Nu mai stiu ce important critic de azi glosa, cu ocazia lansarii, pe marginea \u201eCinematografului gol\u201c de Daniel Cristea-Enache: uite, zicea criticul, autorul acestei minunate carti vine in fata noastra, a cititorilor, cu o infatisare insolita in comparatie cu imaginea standard a judecatorului de carti, a cronicarului de int\u00e2mpinare. Anume, las\u00e2nd masca la o parte si cobor\u00e2nd scara bibliotecii din turn, el intra in camera copiilor si, \u201emort dupa Age of Empire\u201c, joaca sute de ore pe hartile Imperiului roman din calculator. In bucatarie, tacticos, prepara o cafea la ibric facuta dupa tipic, cu reteta lui Gabriel Dimisianu. Ni se prezinta aci intr-un cadru diurn, domestic si intim, in papuci si haine de casa, dincolo, \u201emicrobist\u201c, iese pe stadioane, ii urmareste pe tricolori si sufera de esecurile lor. Intors acasa se deda pasiunii pentru acvarium si, nostalgic, pastreaza o frumoasa amintire pisicilor de altadata. Se demasca, fara sfiala si false pudori, ca un \u201efan\u201c irecuperabil, ce mai!, fanatic al lui \u201eRolling Stones\u201c, dupa care alearga la Polivalenta. Pe scurt, lasa importantul critic sa se inteleaga, redutabilul cronicar literar Daniel Cristea-Enache ar fi si el… om! Un om intreg, care sub masca profesionala, ascunde si dezvaluie, iata, mai multe chipuri. Certificatul de cetatenie umana, pur si simplu, pe care glosatorul i-l acorda criticului care se \u201edezgoleste\u201c pe ecranul Cinematografului are o poveste mai lunga, o poveste care se intinde peste toata istoria tinerei literaturi rom\u00e2ne de la origini si p\u00e2na in prezent. O literatura in care functiunea criticii judecatoresti a format si impus de la Maiorescu incoace imaginea canonica a legislatorului si judecatorului senin si rece, impersonal si imperturbabil. Imbracat, ca Machiavel, in roba neagra cu mansete si guler de un alb imaculat, st\u00e2nd drept in picioare, la pupitrul inalt si av\u00e2nd in fata Cartea, acest judecator literar nu r\u00e2de, nu z\u00e2mbeste, nu glumeste, necum sa se tina de povesti de adormit copiii: da sentinte impartiale si definitive, de viata si de moarte asupra unei Carti ingalbenite si d\u00e2rd\u00e2ind de frica. Sigur ca exagerez, dar in sensul adevarului despre o anume critica literara exercitata sec si cu un sinistru fosnet uscat de catre \u201eomul de h\u00e2rtie\u201c, care isi practica magistratura aidoma unui savant de cabinet rupt de toate, in primul r\u00e2nd de realitati si de acel curs imprescriptibil al vietii firesti care se scurge zadarnic pe l\u00e2nga el. Ca Procopovici, savantul de cabinet al lui E. Lovinescu, acest om de h\u00e2rtie nu ajunge niciodata sa-si termine opera adast\u00e2nd pe veci in asteptarea documentului care sa-i confirme lui, hotar\u00e2t si definitiv, evenimentul petrecut chiar sub nasul si ochii lui: fara confirmare, evenimentul, cursul viu al realitatii de sub ferestre nu exista pentru omul ramas in cabinet ca intr-un cavou. La antipod, in literatura rom\u00e2na s-a strecurat si tipul de critic si cronicar care, cu ochii in carti, ridica privirea spre via realitate din jur spre a descoperi acolo, p\u00e2na la urma, tot carti. Dar p\u00e2na atunci… P\u00e2na atunci, Daniel Cristea-Enache, asa cum scrie Radu Cosasu in admirabila lui prefata la \u201eCinematograful gol\u201c, \u201enici critic, nici ziarist, el face reportaj. Pe multi literati ii jeneaza cuv\u00e2ntul, genul. Pe mine \u2013 nu. Autorul face reportaj intr-un jurnal mai mult sau mai putin intim. El este reporterul convingerilor sale politice si apolitice, cu copilaria lui cu tot (…) Il voi saluta insa fratern, ca pe unul din tagma noastra, a celor care nu putem scrie niciun articol, eseu sau monografie fara sa stim ce se int\u00e2mpla in Coreea de Nord…\u201c Autorul insusi lasa mai multe porti deschise pentru cartea lui: \u201eNu stiu exact in ce categorie se includ paginile din cartea care urmeaza. Publicistica? Publicistica in regim confesiv? Memorialistica deghizata? Jurnal de