{"id":10646,"date":"2012-02-09T12:01:44","date_gmt":"2012-02-09T10:01:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10646"},"modified":"2015-01-15T16:57:24","modified_gmt":"2015-01-15T14:57:24","slug":"generatia-pierduta-generatia-regasita","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/generatia-pierduta-generatia-regasita\/","title":{"rendered":"Genera\u0163ia pierdut\u0103, genera\u0163ia reg\u0103sit\u0103?"},"content":{"rendered":"

Ma intrebam adesea \u2013 provocata de o situatie sau alta \u2013 ce legatura empatica mai poate avea cu mine, astazi, civic vorbind, si cultural, t\u00e2narul sau t\u00e2nara cu care se int\u00e2mpla sa stau fata in fata? Tineri cu care ma int\u00e2lnesc zilnic : pe strada, in mijloacele de transport in comun, pe scara blocului, la teatru, in mall, la spital, la farmacie, la un ghiseu ori prin birourile vreunei institutii a statului, indeobste ostila? Ma vad, macar? Exist pentru ei? Le sunt indiferenta? Sau poate ca prezenta mea ii deranjeaza? Caci de prea multe ori am auzit spun\u00e2ndu-se, la noi, despre oameni inca in putere, ca sunt depasiti, ca sunt expirati, ca statul nu-i mai poate intretine, fiind dator v\u00e2ndut din cauza pensiilor si salariilor lor, cu alte cuvinte, ca sunt o povara pentru societate, asa cum sunt si cei din cultura, asa cum sunt artistii- alti paraziti, cum s-ar spune \u2013, asa cum sunt bolnavii ori persoanele cu dizabilitati \u2013, si ca trebuie sa incetam o data cu aceasta mentalitate de asistati. Ca statul (adica Puterea, cum ar veni) nu e obligat sa se ingrijeasca de toti cetatenii.<\/strong><\/em>
\n Pe de alta parte, v\u00e2rstnicii nu-i iarta nici ei pe tineri: le reproseaza ca sunt imaturi, necivilizati si inculti, ca sunt agresivi, ca nu mai au nici un Dumnezeu si nici un ideal, ca, daca nu intra in procentul de supradotati sau nu sunt copii de bani gata, daca nu sunt bisnitari, carieristi ori amar\u00e2ti plecati unde vad cu ochii sa c\u00e2stige o p\u00e2ine mai buna, sunt, majoritatea, blazati si nepregatiti sa-si asume in tara lor vreo responsabilitate.<\/strong><\/em>
\nIata, insa, ca in timpul protestelor care au avut loc in ianuarie, in Capitala si in zeci de orase din provincie, toate aceste acuze au amutit, asemenea unor sabii v\u00e2r\u00e2te cu tot cu zanganit in teaca la semnalul unui armistitiu. Tineri si batr\u00e2ni \u2013 doua categorii, sociale, nu doar biologice, sortite parca sa se irite una pe alta, doua categorii deopotriva nedreptatite si umilite de Putere \u2013 si-au dat m\u00e2na descoperind ca au un tel comun: sa-si redob\u00e2ndeasca demnitatea de cetateni. E greu de spus in ce masura va reusi mesajul unanim ale acestor protestatari sa anihileze efectele practicilor nedemocratice ale guvernului prezidential. Dar ce s-a c\u00e2stigat, intr-un moment de luciditate a constiintei colective, dupa at\u00e2tia ani de incoerenta, de confuzie si letargie, este bun c\u00e2stigat. Cetatenii Rom\u00e2niei, de toate v\u00e2rstele si de toate profesiile, au dovedit ca nu sunt dispusi sa renunte la drepturile cucerite in urma cu doua decenii la Revolutie si ca vor cu orice pret sa se respecte democratia : in societate si in r\u00e2ndul clasei politice. Drept urmare, aceste manifestatii civile, printre putinele, in ultimii ani, de o asemenea coerenta, amploare si determinare, trebuie interpretate in toata profunda lor semnificatie: nu doar ca o revolta impotriva actualei Puteri \u2013 moralmente destituite \u2013, ci, pentru mult timp de aici inainte, probabil, si ca un avertisment pentru guvernele ce vor veni.<\/p>\n

Este, insa, o astfel de alianta garantia unei solidaritati profunde si durabile? Nu neaparat. Cu toata aparenta ei relaxare, conjuncturala, tensiunea intre tineri si adulti, oricum va fi sa fie, exprimata fatis sau disimulata, va avea toate sansele sa se acumuleze in lipsa unei politici sociale adecvate. Oric\u00e2te lozinci s-ar scanda in perimetrul libertatii simbolice la Universitate. Oric\u00e2te paliative educationale s-ar imprumuta sau inventa pentru armonizarea relatiei dintre cele doua categorii. Pentru ca, desi comporta, inevitabil, si o incarcatura locala, aceasta problema nu este nici noua, nici tipic rom\u00e2neasca. Ea se revendica dintr-un fenomen supranational, generat de criza adultocentrismului si intensificat de criza economica. Cert este ca, in vria reformei globale, omenirea isi cheltuieste nesabuit resursele naturale si risca sa ram\u00e2na si fara cea mai vitala dintre ele: energia tineretii. Daca lucrurile vor merge tot asa, dar vom dori, cu toate acestea, sa ne conservam specia, in cur\u00e2nd vom fi nevoiti sa protejam tineretul in rezervatii naturale. P\u00e2na atunci, insa, cu siguranta ca vor fi adoptate numeroase alte strategii intermediare.
