{"id":10651,"date":"2012-02-09T12:06:44","date_gmt":"2012-02-09T10:06:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10651"},"modified":"2012-02-09T12:07:32","modified_gmt":"2012-02-09T10:07:32","slug":"regele-cel-mai-puternic-om","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/regele-cel-mai-puternic-om\/","title":{"rendered":"Regele, cel mai puternic om"},"content":{"rendered":"

Regele Mihai, ajuns \u00een cel de-al 91-lea an al vietii, \u00eencepe agenda externa a Familiei Regale din 2012 cu o vizita oficiala la Ordinul Suveran de Malta. Totodata, dupa douazeci si doi de ani de ambiguitati, viata publica rom\u00e2neasca pare sa fie la unison \u00een convingerea ca nu exista alt om de Stat rom\u00e2n \u00een afara de Rege si ca Majestatea Sa este cel mai mare conational \u00een viata. Cum s-a ajuns aici?<\/strong><\/em><\/p>\n

Cred ca anii de dupa 2000, \u00een care Casa Regala a avut o adresa pe harta rom\u00e2neasca postdecembrista, dau singuri raspunsul la \u00eentrebarea ce fel de rol poate avea Casa Regala \u00een viitor.
\nFamilia Regala reprezinta o anume parte a identitatii nationale si a institutiilor Rom\u00e2niei moderne, pe care instrumentele noii democratii nu au cum sa o reprezinte. Noi am trecut \u00een ultimii saptezeci de ani printr-o multime de experiente \u00een viata politica si institutionala, diverse improvizatii constitutionale si, din pacate, anumite concluzii le-am tras mai t\u00e2rziu sau nu le-am tras \u00eenca. Toate acestea nu s-au \u00eent\u00e2mplat \u201edin vina\u201c Rom\u00e2niei, ci pentru ca omenirea a experimentat, \u00een secolul XX, mutatii fara precedent. Trecerea de la capitalism la comunism a fost o experienta epuizanta, pe care contemporanii ei nu au anticipat-o si au \u00eenteles-o unii greu, altii deloc. Sistemul dictaturii comuniste a fost instalat \u00een anul 1917 \u00een Uniunea Sovietica si a fost \u00eencheiat tot de Uniunea Sovietica, \u00een anul 1989. \u00cen toate tarile comuniste din Europa, trecerea, apoi, de la comunism la capitalism a fost si ea o experienta fara precedent, buimacitoare, din care unii dintre noi n-au iesit \u00eenca sufleteste, mental si, uneori, institutional.
\nDar pentru a \u00eentelege c\u00e2t mai cuprinzator posibil tragedia petrecuta la 30 decembrie 1947, este bine sa vorbim cu franchete si simt de raspundere despre toate aspectele pe care ea le-a implicat. Plecarea Regelui Mihai din Rom\u00e2nia a avut trei consecinte, dar noi vorbim sau ne preocupam numai de doua dintre ele. Prima a fost trecerea la forma republicana de guvernam\u00e2nt, a doua a fost trecerea la dictatura comunista. Despre aceste consecinte istorice s-a vorbit mult si, uneori, \u00een cunostinta de cauza. Dar a treia consecinta, cea grava si mai greu de reparat, a fost \u00eenlocuirea Statului rom\u00e2n reprezentat de Mihai I, printr-o grup de oameni care raspundeau comenzilor unor alte interese dec\u00e2t cele nationale. Aceasta fractura la nivelul statalitatii nu a facut dec\u00e2t sa se ad\u00e2nceasca, din 1948 p\u00e2na \u00een 1989. \u00cen numele Statului s-au facut o serie de crime si de ilegalitati, de gesturi \u00een aspra contradictie cu democratia, iar oamenii au \u00eenceput sa perceapa Statul ca pe o sursa a raului, a fricii, a umilintei. Democratia a venit \u00een 1989, dar statalitatea, ca suma de valori, ca virtute la care natiunea se \u00eendreapta cu speranta, confort identitar si afectiune, s-a deteriorat \u00eenca mai mult. Aceasta fiindca oamenii care serveau institutiile, perform\u00e2nd democratic, au naucit si mai mult establishment-ul si rigoarea lui, prin diletantism, uneori prin rea, alteori prin buna-vointa. \u00cen tot acest timp, preocupat de ranile politice si economice lasate de dictatura comunista, societatea rom\u00e2neasca, chiar la nivelul elitelor ei, a fost putin preocupata de valoarea numita leadership statal, de categoria aceasta a c\u00e2rmuirii.
