{"id":10657,"date":"2012-02-09T12:11:54","date_gmt":"2012-02-09T10:11:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10657"},"modified":"2012-02-09T12:12:09","modified_gmt":"2012-02-09T10:12:09","slug":"de-pe-soclul-lui-caragiale-inapoi-in-parlament","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-pe-soclul-lui-caragiale-inapoi-in-parlament\/","title":{"rendered":"De pe soclul lui Caragiale, inapoi in Parlament"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Daca ar fi sa ne jucam putin cu tipologia lui Caragiale, ca tot suntem in anul si lumea lui, situatia in care ne aflam acum poate fi descrisa destul de usor. Cetateanul Turmentat, iesind de la Tipatescu, incearca sa ajunga la sectia de votare spre a-si rezolva, in fine, enigma (\u201eEu cu cine votez?\u201c). El ajunge la o intersectie, unde sageata care indica sectia il indeamna sa o ia pe o anumita strada. Desi consiliat sa o ia pe acea strada, Cetateanul Turmentat o ia insa in directia opusa. Dupa un timp, nu numai ca nu ajunge la sectia de votare, dar se rataceste intr-o fundatura, in afara orasului. In loc sa se acuze pe sine, ca nu a respectat nici sageata indicatoare, nici sfaturile, Cetateanul Turmentat da vina pe&#8230; politica. Si ii pune pe toti in aceeasi oala si ii acuza in bloc, si pe unii, si pe altii, de impasul in care se afla. <\/strong><\/em><br \/>\nMotivul pentru care am recurs la tipologia lui Caragiale este evident pentru oricine a urmarit, fara partinire sau macar fara orbire, ceea ce se int\u00e2mpla, de trei saptam\u00e2ni incoace, in spatiul simbolic al Pietii Universitatii. Simbolic de doua ori: in primul r\u00e2nd, pentru ca aici s-au mai petrecut evenimente semnificative in istoria noastra recenta, si in al doilea, deoarece, spre deosebire de Piata Universitatii din 1989-1990, cea de acum sta, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, sub ochii lui Caragiale. Controversata compozitie instalata in fata Teatrului National, care reprezinta sculptural opera caragialiana, contempla seara de seara infruntarea intre adevar si minciuna, intre disperare si manipulare, si furnizeaza participantilor pietre si posturi de observatie. Ceea ce nu inseamna, Doamne fereste!, ca protestele, disperarea si devotamentul celor din Piata trebuie considerate ca fac\u00e2nd parte din decorul teribilului monument.<br \/>\nNu: nu din acel Caragiale, buf si grotesc, fac parte manifestantii de buna-credinta. Ci dintr-un alt Caragiale, care, cu o cutremuratoare luciditate, ne avertiza in 1906: \u201eUrmasii nostri vor pl\u00e2nge, caci noi am r\u00e2s destul\u201c.<br \/>\nR\u00e2sul in Rom\u00e2nia s-a transformat, oficial, in hahaiala, de vreo c\u00e2tiva ani incoace, dar predictia lui Caragiale, departe de a fi infirmata, a devenit o definitie mereu valabila a societatii rom\u00e2nesti. Hahaiala nu este un semn ca urmasii celor care au r\u00e2s destul continua sa r\u00e2da. Aproape totul e de pl\u00e2ns in Rom\u00e2nia. Si c\u00e2nd totul e de pl\u00e2ns, ce mai e de facut? C\u00e2nd institutiile statului se comporta ca agentii electorali ai lui Pristanda, risc\u00e2nd sa fie confundate cu mascaricii nereusiti de pe soclul amintitului \u201emunament\u201c, mai putem iesi din logica lui Caragiale?<br \/>\nCaci, in avertismentul lui Caragiale, r\u00e2sul pus sub acuzatie nu e r\u00e2sul sanatos provocat de o gluma buna, ci luarea in r\u00e2s a oricaror chestiuni serioase, a solutiilor competente si a regulilor. Bref, o hahaiala avant la lettre. Or, de vreme ce nu politica ne-a dus aici, ci hahaiala, nu e cazul sa abandonam politica, dupa cum ne indeamna unele pancarte agitate de jandarmi in civil. Iesirea din criza in care incompetenta si hotia au adus politica rom\u00e2neasca nu poate fi gasita tot in grobianism si cinism, ci in politica. Din aceasta dilema nu putem iesi. Si nici nu trebuie.<br \/>\nPentru ca orice alta solutie, din afara politicii, chiar de ar aduce o\u00a0 detensionare de moment \u2013 de care ma indoiesc \u2013, ar produce daune enorme in timp. O pseudo-solutie, fie ea iacobina sau bizantina, de autoritate nedemocratica sau de \u201emica intelegere\u201c pe sub masa, ar compromite ideea ca buna administrare a tarii este rezultatul aliantei dintre idei bune si politicieni responsabili. A asimila buna guvernare cu \u201ereforme\u201c ce izvorasc dintr-o \u201evointa geniala\u201c (iar nu din studiu onest, competent si responsabil), \u201ereforme\u201c impuse cu parul unei natiuni ce le respinge, este suprema iresponsabilitate a politicianului.