{"id":10671,"date":"2012-02-09T12:26:56","date_gmt":"2012-02-09T10:26:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10671"},"modified":"2012-02-09T12:27:34","modified_gmt":"2012-02-09T10:27:34","slug":"scalpare-pe-datorie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scalpare-pe-datorie\/","title":{"rendered":"Scalpare pe datorie"},"content":{"rendered":"

T. S. Khasis, pe datorie<\/em>, poezii, prefata de Oana Catalina Ninu, casa de pariuri literare, seria Poezie, colectia Prezent, Bucuresti, 2011, 114 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eI myself am hell, nobody’s here…\u201c<\/strong><\/em>
\n(Robert Lowell, \u201eSkunk hour\u201c)<\/strong><\/p>\n

Pe datoria si dincoace de hipermetropia lui Nicolae Tzone, cu a lui falimentara editura Vinea, dar mai ales, tocmai din aceasta cauza, dincolo de miopia cronicarilor, in 2005 ii aparea si disparea lui T. S. Khasis \u201eArta scalparii\u201c, debutul adevarat al unui poet \u2013 si promit sa ma repet \u2013\u00a0 neverosimil de bun. At\u00e2t de bun, inc\u00e2t iata ca tot mai promitatoarea Casa de pariuri literare s-a hotar\u00e2t sa-l republice, impreuna cu niste foarte putine \u2013 si ceva mai modeste, ce-i drept \u2013 recidive; desi, c\u00e2nd vine vorba de promovare, volumul e scos la mezat pentru numai 2,07 RON, ca si cum astfel si nu altfel i s-ar justifica noul titlu.
\nInsa T. S. Khasis atenteaza mai degraba la datoria lectorului. Asa cum autorul insusi declara undeva, mai firesc si mai simplu dec\u00e2t o armata de teoreticieni simplist si fireste nepracticant, poezia inseamna emotia celui care-o citeste, adica o definitie nici autotelica, nici gratuita, ci cumva, scuzati indrazneala, inefabila. Foarte rar un poet se chiar (s)pune pe foaie cu tot ce are mai dureros, ca sa nu folosesc un diplomatem ca \u201epersonal\u201c ori \u201eautentic\u201c. Fie ca se numesc \u201eArta scalparii\u201c sau \u201epe datorie\u201c, cartile ce poarta semnatura lui T. S. Khasis pot scoate cam tot ce ai mai bun ca lector in tine. De la prima pagina p\u00e2na la cel mai scurt vers chiar simti ca merita, ca trebuie sa mergi p\u00e2na la capat, ca vei fi rasplatit. Nu conteaza daca esti un cititor specializat, empatic ori numai rasat in tabula. Volumul \u2013 si de ce nu poetul insusi, ne-am putea intreba \u2013 ram\u00e2ne la fel de proaspat ca in 2005, fara sa putem spune totusi ca \u201ese citeste si acum, ca si in anul aparitiei, cu sufletul la gura, aproape ca o poveste la care astepti, cutremurat, finalul\u201c, cum afirma Oana Catalina Ninu in prefata. Cliseul narativizarii nu poate ascunde motivul acestor poeme, cauza lor \u2013 un cuv\u00e2nt insuficient conotat in acest loc. Mobilul poetic e cel mai stereotipic: un etern feminin.
\n\u201ela profund a-nchis\u201c<\/strong>
\nIn fond, avem pus pe tapet un imaginar expresionist: \u201epresupun ca doar spaima se rostogoleste in cutia craniana \/ si asta e de ajuns pentru a rasp\u00e2ndi \/ un iz de insecta trecuta prin risnita de cafea\u201c (\u201eVII.\u201c). Mai in fond, avem o sensibilitate ultragiata, umilita, batjocorita, capodopera de care numai un regn e capabil: \u201eich liebe dich, ich liebe dich, dar daca m-as intoarce la tine \/ am duce-o tare rau si eu nu mai vreau asta. m-as sinucide \/ sa trebuiasca sa lupt din nou pentru pentru am\u00e2ndoi. mai scrii ? auf \/ wiedersehen\u201c.\u00a0 Lectorul tintit e tocmai fosta iubita, careia i se mai si fura din discurs, inc\u00e2t nici nu mai stii de unde provine sau contravine sarcasmul: \u201ede c\u00e2te ori ies noaptea in curte la o tigara si vad \/ calea lactee si alte stele din cosmos \/ imi pare rau ca nu ma cheama gagarin \/ imi pare rau ca nu pot sa-i spun \/ doamna gagarina \/ cum va simtiti astazi ? o \/ plimbarica pe luna o vizita la statia m.i.r. un c\u00e2ntecel intergalactic?\u201c (\u201eXVI.\u201c).