\nS-a rezolvat trecerea de la dictatura la democratie, prin aparitia mai multor partide politice, libertatea a venit ceva mai t\u00e2rziu, mentalitatea s-a schimbat \u00een bine, \u00eencet-\u00eencet.
\nDin pacate, de c\u00e2te ori se vorbea despre anul 1947, subiectul care \u00eenfierb\u00e2nta mintile era disputa monarhie – republica. Regele Mihai \u00eensa, prin functia sa istorica si statala, nu putea sa nu vada, mai \u00eenainte de toate, fractura institutiei pe care o \u00eencarna, si doar mai pe urma forma de guvernam\u00e2nt pe care aceasta institutie o \u00eembraca.
\nRevenirea Familiei Regale la Bucuresti \u00een anul 2001 nu a legitimat republica, ci a deschis calea catre reconstructia statala a Rom\u00e2niei. Este o cale lunga, care cere patriotism, rabdare, generozitate si viziune. Ea are nevoie sa fie parcursa alaturi de oamenii politici, cu toate limitarile lor si cu toate incompatibilitatile lor. Dar are nevoie sa fie parcursa si cu elita rom\u00e2neasca, pe care nimeni nu o poate astazi obliga la altruism sau simt al datoriei.
\nDaca Republica asigura Rom\u00e2niei democratie si libertate \u00een mod corect, daca ea repara tara institutional, daca \u00eei asigura o Lege fundamentala respectabila si o viata publica sub semnul legii, Casa Regala este gata sa conlucreze, pentru scopuri at\u00e2t de nobile. Aceasta nu va schimba \u00eensa niciodata atasamentul Casei Regale fata de forma de guvernam\u00e2nt monarhica, pe care o \u00eencarneaza. Si nici convingerea ca Legea fundamentala rom\u00e2na din anul 1923 este cea mai buna din c\u00e2te a avut tara noastra vreodata (cu limitarile ei, desigur, datorate realitatilor acelor vremi).
\nLa 3 ianuarie 1948, c\u00e2nd Regele a plecat, ultimul bastion al democratiei a disparut, \u00een Europa de sud-est. Din 1948 p\u00e2na \u00een 1989, Regele a reprezentat singurul petec din Rom\u00e2nia institutionala ramas liber. Aceasta parte a Statului legitim a trait \u00een tarile libere si s-a opus, at\u00e2t c\u00e2t a putut sistemului inoculat fortat \u00een Rom\u00e2nia. Dar el nu s-a opus doar formei de guvernam\u00e2nt ori dictaturii comuniste ci, mai ales, fundamentalului rau facut Rom\u00e2niei, transplantul ilegal de Stat.
\n\u00cen anii Razboiului Rece, diaspora rom\u00e2neasca a existat si a facut multe pentru a se opune dictaturii ceausiste. Erau sute de rom\u00e2ni \u00een afara tarii care visau, ca si Regele, la o Rom\u00e2nie democratica, libera si prospera. Unii dintre ei voiau monarhie, nu republica. Dar Regele, desi aflat \u00een mijlocul lor, reprezenta prin el \u00eensusi o institutie care pastra vie flacara principiilor statale, dincolo de forme de guvernam\u00e2nt si circumstante politice. De aceea nu a fost primit \u00een tara p\u00e2na \u00een anul 1997, de aceea unii dintre oamenii politici democrati nu au vrut sa-l \u00eent\u00e2lneasca si stau, chiar si azi, pititi \u00een spatele pretextelor de tot felul. Ce anume l-a tinut pe Rege la at\u00e2ta distanta geografica si politica de tara-mama nu a fost faptul ca rom\u00e2nii erau \u00een majoritate republicani, ci fiindca tara nu avea puterea de a se \u00eentoarce la coerenta institutionala si statala.