\nDar mai considera tinerii adecvata, astazi, in ceea ce-i priveste, vreo politica imaginata de adulti? De ce ar fi ei, bunaoara, \u201emai saraci, in medie, dec\u00e2t ceilalti cetateni\u201c \u2013 cum aprecia, in 2009, Institutul national de statistica, in Franta si cum sunt acum, cu at\u00e2t mai mult? Au sau nu au un cuv\u00e2nt de spus, ori democratia incepe abia de la ei incolo? De ce le-am decide noi, adultii, soarta? Nu au si ei dreptul, la fel ca alti oameni, sa fie fericiti? Raspunsul, singurul admisibil, este at\u00e2t de logic inc\u00e2t, pusa astfel, intrebarea pare ca descinde dintr-o retorica a incurajarii. Un sondaj realizat de Fondation pour l’innovation politique (Fondapol) si publicat in ianuarie anul trecut de \u201eL’Express\u201c ne arata cum stateau nu demult tinerii intre 16-29 de ani cu optimismul. Dintr-un numar de 32.700 de respondenti din 25 de state, cel mai putin credeau in viitorul promitator al tarii lor, intr-un procent egal, de numai 17%, cei din Franta si din Grecia. Surprinzator sau nu, cele doua tari europene erau devansate, cum rareori ii este dat sa i se int\u00e2mple in sens pozitiv, de Rom\u00e2nia, care se bucura de increderea cetatenilor tineri in proportie de 25% \u2013 mult mai putin, e drept dec\u00e2t Rusia (59%), Israel, (49%) sau SUA (37%). In general, mai increzatori erau tinerii in propriul viitor : in Rusia, in Israel, SUA, Mexic \u2013 81%., in Rom\u00e2nia, 70%. Cei mai pesimisti, intr-un procent de 43%, erau in Japonia si in Grecia, dar nici in Ungaria cifra de 49% nu era prea satisfacatoare. Si totusi, ar fi o greseala sa credem ca nefericirea tinerilor ar putea sa incapa si sa se sf\u00e2rseasca in cifre, c\u00e2nd degradarea se produce la ad\u00e2ncimi insondabile, in forul lor interior. Singurul bastion, de altfel, pe care il fortifica in izolare spre a-si ocroti sub asaltul deziluziilor, o precara stare de bine. Anxietatea lor, refuzul adaptarii, consumul de droguri, violenta, suicidul, mai ales in r\u00e2ndul adolescentilor, sunt semne ale unor tulburari psihoafective produse de boli sociale cronice. Daca vom avea taria sa ne trecem in cont si neincrederea in adulti \u2013 cauza a unei revolte de fond pe cale de a epuiza toata recuzita negativismului \u2013, vom ajunge, in fine, la ceea ce demult trebuia sa ne reprosam : conditia tragica a t\u00e2narului zilelor noastre. Adica a protestatarului fara autorizatie, revendicator mereu inselat in asteptarile lui, sf\u00e2siat intre supunerea la care il obliga protectoratul adultilor si dorinta fireasca de a-si folosi libertatea, energia, capacitatile cognitive si creatoare in acord cu propria-i viziune sau simtire. Si asta cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t modelul adultului nu mai este valabil, este compromis si perimat, din punctul lui de vedere. Cel putin asa se vad (simplificate, fireste) lucrurile, de-acolo, din marginalitatea la care ii condamna pe prea multi tineri actualul tratament educational si social. Dar ar fi mai corect sa nu abandonam in zona psihicului, manifestari sociale care isi gasesc vindecarea in zona politicului si a economicului. Iar aici le revine adultilor \u2013 parinti, pedagogi, sociologi, politicieni etc. \u2013 sa recunoasca limitele unui sistem pe care l-au creat cu mult prea slaba, cu infima participare la decizie a tinerilor. Dar, ca in orice raport bazat pe forta, binele si raul generat se rasfr\u00e2ng si in cazul acesta, chiar daca nu in mod egal, asupra ambelor parti. Ce ne facem insa cu at\u00e2tea contradictii si inegalitati, c\u00e2nd in democratia pe care ne-o doream, contam, bineinteles, si pe egalitatea sanselor? Sa fie economicul, singur, raspunzator pentru astfel de anomalii?