\nOricum, poetul e constient ca \u201ep\u00e2na la urma \/ tot umbl\u00e2nd sa spui ce si cum \/ ti se vor tr\u00e2nti in nas mai multe usi dec\u00e2t crezi \/ usi din lemn de mahon usi lacuite usi metalice \/ usi mari impunatoare usi varuite \/ la tr\u00e2ntire toate fac \u2013 bum !\u201c (\u201eXVIII.\u201c). Si fiecare pagina va fi c\u00e2te-o astfel de usa, reduc\u00e2nd la tacere si pura consemnare, cu sunetul tot mai plin: \u201ear trebui sa golesc dulapurile \/ si sa-ti arunc hainele sau sa le v\u00e2nd sau sa le dau foc \/ in mijlocul curtii \/ dupa zece ani te strecori afara \/ cu o valiza din piele si o sumedenie de parfumuri \/ respiratia copilului pe care-l doream inca mai abureste geamurile \/ dormitorului \/ o vreme ti-a crescut burta c\u00e2t dumnezeu \/ si asta \/ imi aminteste de primul tau avort executat pe ultima suta de metri \/ la arad c\u00e2nd nu deosebeam tipetele tale de tipetele \/ altor femei…\u201c (\u201eXX.\u201c).
\nLa toate astea se mai adauga moartea mamei si agonia bun(ic)ului \u2013 \u201eil aud pe batr\u00e2n chem\u00e2ndu-ma ca \/ de la doi metri sub pam\u00e2nt\u201c (\u201eXXII.\u201c). Insa cel mai valorificabil e fratele nebun Laur, fie confes\u00e2ndu-se (\u201edaca ai libertatea sa urli din c\u00e2nd c\u00e2nd\u00a0 \/ nu-i chiar rau sa ratacesti prin ospiciu \/ dupa c\u00e2teva urlete iesi pe arterele din new-york \/ (…) \/ in aceste citadele construite strada cu strada \/ (…) \/ oamenii trec unii prin altii cu usurinta unor corpuri de apa \/ o femeie de apa imping\u00e2nd un carucior de apa \/ intr-un parc cu plopi si banci de apa \/ sau sa rasfoiesti ziare de apa\u201c \u2013 \u201eXXV.\u201c), fie doar observat (\u201ein ultimii ani aparea doar cu o fata \/ de care cineva tragea pe dinauntru cu mii de c\u00e2rlige\u201c \u2013 \u201eXXXV.\u201c). Spre finalul \u201eArtei scalparii\u201c, sunt posibile c\u00e2teva iesiri in decor, pe care te miri cine le-ar cataloga drept \u2013 horribile dictu \u2013 halal patetismul, c\u00e2nd ele sunt numai reflexul acut al unui rau psih(olog)ic resimtit fizi(ologi)c: \u201eorele de ura s-au coagulat \/ in plex in cap in saliva in limba in gambe in pumni \/ in coate in g\u00e2t in retine \/ ar trebui sa procedez ca laur \/ sa ies in curte sa urlu \/ sa aud doar urletul meu \/ consol\u00e2ndu-ma (…) \/ dar sunt prea social \/ cu picaturile de ipocrizie pleoc pleoc pleoc in zonele celorlalti \/ cu lasitati cu minciuni cu politeturi jalnice \/ astept\u00e2nd sa-si faca efectul\u201c (\u201eXXXVI.\u201c). T. S. Khasis aproape ca-si construieste un alter ego fratern, care mai poarta si prenumele masculin al iubitei. Destul de psihanalizabil, am putea crede.
\n\u201ema prefer aici si nu in alta parte\u201c<\/strong>
\nFigurile favorite ale poetului sunt enumeratiile, conjunctii sau poate numai disjunctii, liste pseudoinfinite, generatoare de imagini si spatii compensatorii: \u201emasini rul\u00e2nd pe roti de floarea soarelui\u201c, \u201eo garsoniera din buenos aires\u201c, \u201eo veranda in mexic\u201c; sau, mai incolo, imbarbatat in lipsa femeii, \u201ela columna lui traian \/ intr-un cort in mijlocul junglei \/ pe anfield road la un meci al lui f.c. Liverpool \/ sau chiar aici cu tigari destule cu un pix nou-nout\u201c (\u201eXXXV.\u201c). Si daca T. S. Khasis ne spune ca \u201elistele astea sunt false si nici nu suna bine la citit\u201c, sa-l credem, oare, pe cuv\u00e2nt? Arta sa poetica, pardon, a scalparii, se constituie fericit intr-o anatomie a fricii, purificata prin scris: \u201efaptul ca scriu aici si nap\u00e2rlesc imi prelungeste viata \/ desi frica m-a patruns p\u00e2na-n vintre \/ mi se face frica incep\u00e2nd de la cap apoi in ceafa \/ apoi o bucata coboara in g\u00e2t se prabuseste-n g\u00e2t \/ la faza asta un ins ce nu ma suporta \/ ma arunca de pe un bloc de zece etaje \/ dup-aia in stomac c\u00e2t o minge de rugby \/ d\u00e2rd\u00e2i din toate-ncheieturile cu sentimentul ca ma ghemuiesc \/ in orbitele reci ale unui dinozaur \/\/ dupa fragmentul asta ma simt consolat \/ ma simt ca laur dupa orele de vizita : \/ la dimensiunea normala\u201c (\u201eXXX.\u201c).