\nDe la bun \u00eenceput, din decembrie 1989, si p\u00e2na astazi, Regele a sustinut o serie de principii greu de acceptat de catre cei care i-au blocat trecerea spre Curtea de Arges, pe sosea, \u00een anul 1990. Deceniul al zecelea al ultimului secol a fost unul ambiguu. Nu din punct de vedere politic, fiindca democratia s-a dezvoltat, \u00eencet-\u00eencet, \u00een acei ani, desi economia si libertatile au stagnat. Ambiguitatea nu venea din lipsa vointei politice, ci din inconsistenta statala si institutionala a Rom\u00e2niei. \u00cen anul 2000 a \u00eenceput partea a treia a povestii rom\u00e2nesti postbelice, care este si cea mai interesanta dintre toate si mai bogata \u00een evenimente.
\nDesigur, astazi Regele nu mai este oprit cu masini de-a curmezisul soselei. El continua sa fie descurajat sau s\u00e2c\u00e2it mult mai subtil, \u201echirurgical\u201c, nevazut, conform cu instrumentele epocii electronice. Dar, exact ca \u00een perioada Razboiului rece, ori \u00een primul deceniu a postcomunismului, ostilitatea fata de Casa Regala nu vine astazi din anti-monarhism, ci din \u00eempotrivirea ca Rom\u00e2nia sa se schimbe sistemic, statal, \u00een bine.
\nEste adevarat ca popularitatea si simpatia fata de Rege si familia sa au crescut foarte mult. Oamenii cunosc si \u00eenteleg mult mai multe dec\u00e2t acum douazeci si doi de ani. Tinerii sunt informati, conectati si simt nevoia de repere identitare si statale. Ei au simpatie fata de curajul si statura morala a Regelui, ca si fata de abnegatia si modestia fermecatoare a Principesei Mostenitoare. Milioane de rom\u00e2ni din Europa si America, tineri si competenti, \u00eenteleg mai bine, mai profund, importanta de a trai \u00eentr-o tara m\u00e2ndra, demna si respectata. \u00cen plus, candidatura mea la Presedintia Rom\u00e2niei \u00een anul 2009 a deschis calea principiilor regale catre o parte mare a societatii rom\u00e2nesti, aduc\u00e2ndu-ne o notorietate de peste 90%.
\nPalatul Elisabeta, locul \u00een care ne aflam de aproape unsprezece ani \u00eencoace, este dat spre folosinta Regelui si a familiei sale printr-o lege votata de Parlamentul Rom\u00e2niei pentru fostii sefi de Stat. Pozitia noastra a fost institutionalizata, \u00een sensul ca Majestatea Sa a beneficiat de o anumita sustinere din partea Statului (la vizitele NATO din 1997 si 2002, la alte vizite pentru Uniunea Europeana, din 2002 \u00eencoace, la actiunile sale interne, ca fost sef de Stat), iar eu am avut sase ani mandatul de Reprezentant Special a trei Guverne succesive, pentru sustinerea intereselor rom\u00e2nesti. Din momentul \u00een care Familia a sustinut dinauntrul sistemului cauza tarii, un pas \u00eenainte a fost facut pe calea consolidarii prezentului rom\u00e2nesc. Nu a fost, \u00eensa, un pas spre monarhie, asa cum s-a considerat uneori, nici un pact cu partidele politice la putere, ci un pas \u00eenainte pe calea regasirii acelor valori si institutii ale Statului, sfar\u00e2mate cu sase decenii \u00een urma.