<br \/>\nIntr-o natiune pasionata de politica, asa cum e natiunea noastra, e de altfel curata demagogie sa afirmi ca nu e posibila o politica buna si ca nu exista buni politicieni, doar pentru ca tu, dupa ce ai instalat c\u00e2te un Pristanda in fruntea fiecarei institutii fundamentale a statului, ii pui sa se ciomageasca intre ei, ca sa nu uite sa-i ciomageasca pe aceia care nu g\u00e2ndesc ca ei. Exact ca sus-pomenitul Cetatean Turmentat, Presedintele Rom\u00e2niei, alaturarea celor doua sintagme este, desigur, un capriciu al fictiunii, refuza evidenta, intoarce spatele cifrelor si dovezilor, dupa care se mira ca realitatea il respinge mai ceva ca o cancelarie occidentala si, in consecinta, nu gaseste ceea ce cauta.<br \/>\nDe fapt, toata tara a devenit o scena in care oamenii isi pl\u00e2ng de mila, contempl\u00e2nd distanta enorma dintre sperantele care le-au fost insuflate, cu cinism si demagogie, in 2004 si 2009, si napasta care i-a lovit, pe c\u00e2t de neasteptat, pe at\u00e2t de cumplit. Napasta asta este produsul\u00a0 ultimilor 3-4 ani, in care solutia politica a fost refuzata cu ind\u00e2rjire. Nu ca dupa Revolutie am fi fost ocoliti de napaste, dar exista si la acest capitol niste ierarhii. Consecinta este pierderea sperantei, evidenta pentru oricine contempla cu ochi limpezi realitatea de azi si o compara cu cea din trecutul recent. Pierderea sperantei este devastatoare pentru moral si pentru clarviziunea necesara proiectarii viitorului, intr-o lume care seamana tot mai mult cu un razboi nedeclarat.<br \/>\nPierderea sperantei, rezult\u00e2nd din blocajul politic si constitutional total \u2013 pentru c\u00e3 un rol in naratiune il joaca si institutia menita sa asigure interpretarea pozitiva a Constitutiei, nu numai Turmentatul! \u2013, mai produce o mutatie grava, ce risca sa anuleze toate progresele inregistrate, in ordine politica, dupa 1989. Pierderea sperantei legitimeaza, ne place sau nu, violenta si formele de manifestare politica neprevazute de lege, daca nu de-a dreptul ilegale. Deoarece violenta este nelegitima numai din punct de vedere politic, democratic si juridic. Din punct de vedere organic, ea este justificata de obligatia morala a omului de a supravietui si de tendinta lui naturala \u2013 recunoscuta in unele Constitutii \u2013 de cautare a fericirii. C\u00e2nd blocajul politic este total, c\u00e2nd regulile democratice sunt incalcate, iar justitia devine un instrument de manipulare si conducere autocratica, legitimitatea organica a violentei nu mai poate fi stavilita de nimic. In nici un caz de postari tembele pe bloguri sau de revocari de ministri ce nici nu trebuiau numiti. Este ceea ce risca sa se int\u00e2mple, la o scara mult mai mare dec\u00e2t in ultimele doua saptam\u00e2ni, in viitorul apropiat sau in eventualitatea unei noi crize economice in Uniunea Europeana.<br \/>\nIata de ce tin sa afirm ca Rom\u00e2nia poate fi guvernata bine, daca se revine la o abordare politica (se-ntelege, de natura democratica si constitutionala). Daca se revine la dezbaterile in Parlament, refuzate cu desav\u00e2rsire in ultimii trei ani. Daca inceteaza politica Puterii de racolare de majoritati in afara votului, care impiedica si celelalte partide sa demareze o operatiune de selectie a valorilor, pe alte criterii dec\u00e2t cele care au dat at\u00e2tia \u201ealesi ai neamului\u201c santajabili. Daca se incepe o opera \u2013 recunosc, migaloasa si nespectaculoasa \u2013, de administrare a tarii.<br \/>\nP\u00e2na la urma, este suficient ca natura ilegitima a actualei majoritati sa fie recunoscuta, cu toate consecintele ce decurg de aici, pentru ca lucrurile sa inceapa sa mearga mai bine. Daca nu te mai preocupa sa nu votezi impotriva guvernului, ai mai mult timp sa te g\u00e2ndesti daca nu cumva indicatorul pe care scrie \u201eSectie de votare\u201c e pus acolo tocmai pentru a-ti arata directia cea buna.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Daca ar fi sa ne jucam putin cu tipologia lui Caragiale, ca tot suntem in anul si lumea lui, situatia in care ne aflam acum poate fi descrisa destul de usor. Cetateanul Turmentat, iesind de la Tipatescu, incearca sa ajunga la sectia de votare spre a-si rezolva, in fine, enigma (\u201eEu cu cine votez?\u201c). El&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-pe-soclul-lui-caragiale-inapoi-in-parlament\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De pe soclul lui Caragiale, inapoi in Parlament<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1268,7169,262],"class_list":["post-10657","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-caragiale","tag-cetateanul-turmentat","tag-parlament"],"views":1820,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10657","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10657"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10657\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10657"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10657"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10657"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}