VALENTIN PROTOPOPESCU<\/p>\n
Federer. Un nume cat un pisc din Alpi, o legenda de amplitudinea mitului. Multa vreme acesta n-a fost prea norocos la Paris. Si nici macar nu este vorba aici doar despre Roland Garros, caci atat zgura de la Porte d’Auteuil, cat si parchetul salii de la Paris-Bery i-au fost vrajmasi ani la rand. Campionul campionilor a fost obligat sa astepte ani multi la numar pentru a putea sa cucereasca Parisul. Dar a facut-o fara sa plateasca vreo liturghie. Fedexpres a ramas el \u00eensusi, cu o umilitate, un bun-simt si o falsa resemnare extraordinare. Elvetianul si-a vazut de treaba,
\nsi-a respectat adversarii si tenisul, fanii si publicul, trecand totul sub beneficiu de inventar. Si cata dreptate a avut Roger!<\/p>\n
\u00centr-adevar, marca geniului trebuie sa suporte uneori \u201epersecutia\u201c istoriei. Nici macar cei iubiti de divinitate si atinsi cu aripa de \u00eenger nu se pot lupta \u00een orice clipa cu potrivnicia soartei. Si nu e nici o metafizica la mijloc, ci pur si simplu o banala constatare amara: Rodger avea \u00eenscris \u00een destinul lui nesansa de a nu triumfa \u00een Orasul-Lumina. Ceva, cineva se ridicau la momentul potrivit \u00eempotriva dorintei sale de succes. Nici macar imensa sa potenta tenisistica nu gasea argumente suficiente pentru a corija nedreptatea faptelor. An dupa an frustrarea se acumula, iar ridurile de pe fruntea elvetianului se adanceau, fara \u00eensa a-i tulbura olimpiana serenitate. Multi comentatori spuneau ca \u201esuveranul\u201c si \u201edelfinul\u201c lui, adica Roger si Rafael, sunt \u201eblestemati\u201c sa se ne\u00eemplinesca reciproc. Rafa \u00eel \u00eempiedica pe Federer sa realizeze Marele Slem, caci \u00eei interzicea Cupa Muschetarilor, iar sportivul din Basel se opunea rocadei, condamnandu-l pe catalan la un etern loc doi \u00een ierarhia mondiala, ani de-a randul. Dar toate la timpul lor – parea a spune \u00een sine marele artist al sportului alb.
\nStatistica \u00eei era potrivnica. Si cine are curajul sa \u00eenfrunte puterea magica a cifrelor?
\nSuita finalelor pierdute de Federer la Roland Garros este una impresionanta. \u00cen 2005, pe calea spre ultimul act se ridica \u00eempotriva lui Fedexpres un anumit Rafael Nadal, pustiul-minune al tenisului. Un zgurist febril si demonic, dar unul care, cu un an \u00een urma, pe cimentul de la Miami, \u00eel umilise pe \u201erege\u201c \u00een doua seturi simetrice, 6-3 6-3. Ce-i drept, Federer jucase pe hard-ul american cu febra, dar scuzele nu servesc nimanui, niciodata. Peste un an, pupilul antrenorului catalan din Manacorul Balearelor, Rafa, \u00eesi porneste incredibila ascensiune. Cei doi mari rivali se \u00eentalnesc tot la Miami, \u00eensa \u00een finala. Desi nu este specialist pe suprafetele rapide, spaniolul \u00eel \u00eentinde \u00eentr-un meci de cinci seturi pe idolul americanilor (2-6 6-7 7-6 6-3 6-1). La Porte d’Auteuil, singurul care sta \u00eentre Federer si finala este Rafa Nadal. Si sta incredibil de solid, ca un zid de netrecut. Liderul ATP se vede stopat \u00een semifinala \u00een patru seturi spectaculoase, dar lipsite de echivoc: 6-3 4-6 6-4 6-3. Afrontul fusese deja realizat.