\nFamilia Regala, chiar fara ca forma de guvernam\u00e2nt sa se fi schimbat, este un argument transatlantic si european. Nu doar un argument istoric, cultural sau diplomatic, ci un argument statal si politic. De aceea a si fost posibil ca Regele sa sustina, continuu, si \u00eenainte de 1948 si dupa aceea, si \u00eenainte de 1989 si dupa aceea, dar si \u00eenainte de 2007 si dupa aceea, aceleasi principii \u00een care credea si care nu erau, dupa parerea sa, respectate sau implementate suficient.
\nRegele Mihai, mai \u00een v\u00e2rsta dec\u00e2t NATO si Uniunea Europeana, cel care a reprezentat Regatul Rom\u00e2niei la \u00cencoronarea Regelui George al VI-lea \u00een 1937, cel care a dat m\u00e2na cu Truman si cu Churchill, cel care s-a \u00eent\u00e2lnit cu Marshall, care i-a \u00eentors spatele lui Hitler, se vede \u00eenca si astazi ignorat sau nerespectat, de unii dintre oamenii puterii, de dreapta sau st\u00e2nga, si de corifei ai societatii civile. Motivul nu sta, desigur, \u00een respingerea monarhiei ca forma de guvernam\u00e2nt, ci \u00een apartenenta liderilor nostri contemporani la un trecut recent care nu le da voie (nici mental, nici sufleteste si nici \u201eorganizatoric\u201c) sa treaca dincolo de complexul de chiriasi ai Istoriei.
\nRegele a fost puternic \u00eenca de la nastere, dar de fiecare data altfel, \u00een functie de v\u00e2rsta. Copil, a fost puternic pentru ca \u00een el se \u00eenmanuncheau sperantele natiunii, nazuintele tuturor generatiilor care coexistau la acel moment. Dupa 1927, el a fost puternic pentru ca, timp de trei ani, acest copil a salvat, de fapt, Statul si institutiile natiunii. Din 1930 p\u00e2na \u00een 1940, c\u00e2nd tatal lui a revenit \u00een tara, a fost puternic pentru ca a re\u00eencarnat speranta oamenilor si s-a constituit ca alternativa democratica la un deceniu ce o luase razna. \u00centre 1940-1947, el si mama lui, Elena, au fost singurii care s-au opus dictaturilor succesive, \u00eent\u00e2i cea de dreapta, apoi cea de st\u00e2nga. Dupa 1947, a fost puternic pentru ca a reprezentat simbolul a trei virtuti: statalitatea sfar\u00e2mata, la care nu se g\u00e2ndea nimeni, Coroana si democratia (jumatate de continent era sub dictatura). Dupa 1989, n-a mai reprezentat Regele simbolul democratiei, fiindca ea venise fara el, cu o serie de oameni cu merite incontestabile, de curaj si principiali, dar care nu voiau sa \u00eemparta cu Regele noua democratie.
\nDin acel moment, Regele nu a mai reprezentat dec\u00e2t Coroana si principiile adevarate ale Statului, lucru care a devenit cu timpul suparator pentru oamenii puterii. Coroana, fiindca tara era republica, principiile Statului, fiindca aproape toti cei cu putere acceptau greu ca bratul fracturat fusese pus str\u00e2mb \u00een ghips.