\nUn raport realizat la sfirsitul anului trecut de Organizatia Internationala a Muncii (OIM), care functioneaza sub egida ONU, venea sa confirme ca tinerii sunt cei care suporta cel mai mult, in tarile europene si in SUA, presiunea somajului. E drept ca, in alte tari UE, in 2011, rata somajului a fost crescatoare, Spania ating\u00e2nd procentul record de 48,9%, pe c\u00e2ta vreme in Rom\u00e2nia, ea a scazut de la 23,3, c\u00e2t fusese in octombrie 2010, la 22,8 in august 2011. Si, totusi, este aceasta o cifra linistitoare, c\u00e2nd bine stim ca din cinci, unul dintre tinerii nostri este somer? Ca agentiile pentru ocuparea fortei de munca anunta abia c\u00e2teva sute de locuri de munca libere, in timp ce candidatii sunt de ordinul zecilor de mii? Ar putea vorbi acestia despre sanse de reusita? De reusita de supravietuire, poate.
\nSigur, aceasta este doar o perspectiva dintre multele posibile in care poate fi perceputa conditia tinerilor de azi, ei insisi apartin\u00e2nd unor categorii foarte diverse de nemultumiti sau, dimpotriva, de fericiti, chiar, cu destinul lor personal, familial, profesional, cu carierele lor stralucite. Numarul celor saraci si vulnerabili se ingroasa insa pe zi ce trece, astfel inc\u00e2t ne putem intreba, pe buna dreptate, cum va arata societatea intr-un viitor nu prea indepartat. Sau, in logica neghioaba a politicienilor nostri, cum va izbuti, bunaoara, statul rom\u00e2n sa care in c\u00e2rca lui slaba inca o povara (mai proaspata de asta-data), de \u201eparaziti\u201c.
\nOrganizatia Internationala a Muncii, in care imi inchipui ca lucreaza cei mai buni experti din domeniu, i-a definit pe tinerii din zilele noastre emotional, drept \u201egeneratia ranita\u201c, \u201egeneratia pierduta\u201c. Suna grav aceasta definitie, suna a ireversibil, a zgomot odios de lespede. Eu imi amintesc insa mereu de tinerii protestatari rom\u00e2ni, care au dovedit ca au inteles un lucru : ca nici o Putere nu este nici infailibila, nici inamovibila. Si nu-mi pot reprima dorinta de a-i asocia cu o \u201egeneratie regasita\u201c, o \u201egeneratie renascuta\u201c. Nu stiu c\u00e2nd si in ce fel aspira ei \u2013 daca aspira cu adevarat \u2013 sa instaureze o noua ordine care sa fie mai buna dec\u00e2t a noastra, a adultilor, in traditia careia i-am crescut si educat. Cum vor putea inlocui ierarhii, relatii, mecanisme, procese percepute p\u00e2na acum a fi \u201ein firea lucrurilor\u201c pentru a pune in functie o alta constructie sociala pe care mentalul nostru nu este apt sa o anticipeze? Cum isi vor gestiona, intre timp, fac\u00e2ndu-le sa conlucreze benefic, rationalitatea asezata si elanul contestatar?
\nUn lucru este sigur: ca o asemenea lucrare este una a spiritului. Si ca prima batalie, decisiva, pe care o pot c\u00e2stiga prin forte proprii este aceea impotriva degradarii intelectuale spre care ii conduce consumerismul. Caracterul integru si vigilenta critica vor constitui cea mai eficienta opozitie fata de un sistem in care politicul abuziv are, acum cel putin, asupra noastra a tuturor, tineri sau batr\u00e2ni, un efect pustiitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ma intrebam adesea \u2013 provocata de o situatie sau alta \u2013 ce legatura empatica mai poate avea cu mine, astazi, civic vorbind, si cultural, t\u00e2narul sau t\u00e2nara cu care se int\u00e2mpla sa stau fata in fata? Tineri cu care ma int\u00e2lnesc zilnic : pe strada, in mijloacele de transport in comun, pe scara blocului, la… Cite\u0219te mai mult »Genera\u0163ia pierdut\u0103, genera\u0163ia reg\u0103sit\u0103?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,7164,7165,278,7166,1916],"class_list":["post-10646","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-metalitati","tag-perceptii","tag-societate","tag-socitatea-romaneasca","tag-tineri"],"views":2564,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10646","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10646"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10646\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10646"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10646"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10646"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}