\nCa orice poet neverosimil de bun, lui T. S. Khasis ii place sa se complaca. Masochismul auctorial tipic, autoinduiosarea fals mascata, nu trimit numai la posibilitatea unei vindecari, asa cum sugereaza Claudiu Turcus in cronica sa din \u201eObservator cultural\u201c, atunci c\u00e2nd observa ca \u201eoric\u00e2t de ofensiva, degradarea nu pare insurmontabila\u201c. Pentru ca nu vorbim aici de disperare. Ci de regina sentimentelor, cea cu nume de cod Melancolie. Cea datorita careia suferinta survine mereu bemolizata pe undeva. Treptat, poemele parca se scurg in ochii lectorului ca niste materii pe jumatate vii, de o fluiditate lenta, v\u00e2scoasa si grea, cum va fi fost umoarea neagra din teoria temperamentelor. Finii sai degustatori stiu prea bine ca melancolia presupune o cantitate notabila de autocompatimire si chiar de juisare in sucul propriu, de altfel comparabila cu satisfactia unui cronicar entuziasmat la citirea volumului curent, inteleg\u00e2ndu-i in sf\u00e2rsit lui T. S. Khasis nonautopromovarea pentru care-l iubeste V. Leac pe coperta IV. Cert e ca mai mult sau mai putin complexat, in oricare dintre directii, melancolicul se resimte favorizat, ca un adevarat termen de comparatie si diferentiere: \u201etin ca existenta mea sa aiba doza ei de dramatism \/ de alunecare in gol \/ pe undeva un surplus de dramatism ne inc\u00e2nta \/ altfel n-ar mai avea rost sa vorbim atita de restu’\u201c (\u201eXXXV.\u201c). Lest in care intra si nonexperientele religioase, cu parodia si comicul antirevelatiei. Sa mai notam un singur aspect al acestei de fapt autoscalpari; de la un moment dat nici poetul nu mai stie de unde vine melancolia, din existenta sau din text \u2013 ori poate cutare distinctii nu-si mai cunosc intelesul, incropind inca o data cartaresciana texistenta: \u201ede c\u00e2nd scriu in caietul asta pun mai putin zahar in cafea \/ jumate dulce \/ jumate amara \/ nu ca m-ar tine treaz dar pare ceva echilibrat \/ imi face bine imi face bine \/ c\u00e2t mi-ar face parcurgerea cartii cu abonatii romtelecom \/ nu ma afecteaza nici pe plus nici pe minus\u201c (\u201eXXXVI.\u201c).
\nMai ram\u00e2n ciclurile \u201edate personale\u201c si \u201erobinson\u201c \u2013 de fapt un singur poem, \u201erobinson si-a platit intotdeauna datoriile\u201c \u2013 departe bine de-a putea singure \u201ealcatui un volum individual\u201c, cum crede prefatatoarea. Tot ce in \u201eArta scalparii\u201c era brut, acum s-a diminuat ca intensitate, resemnat ca pierdere, plictisit ca rabdare, ba chiar a devenit facil de rezumat in locuri comune (\u201eam cautat o reprezentare pentru dragoste \/ in timp ce un fluture a intrat din int\u00e2mplare \/ apoi a reusit sa iasa \/ lovindu-se totusi de marginea geamului\u201c \u2013 \u201e***\u201c) sau doar socio-realist: \u201eimi dau seama ca foamea doboara un om \/ mai repede decit frica, decit dragostea\u201c (\u201e***\u201c). In cel mai bun caz, poemul final e transcrierea unui vis, perfect asezat ca limita si probabil nou inceput. Izolat in Chesintul sau ca-ntr-un Ieud, sastisit sa-si tot jeleasca pierderea, poetul si-a pus de-o familie. Robinson si-a gasit insula.
\nT. S. Khasis a razuit febril pe locul umed si rece din urmele pasilor unei actrite grabite, lasate pe inima ca un pam\u00e2nt rece si umed a unui poet neverosimil de bun: \u201eprobabil ca melancolia vine din obisnuinta de a \/ lenevi cu m\u00e2na in dreptul inimii\u201c, p\u00e2na la cicatrizare. Pentru ca, nu-i asa, \u201em\u00e2na asta-i zona mea afectiva\u201c.
\nDaca Laura n-a mai putut fi satisfacuta, n-are dec\u00e2t sa ram\u00e2na sanatoasa. Literatura rom\u00e2na, oric\u00e2t de bolnava \u2013 sau nu \u2013 ar fi, se poate considera multumita. Are si ea un T. S.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

T. S. Khasis, pe datorie, poezii, prefata de Oana Catalina Ninu, casa de pariuri literare, seria Poezie, colectia Prezent, Bucuresti, 2011, 114 p.   \u201eI myself am hell, nobody’s here…\u201c (Robert Lowell, \u201eSkunk hour\u201c) Pe datoria si dincoace de hipermetropia lui Nicolae Tzone, cu a lui falimentara editura Vinea, dar mai ales, tocmai din aceasta… Cite\u0219te mai mult »Scalpare pe datorie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7180,7179,111,7178],"class_list":["post-10671","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arta-scalparii","tag-pe-datorie","tag-poezie","tag-t-s-khasis"],"views":2156,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10671","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10671"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10671\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10671"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10671"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10671"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}