\nValorile pe care Regele le sustine nu trebuie luate doar drept valori morale si istorice, pentru ca aceasta este exact apa calduta \u00een care se scalda cei care considera Casa Regala o piesa de muzeu, venerabila si irelevanta. Daca \u00eel asezam pe Rege undeva \u00een istorie si \u00eel punem si pe perete, ca pe o icoana, dormim institutional perfect de bine, fiindca el nu ne mai deranjeaza. Mihai cel bun si bl\u00e2nd ne z\u00e2mbeste tuturor, de pe perete, si ne lasa \u00een continuare sa facem ce vrem noi. Pozitia Regelui nu este aceasta. El nu este preot, el nu este tata, nu e \u00eenvatatorul din sat, nu este batr\u00e2nul ce ne \u00eenvata pilde. El reprezinta mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. C\u00e2nd Regele cere oamenilor cu putere din Rom\u00e2nia sa fie generosi, \u00een aceeasi masura \u00een care sunt democrati, ca trebuie sa fie responsabili \u00een aceeasi masura \u00een care sunt liberi, el vorbeste ca lider statal. El se refera la instrumente de construit dezvoltare si stabilitate \u00een tara, nu da lectii de comportament. Principii precum generozitatea, puterea exemplului personal, loialitatea fata de tara, spiritul de raspundere, rolul de model, acestea sunt pietre ale temeliei geopolitice rom\u00e2nesti.
\nAceasta face forta lui Mihai I de astazi, cel care a trecut de 90 de ani, \u00een Rom\u00e2nia lipsita de etica institutionala. El este cel mai puternic dintre noi toti.
\nRegele, \u00een concertul democratic de astazi, este unul dintre putinii care are posibilitatea sa vorbeasca despre defectul democratiei de a politiza excesiv. Mass-media \u00eempreuna cu clasa politica dau aproape peste tot, \u00een lumea libera, impresia falsa ca viata noastra s-ar alcatui din politica, \u00een marea ei majoritate. Nu este adevarat deloc. Omul, cetateanul democratiilor lumii, are o viata plina de alte semnificatii si preocupari dec\u00e2t politica. El nazuieste, iubeste, man\u00e2nca, are nevoie de soare, de prieteni, de muzica sau de sport.
\nConsecinta acestei exagerari este ca oamenii politici se bucura din ce \u00een ce mai putin de \u00eencrederea oamenilor. Prezenti \u00een mod obsesiv \u00een mediile de comunicare, ei ajung sa fie reflectati ca av\u00e2nd \u00een viata noastra o pondere mult mai mare dec\u00e2t sunt \u00een realitate capabili. Liderii de alta esenta, precum parintii, profesorul, episcopul, academicianul, g\u00e2nditorul, militarul, regele si asa mai departe, nu au loc \u00een aceasta reflectare democratica \u00eengusta. Aceasta nu schimba \u00eensa nevoia omului de o diversitate de modele si de pilde.
\n\u00cen anii din urma, un ziarist de la \u201eThe New York Times\u201c, unul dintre cele mai influente ziare ale lumii, a venit sa ceara un interviu Regelui Mihai. De ce a venit la Rege si nu s-a dus la oamenii politici cu \u201eadevarata\u201c putere \u00een Rom\u00e2nia? Pentru ca el reprezinta acea parte de putere care nu ajunge sa se mai vada \u00een lumea democratica, dar care exista.
\nPuterea Regelui este nu numai mare, dar este si de o esenta destul de rara. Travaliul lui istoric nu s-a \u00eencheiat. Desi \u00eentinsa pe mai bine de noua decenii si plina de deznadejde, povestea sa este una frumoasa, fiindca nu are doar durata, ci si sens pentru viitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Regele Mihai, ajuns \u00een cel de-al 91-lea an al vietii, \u00eencepe agenda externa a Familiei Regale din 2012 cu o vizita oficiala la Ordinul Suveran de Malta. Totodata, dupa douazeci si doi de ani de ambiguitati, viata publica rom\u00e2neasca pare sa fie la unison \u00een convingerea ca nu exista alt om de Stat rom\u00e2n \u00een… Cite\u0219te mai mult »Regele, cel mai puternic om<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6871,7167,6607],"class_list":["post-10651","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-casa-regala","tag-ordinul-suveran-de-malta","tag-regele-mihai"],"views":1978,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10651","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10651"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10651\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10651"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10651"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10651"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}