{"id":1065,"date":"2010-01-13T23:07:14","date_gmt":"2010-01-13T21:07:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1065"},"modified":"2010-01-10T18:11:12","modified_gmt":"2010-01-10T16:11:12","slug":"povesti-cu-framericaine-cuisine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/povesti-cu-framericaine-cuisine\/","title":{"rendered":"Povesti cu framericaine cuisine"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><em><strong>Pentru cunoscatori dar si pentru pofticiosi, snobi si neofiti (de ieri si de azi), bucataria frantuzeasca e splendoarea splendorilor in materie de gastronomie. Adica e haute cuisine (pandantul lui haute couture), cu secrete culinare bine pazite, ale caror miraculoase intrupari se supun, de secole, unei singure meniri, aceea de a inc\u00e2nta papilele gustative, ochiul si mirosul.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p>Pare ca maestrii (gastronomi) ai Dulcii Frante sunt mostenitorii directi ai acelor arhimagirus-i care, in Roma imperiala (mai ales in vremea lui Claudius si a lui Nero), desav\u00e2rseau minuni, adevarate rasfaturi\u00a0 bucataresti, cu garum (un consistent sos de peste), care, turnat peste diverse feluri de m\u00e2ncare, ii facea pe rafinatii timpului sa nu mai stie ce inghit. Garum cu cimbrisor si menta pentru v\u00e2nat, garum cu un pic de salvie si c\u00e2teva seminte de fenel pentru placintele cu carne de porc, gorum amestecat in creme de laptuci cu ceapa (nu-i asa ca salivati chiar dupa ce v-ati ghiftuit in perioada sarbatorilor ce tocmai s-au incheiat ?) etc.<br \/>\nBuna mostenire, valorificata din plin, de la Vatel, bucatarul artist al lui Ludovic al XIV-lea (un rol, in film, pe masura lui Gerard Depardieu), la Caravelle, celebrul restaurant frantuzesc (de-adevaratelea!) din Washington D.C, sa nu dau dec\u00e2t doua exemple. Si oric\u00e2t de patrunsi de importanta, varietatea si deliciile bucatariilor nationale ar fi unii, tot nu se pot stap\u00e2ni sa nu fure din priviri, sa nu se dedulceasca, macar o data, la splendoarea splendorilor gastronomiei. Pentru ca a m\u00e2nca frantuzeste a devenit, de vreme buna, un mod de existenta (nu pentru putina lume), un paragraf de istorie a mentalitatilor (fie ca e scris sau doar trait). Si, fireste, un capitol de turism cultural (fie ca se recunoaste asta, fie ca nu).<br \/>\nTurism cultural la vestigii (culinare) originale, dar si la cele metisate. De pilda, in Cartierul Francez din New Orleans, si el plin de miresme si promit\u00e2nd superlative gastronomice, cassoulet-ul a devenit (metisat cajun) jambalaya (delicioasa si ea, dar altfel). O iluzie, ca at\u00e2tea altele, intr-o lume, p\u00e2na la urma, de copii ale unor at\u00e2t de putine lucruri adevarate si a si mai putine adevaruri.<br \/>\nDar sa n-o mai lungesc.<br \/>\nPrima poveste promisa a inceput la Paris, la mijlocul anilor &#8217;50. O sudista old guard, cam butucanoasa, cam impiedicata si un pic sufrageta (dar numai un pic, precum un v\u00e2rf de cutit de zahar vanilat imprastiat peste prajiturelele cu piper&#8230;), s-a plictisit sa fie doar\u00a0 sotia unui diplomat american care-si poarta tinuta capeline, gants blancs, robe de soie et perles pe malurile Senei.\u00a0 Si cum ii place sa man\u00e2nce bine, s-a g\u00e2ndit sa le invete pe femeile de peste Ocean care nu au servitori sa gateasca frantuzeste.<br \/>\nToate bune si frumoase, numai ca Julia Child ar fi trebuit int\u00e2i sa se scoleasca ea insasi intr-o astfel de intreprindere. O adevarata proba intiatica, se va vedea mai t\u00e2rziu.<br \/>\nAcuma sa deschidem o paranteza si s-o plasam pe Julia Child in cadru. Adica, in lumea de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, mai putin exuberanta dec\u00e2t aceea de dupa primul (si ultimul, cum au sperat supravietuitorii, insel\u00e2ndu-se amarnic). Putina comisie senatoriala McCarthy, care va pune intrebari incomode intelectualilor, artistilor, diplomatilor nu tocmai \u201epe linie\u201c. O dezmeticire spre gustul de viata buna, spre rafinamentele batr\u00e2nei Europe, spre mici frivolitati chiar, at\u00e2tea c\u00e2te putea sa cuprinda conservatoarea epoca Eisenhower, Antecamera \u201eNoii Frontiere\u201c a lui J.F.K., in care spiritul francez va triumfa la Casa Alba. In diplomatie, in amor si, nu de ici, de colea, in bucatarie. O Prima Doamna cu stil, Jacqueline Bouvier Kennedy, cu ascendenta frantuzeasca (desi, dupa o genealogie controversata, unii ar zice ca belgiana), care si-a facut studiile (si) la Sorbona, a c\u00e2stigat un concurs de eseuri al celebrei \u201eVogue\u201c si a vrut sa fie imbracata \u201eca si c\u00e2nd Jack ar fi presedintele Frantei\u201c, ajutata de coproprietarii lui Caravelle, Robert Meyzen si Roger Fessaquet, a angajat la Casa Alba, un chef fran\u00e7ais, Ren\u00e9 Verdon, si un chef p\u00e2tissier, Ferdinand Laouvat. Atacata de presa pentru ca a apelcat la \u201estraini\u201c, Jackie ii va impune presedintelui sa urgenteze formalitatile naturalizarii celor doi.