Radio-Canada, versiunea franceza a televiziunii si radioului nationale, programeaza \u00een noaptea de Revelion, de mai bine de douazeci de ani, emisiunea \u201eBye Bye\u201c. Se zice ca tot locuitorul provinciei Qu\u00e9bec, fie el \u201epure laine\u201c, fie imigrant care se respecta arunca la miezul noptii macar o privire la ecranul televizorului, poate si pentru a-si confrunta propriile impresii si convingeri asupra evenimentelor anului \u00eencheiat cu cele evocate de retrospectiva umoristica. \u201eBye Bye 2011\u201c a trecut astfel \u00een revista cu efecte speciale, imitatii, scenete si numere muzicale si de varietati politica municipala, provinciala si federala, slabiciunea pentru monarhie si faptele razboinice ale primului ministru canadian, privatizarea bogatiilor miniere din nordul Qu\u00e9becului pusa la cale de primul ministru liberal al provinciei, si, \u00een treacat, ignorandu-l pe Ben Ladin, Primavara araba si aventurile erotice ale lui DSK si Berlusconi. Un adevarat festival de \u00eenjuraturi, de blesteme si de vulgaritate \u00eentr-o limba franceza masacrata, stalcita, cu un vocabular si o sintaxa de o rara saracie.
\n\u00centeleg din comentarii ca emisiunile de sfarsit de an din Romania au aratat si mai rau. Si la televiziunea nationala, si la cele comerciale. A fost, de fapt, catastrofal. Rusinos. De neiertat. O insulta la adresa bunului-simt. O imbecilizare tenace a populatiei. Nimic nou \u00een realitate, nimic atat de neasteptat si de revoltator \u00eencat comentatorii sa fie luati prin surprindere si sa-si verse grabiti si \u00eenca mahmuri indignarea. \u00cen urma cu douazeci si doi de ani revolutia s-a facut la televiziune si amintirea a ramas pana azi pe cat de agreabila, pe atat de confuza. De atunci, \u00eensa, ca \u00een fiecare an de cand canalele s-au \u00eenmultit \u00een nestire si batalia pentru ceea ce \u00een dulcea limba romana se cheama rating e apriga, singura cale de a castiga telespectatori par sa fie vulgaritatea, prostul gust si sexul \u00een varianta autohtona, cu demoazele ce-si fataie fundul dezvelit pana sus si tatuati ce-si cantaresc fudulia. Asa ar vrea poporul nu numai cand, de sarbatori, i se pune de chef si de topait \u00een piata publica, ci si \u00een restul anului, cand se \u00eentinde pe canapea si vrea sa hahaie cum se hahaie \u00een sferele \u00eenalte si sa se simta bine \u00een pantaloni si sub fuste mai ales \u00een vremurile de criza. Asta vrea, asta i se da. Nu mai vrea revolutii, una i-a ajuns. E suveran. E liber. A dat de gustul capitalismului democratic ce-l pacaleste si jumuleste de nu mai stie pe ce lume e si se razbuna si el \u00een felul lui.
\nDe unde din nou mare \u00eengrijorare si mare suparare printre cei subtiri, cu gusturi si maniere alese, cu harul autoproclamat al iluminarii prostimii si cel al responsabilitatii pentru soarta tarii. Citesc si ma mir cuviincios, fara ranchiuna, fara dusmanie, mi s-a mai \u00eentamplat, ma mir pur si simplu de la distanta si cu un folos discutabil. Asa cum scriu, asa cum o aduc din condei acesti bravi si impenitenti datatori de lectii, unii elegant, altii cu sictir si fiere, ai zice ca nu traiesc \u00een aceeasi tara cu multimea gregara si nespalata intelectual si moral pe care o ridiculizeaza, o batjocoresc, o iau \u00een raspar, ci undeva, departe, \u00eentr-un teritoriu aseptic, celest, pur al ideilor si virtutilor sublime, al idealurilor nepatate de mizeriile naturii umane si de convulsiile lumii pamantesti. De aici, prosperi, bine \u00eenfipti si pentru eternitate \u00een certitudini, judeca senini, se lamenteaza patetic, excomunica fara drept de apel, \u00eesi striga feciorelnic deziluziile, idiosincraziile, tristetea. Ciudata, \u00eensa, uitare de sine pentru spirite atat de ascutite, fara sa se \u00eentrebe nici macar o clipa daca toata aceasta tevatura tip\u00e3rita nu are niciun ecou printre cei vizati, nu se pierde \u00een natura generoasa a patriei care a vazut atatea altele. Dar, \u00eemi spun, si nu-mi fac deloc iluzii \u00een privinta soartei acestor randuri, poate ca si asta vor, poate ca aceasta separare gratios asumata de vulg \u00eei hraneste, \u00eei tine \u00een viata si le da atata voluptate de a se asculta numai \u00eentre ei, de a se citi numai \u00eentre ei, de a se disputa ca-ntre amici \u00eengaduitori pe chestii delicate cum ar fi libertatea inutila de expresie din Romania de azi, cenzura ceausista, decaderea educatiei, televiziunea si presa comerciale.<\/p>\n
<\/p>\n
9 ianuarie 2012<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Radio-Canada, versiunea franceza a televiziunii si radioului nationale, programeaza \u00een noaptea de Revelion, de mai bine de douazeci de ani, emisiunea \u201eBye Bye\u201c. Se zice ca tot locuitorul provinciei Qu\u00e9bec, fie el \u201epure laine\u201c, fie imigrant care se respecta arunca la miezul noptii macar o privire la ecranul televizorului, poate si pentru a-si confrunta propriile… Cite\u0219te mai mult »Urari, dezamagiri si dureri de inima<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[17],"tags":[7162,7161],"class_list":["post-10629","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-emisiunea-bye-bye","tag-radio-canada"],"views":1456,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10629","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10629"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10629\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10629"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10629"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10629"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}