lui Ibraileanu: \u2013 \u201e… si d-ta si d. Arghezi si autorul notitei prime din Miscellanea m-ati cinstit boereste; mi-ati rasplatit cu darnicie truda profesionala cu mult peste valoarea operei mele. Ma simt dator sa va multumesc \u00eenca o data, \u00eenteleg\u00e2nd ca numai acelei porniri morale careia foarte ad\u00e2nc i se poate afla isvorul, si care se cheama simpatie, \u00eei datoresc darnicia cu care m-ati cinstit de ziua mea…\u201c.
\nCaragiale, care afirmase odata \u00eentr-o epistola catre Paul Zarifopol: \u201eVlahia produce roade \u2013 Ellada, oameni!\u201c, se va fi convins poate ca propozitia batr\u00e2nului cronicar: \u201eNasc si la Moldova oameni!\u201c nu e, nici ea, vorba goala…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu scrisul sau caligrafic, lumin\u00e2nd parca pagina, Caragiale a practicat intens genul epistolar, mai ales de-a lungul celor 8 ani \u2013 ultimii ai vietii lui \u2013 petrecuti la Berlin. Corespondenta din perioada berlineza atesta ca era interesat mai mult de destinul operei sale, pe care o considera, practic, \u00eencheiata, de vreme ce nu se arata… Cite\u0219te mai mult »Rememorari \u00een Anul Caragiale (IV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1268],"class_list":["post-10682","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-caragiale"],"views":1571,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10682","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10682"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10682\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10682"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10682"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10682"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}