\n\u00cen 2006, cei doi \u00eesi dau \u00eentalnire \u00een actul ultim la Roland Garros, plasarea lor pe pozitia primilor doi capi de serie \u00eempiedicandu-i la o partida \u00eenainte de vreme. Este marea confruntare, toata lumea se asteapta la un regal tenisistic, iar Roger este ambalat sa-si ia revansa si sa arate universului cine este \u201epatronul\u201c circuitului. Rafa e \u00eensa mai mult decat un aspirant la sefia ATP-ului, caci devine El Rey de la tierra batida: 1-6 6-1 6-4 7-6. Dupa fix un an, \u00een 2007, nerabdator, Federer \u00eel asteapta pe Philippe Chatrier pe Rafa. O face de pomana, caci scorul nu lasa loc \u00eendoielii – 6-3 4-6 6-3 6-4. Cadenta pare fixata, un deja previzibil trei seturi la unul este ritmul confruntarilor pariziene \u00eentre cei doi mari rivali. \u00cen 2008, se produce masacrul, un fel de \u201enoapte a Sfantului Bartolomeu\u201c, varianta tenisistica. Nadal \u00eel umileste pe Roger la Porte d’Auteuil cu 6-1 6-3 6-0, \u00een doar o ora si 41 de minute de joc. A fost una dintre cele mai expeditive finale disputate vreodata la Roland Garros. Peste doua saptamani, pe gazonul de la All England Club, ibericul \u00eei ia \u201eregelui\u201c coroana, \u00een cea mai frumoasa partida a istoriei.
\nNimic nu prevesteste \u00eensa ceea ce va urma. \u00cen 2009, la debut de sezon, sub zodia Antipozilor, Rafa \u00eel \u00eenvinge \u00eentr-o finala memorabila pe elvetian, \u00een cinci manse \u201esangeroase\u201c, sub privirile melancolice ale lui Rod Laver. La Paris, balearul vine \u00een calitate de indiscutabil favorit. Dar soarta are propriile ei hachite. \u00cen optimi de finala, nedrept de prematur, antipaticul suedez Robin S\u00f6derling \u00eel stopeaza pe un Nadal deprimat de divortul parintilor sai si diminuat fizic de probleme la ambii genunchi. Calea spre consacrare \u00eei este acum deschisa lui Roger. Vikingul nu-i poate opune nici o rezistenta \u00een finala, scor 6-1 7-6 6-4. Ridicand Cupa Muschetarilor deasupra capului, Federer poate rasufla usurat. \u00cen absenta \u201epersecutorului\u201c sau pe zgura, el \u00eesi trece \u00een palmares singurul mare titlu ce-i lipsea, alaturi de medalia olimpica de aur la simplu.
\n\u00cen 2011, dupa episodul scandinav consumat cu un an \u00een urma, caci \u00een sferturi de finala\u00a0 S\u00f6derling \u00eesi ia revansa contra elvetianului, cei doi \u201einamici prieteni\u201c, Roger si Rafa \u00eesi strang din nou mana peste fileul de la Roland Garros. Datele realitatii se schimbasera fundamental. Spaniolul era pe primul loc mondial, elvetianul se gasea pe treapta a treia, iar noul \u201emonstru\u201c al ATP-ului era acum sarbul Djokovici, care avea un sezon fulminant. Trufia si aroganta, ca si lipsa de inteligenta l-au privat \u00eensa pe Nole de un legitim loc \u00een finala de pe Chatrier. \u00cen semifinala, el este dominat de un Federer imperial. Actul ultim ne \u00eenfatiseaza un Nadal temator si un Fedexpres grabit sa nu faca nici o concesie. Elvetianul conduce \u00een prima mansa cu 5-2 si are minge de set. Scurta de rever nu-i iese, iar \u201ecapcaunul\u201c se trezeste din pumni, ca la box. Castiga, dupa o partida magnifica, potrivit traditiei, Nadal, scor 7-5 7-6 5-7 6-1. Dar Federer nu este trist. Are deja o cupa \u00een colectie, mai important este ca l-a oprit pe insurgentul si insolentul sarb, facand totdata un serviciu amicului sau spaniol.
\n\u00cen iarna, sub reflectoarele salii de la Bercy, Roger sfideaza \u00eenca o data destinul, castigand finala Mastersului de 1000 de puncte, prima pe care o disputa \u00een cariera, 7-6 6-1 cu favoritul publicului, francezul Jo-Wilfried Tsonga.
\nSi uita asa, dupa o lunga si dureroasa asteptare, a ajuns cel mai titrat tenisman al tuturor vremurilor sa cucereasca Parisul, infirmand un \u201eblestem\u201c si nedrept, si fals. Dar totul a \u00eenceput pe zgura de la Roland Garros…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
VALENTIN PROTOPOPESCU Federer. Un nume cat un pisc din Alpi, o legenda de amplitudinea mitului. Multa vreme acesta n-a fost prea norocos la Paris. Si nici macar nu este vorba aici doar despre Roland Garros, caci atat zgura de la Porte d’Auteuil, cat si parchetul salii de la Paris-Bery i-au fost vrajmasi ani la rand.… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (37)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[544,720],"class_list":["post-10632","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-federer","tag-roland-garros"],"views":1525,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10632","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10632"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10632\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10632"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10632"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10632"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}