<br \/>\nP\u00e2na la acest triumf nu mai era cale lunga de unde am lasat-o pe Julia Child. Care s-a scolit, a gatit, a scris o carte despre sosurile si ale taine ale lui haute cuisine, ba le-a tinut si lectii, la televizorul alb-negru (in realitate, gri-albastrui, cu vedere ca din\/in acvariu pe ecranul oval), americancelor dornice sa gateasca frantuzeste nu fara profesor, ci fara servitori.<br \/>\nA doua poveste promisa se petrece cincizeci de ani mai t\u00e2rziu. O t\u00e2nara functionara din Queens, Julie Powell, sastisita de rutina unei existente caldute, vrea sa devina scriitoare. Si are trasnita idee (asa parea la inceput) sa gateasca, in 365 de zile, toate cele 524 de retete ale doamnei Child. Care, la 90 de ani, vaduva demult, inca mai traia in 2005. Sa gateasca frantuzeste zilnic si sa-si relateze experientele inedite pe blog. Adica, sa scrie, am zice noi, ego proza.<br \/>\nCu peripetii, va trece si ea de proba initiatica si va scrie cartea menita sa devina bestseller. Regizoarea Nora Ephron s-a g\u00e2ndit sa faca film din cele doua povesti cu fram\u00e9ricaine cuisine. Si-a adjudecat si calitatea de scenarista si le-a distribuit in duetul \u201eJulia&amp;Julie\u201c (cum se numeste productia 2009) pe Meryl Streep si pe Amy Adams. Reteta garantata.<br \/>\nLu\u00e2ndu-si foarte in serios rolul (cum face intotdeauna), Meryl Streep, cu mers leganat de lungana, cu accent din Sud mixat pe\u00a0 c\u00e2ntatele propozitii frantuzesti, devoratoare de bunatati din Orasul Lumina, unica eleva silitoare printre barbati hiperorgoliosi, invidiata ca autoare de carte de bucate cu v\u00e2nzare rapida si ca vedeta de televiziune, e cuceritoare. Amy Adams, careia rolurile de t\u00e2nara americana draguta a zilelor noastre, sincera, calda, increzatoare, miz\u00e2nd pe sprijinul partenerului de viata c\u00e2nd se hotaraste sa intreprinda ceva iesit din obisnuitul de zi cu zi (o adevarata marota a femeilor de peste Ocean) e, cum s-ar zice, rupta din viata (si c\u00e2nd reuseste, si c\u00e2nd i se arde bourguignon-ul). Astfel ca regizoarea-scenarista n-a trebuit sa faca exces de zel pe platou. I-a iesit o drama biografica precum ciocolata amaruie, cu putin melo, doar c\u00e2t trebuie, cu un reusit du-te-vino prezent-trecut, cu replici a caror naturalete cucereste, cu vedeta matura si actrita t\u00e2nara care vrea sa-i calce pe urme. Un film agreabil.<br \/>\nAh, sa nu uit! Mai e ceva de retinut in \u201eJulia&amp;Julie\u201c. Se numeste dezosarea ratei si, la inceput, ti se pare ca asa ceva nu exista. Scena antologica aceea in care Julie, in bucatarie, cu rata in fata, cutitul in m\u00e2na si ochii pe caseta in care Julia explica si exemplifica operatiunea reuseste sa treaca hopul gastronomic. Si rata devine, in cele din urma, un fel de tort paralelipipedic, cu glazura-crusta ornata baroc, mirobolant, din care se taie felii si se savureaza pe indelete, cu g\u00e2ndul ca macar si pentru at\u00e2t viata merita traita&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pentru cunoscatori dar si pentru pofticiosi, snobi si neofiti (de ieri si de azi), bucataria frantuzeasca e splendoarea splendorilor in materie de gastronomie. Adica e haute cuisine (pandantul lui haute couture), cu secrete culinare bine pazite, ale caror miraculoase intrupari se supun, de secole, unei singure meniri, aceea de a inc\u00e2nta papilele gustative, ochiul si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/povesti-cu-framericaine-cuisine\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Povesti cu framericaine cuisine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[635,634,630,631,629,632,157,158,633],"class_list":["post-1065","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-juliajulie","tag-amy-adams","tag-caravelle","tag-cartierul-francez-din-new-orleans","tag-gerard-depardieu","tag-jacqueline-bouvier-kennedy","tag-julia-child","tag-meryl-streep","tag-rene-verdon"],"views":2209,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1065","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1065"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1065\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1065"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1065"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1065"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}