formatie…? Fapt e ca nu sunt de critica literara\u201c. In ce ma priveste, \u201efotografiile\u201c miscate din acest suculent album doldora de viata cotidiana si idei trecute prin filtrul criticului cu un debut asa de matur ma trimit la confesiunile fabulistice si memorialistica rezonanta ale lui E. Lovinescu, la numeroasele lui \u201escene\u201c si \u201eportrete\u201c, dar si, mai cu seama, la paginile de moralitati din \u201eAqua forte\u201c din 1941. Omul care spusese ca sunt critic, nimic mai mult, dar nici mai putin, se lasa acolo \u201einspirat\u201c de vitrina multicolora a lumii literare si neliterare, dar si de umilele dobitoace pentru a scrie c\u00e2teva din cele mai ad\u00e2nci si mai emotionante confesiuni din literatura rom\u00e2na. Subsolul, bagajul existential si tipologic le fac exemplare. Fibra literara si umana din multe \u201ereportaje\u201c, portrete si confesiuni ale \u201eCinematografului gol\u201c mi se pare ca de acolo vine. Dar nu facem aici cronica literara pentru a stabili genul proxim si diferenta specifica. Mult mai modesta, misiunea rubricii de fata este de a-i lasa pe altii sa vorbeasca. Sa le dam cuv\u00e2ntul. In \u201eContemporanul\u201c (nr. 1, ianuarie 2012), Bogdan Cretu scrie comprehensiv despre \u201eomul din spatele criticului, criticul din spatele omului\u201c: \u201eIn ultima vreme, Daniel Cristea-Enache s-a aflat intr-o ipostaza inedita: a devenit tinta unor critici care, in urma cu putini ani, str\u00e2ngeau r\u00e2ndurile in jurul sau, in redactia revistei \u00abCultura\u00bb, simtindu-se, parca, sub o inalta protectie. Dintre scriitori insa, criticii sunt cei mai bataiosi si in aceasta tagma au loc jocurile de culise cele mai sulfuroase si tot aici se infrunta orgoliile cele mai mari. Sunt de acord ca i se poate pune sub semnul intrebarii lui D. C.-E. contributia academica despre opera lui Nichita Stanescu (care se doreste un eseu, nu o monografie scrobita, deci se cere judecata ca atare), dar un lucru nu poate fi relativizat nici macar de cei mai inraiti adversari ai sai: faptul ca el este cel mai serios si cel mai titrat cronicar literar al ultimilor 15 ani. Ca a acoperit, sistematic, aproape doua decenii de literatura si ca foiletoanele sale, rasp\u00e2ndite saptam\u00e2nal in cele mai cunoscute reviste literare reprezinta un document de neocolit al receptarii literaturii de dupa 1990 (…) Comenteaza carti, discuta cu scriitori, st\u00e2rneste polemici, isi face amici si adversari; este, pe scurt, viu\u201c. Seriozitatea, harnicia, in fine, \u201esupraproductia\u201c provoaca, fireste, invidii, iritatii, cu reflexele lor paralizante, acide, contondente si, adesea, veninoase si injurioase. \u201eHarnicia lui D. C.-E. \u2013 crede Bogdan Cretu \u2013 a putut parea dubioasa unora. Un om care este omniprezent, care scrie at\u00e2t de mult, despre at\u00e2tea carti, care face at\u00e2tea lucruri diferite nu are cum sa nu fie superficial. Un carierist arogant, zau asa. Aceasta este prejudecata pe care multi confrati ti-o ofera ca rasplata pentru munca ta serioasa si pasionata. Pentru ca numai din ambitie, numai din carierism nimeni nu este dispus sa scrie mii si mii de pagini, care pretind sute si sute de carti citite. Ei bine, ultima carte a lui D. C.-E. are misiunea de a combate aceasta imagine nedreapta pe care invidia unor colegi de breasla i-a creat-o. Criticul literar cel serios, \u201epremiantul clasei\u201c, academicul, aparent arogantul si omniprezentul cronicar, cel care vorbeste mai mereu in numele unor principii care la noi au fost mai des incalcate dec\u00e2t respectate este un om ca toti oamenii. Incredulii au acum dovada de necombatut: \u00abCinematograful gol\u00bb (Editura Polirom, 2011) este o carte cu vizibila detenta confesiva. Criticul arunca masca si se arata lumii asa cum este, cu preferintele si mefientele pe care le are, cu modelele sale, cu slabiciunile, sensibilitatile, principiile si cu viata sa de familist convins.\u201c Spre deosebire de Bogdan Cretu, imi permit sa cred ca, dincolo de cam incomoda si un pic nesuferita postura avocateasca de pe alocuri din r\u00e2ndurile de mai sus, cronicarul literar in chestiune, \u201epremiantul clasei\u201c n-are a da socoteala asupra legitimitatii judecatilor critice pertinente si decentei impecabile din textele sale. Si nici nu cred ca \u201eCinematograful gol\u201c, carte fermecatoare si profunda are musai \u201emisiunea de a combate\u201c respectiva imagine. Nu mai spun ca \u201eincredulii\u201c (care oric\u00e2t de tineri, nu pot fi suspectati de inocenta, naivitate si buna credinta!) vor fi convertiti brusc la sentimente pentru care cu siguranta n-au resurse. Criticul \u2013 imi place sa cred \u2013 nu pe ei i-a avut in vedere: cititorii lui sunt altii. Sunt cei care, presupusi de Bogdan Cretu, vor putea si vor consimti, cum spune undeva Daniel Cristea-Enache, \u201esa te bucuri c\u00e2nd citesti o carte buna a unui adversar de idei\u201c si in stare sa se emotioneze (\u201eestetic\u201c!) citind intr-o splendida confesiune (\u201eFish\u201c) ca \u201eO singura data am pl\u00e2ns pe marginea acvariului, la moartea unui xifo verde (o raritate) care era at\u00e2t de inteligent, inc\u00e2t nu-l puteam prinde dec\u00e2t la apa mica. Ii vad parca sabiuta deodata inerta si-mi vine, dupa un sfert de veac, un nod in g\u00e2t\u201c. Ei bine, cu acest nod in g\u00e2t e o problema: el da seama cui vrea sa vada si poate sa simta ca \u2013 iarasi cu vorbele lui Radu Cosasu \u2013 \u201eautorul acesta, trudind din greu si cu placere la cronica sa de int\u00e2mpinare si la temeinice monografii se decide \u00absa se descrie mai pe larg\u00bb \u2013 expresie pedestra pentru ceea ce am putea numi \u00absa bata c\u00e2mpii\u00bb, sesurile sale, soselele, cartierele cu cinematografele lor, \u00absa se dea pe fata\u00bb cu simpatiile, ironiile si malitiile lui, cu fixurile si razg\u00e2ndirile sale, in fine, ca sa ma exprim dincolo de proza (care nici nu exista, vorba Tvetaevei), cu copilaria sa cu tot. Peste toate, tine sa se stie ca nu-i place \u00absa se bage in fata\u00bb, nu doreste sa fie simpatic tuturor, iar in luptele literare de partizani sa nu se conteze pe el\u201c. Cititorii criticului z\u00e2mbindu-ne senin si fara masca in aceasta carte c\u00e2t un autoportret pot fi, in fine, cei care se vor \u201eautocontempla\u201c intr-un articol \u201ecare incepe linistit asa: \u201eIntr-o frumoasa dimineata de toamna, cu mic, cu mare, ne-am uitat la \u00abRatatouille\u00bb in care ni se povesteste istoria unui soricel care se zbate sa-si afirme talentul (geniul) gastronomic\u201c. Restul e literatura si… \u201enodul in g\u00e2t\u201c care-i mai vine autorului si dupa un sfert de veac de la moartea lui xifo. Iar cui nu-i vine nodul in g\u00e2t \u2013 acela n-are dec\u00e2t sa faca \u201emetacritica\u201c in loc sa citeasca de pomana, necajit, inveninat si inept \u201eCinematograful gol\u201c: cartea unui om viu, intrutotul fermecatoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu mai stiu ce important critic de azi glosa, cu ocazia lansarii, pe marginea \u201eCinematografului gol\u201c de Daniel Cristea-Enache: uite, zicea criticul, autorul acestei minunate carti vine in fata noastra, a cititorilor, cu o infatisare insolita in comparatie cu imaginea standard a judecatorului de carti, a cronicarului de int\u00e2mpinare. Anume, las\u00e2nd masca la o parte… Cite\u0219te mai mult »Un nod in gat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7148,24],"class_list":["post-10642","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cinematograful-gol","tag-daniel-cristea-enache"],"views":1694,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10642","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10642"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10642\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10642"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10642"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10642"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}