Nu vreau sa redeschid, aici, o discutie mai veche, privind legitimitatea numelui pe care macedonenii si l-au ales. Daca am accepta, orbeste, argumentele grecilor, atunci, ar trebui sa negam dreptul vecinilor nostri de la Rasarit de a se mai numi moldoveni, sau, poate, dreptul americanilor din New Mexico de a-si fi denumit statul astfel. Este cunoscut proverbul arab care spune ca prietenul \u00eel recunosti dupa trei lucruri: dupa felul \u00een care te \u00eent\u00e2mpina cu bucurie, dupa felul \u00een care \u00eeti face loc sa te asezi l\u00e2nga el si dupa felul \u00een care te striga, cu numele care \u00eeti place cel mai mult. Asadar, cu aceasta prietenie \u00een suflet am ajuns si eu \u00een Republica Macedonia, cea al carei nume, la ONU, este st\u00e2lcit de un acronim englezesc exact, dar stupid: FYROM.
\nPrinsa \u00een menghina \u00eentre orgoliul vecinilor de la sud si o minoritate albaneza destul de agresiva, sprijinita puternic din exterior, la care se adauga paternalismul bulgar cu privire la limba vorbita de macedoneni si la identitatea stramosilor spirituali ai celor doua natiuni, Chiril si Metodiu, dar si Climent din Ohrid, ca si vecinatatea cu fostii stap\u00e2ni s\u00e2rbi si cu butoiul cu pulbere si coruptie girat de regimul semimafiot de la Pristina, Macedonia, aflata, pentru prima oara pe picioarele ei, are de construit o identitate nationala. Daca discuti cu un macedonean despre momentul fondator al statului lor, \u00eeti va vorbi, cu seninatate, despre \u00eentemeietorul Alexandru Macedon, fiul lui Filip al II-lea. Evident, legatura \u00eentre macedonenii de azi si Alexandru cel Mare este cam aceeasi cu legatura dintre rom\u00e2nii de azi si Domihete. Cu siguranta, \u00eensa, adevaratul moment al afirmarii macedonenilor drept natiune moderna \u00eel constituie revolta antiotomana de Ilinden (Sf. Ilie), din 2 august 1903. Dupa razboaiele balcanice, Macedonia a schimbat stap\u00e2nii turci cu cei s\u00e2rbi. Abia \u00een 1944 a devenit republica autonoma, \u00een cadrul federatiei iugoslave, din care a iesit, pasnic, \u00een 1991. Acordul de la Ohrid, din 2001, a dus la pacificarea tarii, dupa insurgenta albaneza, dar problemele identitare au ramas la ordinea zilei. Cum foarte multi dintre lingvisti (nu numai din Bulgaria) considera ca macedoneana este, \u00een fapt, un dialect al limbii bulgare (doar 15% din fondul de cuvinte nu este comun cu bulgara, constituind \u00eemprumuturi t\u00e2rzii din s\u00e2rba), fiind si o natiune mica (putin peste 2 milioane de locuitori), dar cu destule minoritati etnice (albanezi \u2013 de departe, cei mai numeosi \u2013, turci, romi, s\u00e2rbi, rom\u00e2ni, muntenegreni si croati) si religioase (albanezii si chiar o foarte mica parte dintre macedoneni sunt musulmani, iar croatii sunt catolici, majoritatea fiind formata, evident, din ortodocsi), Macedonia se afla \u00eentr-o continua ofensiva pentru afirmarea propriei sale identitati. Nu este de mirare, asadar, ca, pentru statul macedonean, cultura reprezinta un pilon fundamental \u00een politica nationala, astfel \u00eenc\u00e2t bugetul culturii ajunge sa fie egal cu cel al apararii \u2013 caz unic \u00een Europa si extrem de rar \u00een lume. Chiar daca armata macedoneana este foarte mica, cifrele sunt elocvente pentru importanta acordata culturii. Evident, muzeele nu au dec\u00e2t de profitat de pe urma acestei situatii, mai ales ca situatia lor la declararea independentei de stat era jalnica, din toate punctele de vedere.
\nDupa ce vestitul Ali Pasa a distrus, \u00een 1778, orasul Moscopole, din Albania de azi \u2013 cel mai important centru al rom\u00e2nismului din vestul Peninsulei Balcanice, \u00een acel moment \u2013, rom\u00e2nii de acolo s-au mutat mai la est, \u00een Bitola de astazi. Fosta Heracleia Lyncestis, fundata de greci, \u00een 336 \u00ee. Hr., devenita Obitel (cuv\u00e2ntul \u00eensemna, de fapt, manastire, \u00een slava veche), si ulterior, c\u00e2nd a fost construita fortificatia bizantina, Bitola, rebotezata de turci Manastir, si, apoi, din nou, Bitola, de c\u00e2nd Macedonia a intrat \u00een federatia iugoslava, orasul a fost, \u00een sec. XIX, principalul centru de iradiere a culturii rom\u00e2nesti din zona. Evident, rom\u00e2nii de acolo se defineau (atunci, ca si astazi) drept arom\u00e2ni, spre deosebire de alti rom\u00e2ni din vestul Macedoniei de azi (foarte putini ramasi, de altfel), care se considera meglenorom\u00e2ni. Macedonenii, ca si vecinii sudici, grecii, le spun, \u00eensa, vlahi. Indiferent cum sunt numiti, cert este ca rom\u00e2nii din Bitolia (numele rom\u00e2nesc al localitatii, folosit tot mai rar, pentru ca pronuntia macedoneana, Bitola, fiind cea oficiala, s-a impus cu usurinta), ca si cei din Crusevo, au avut o contributie importanta \u00een dezvoltarea economica a zonei, \u00eenca de pe timpul dominatiei otomane. Probabil ca cei mai cunoscuti rom\u00e2ni din istoria localitatii sunt fratii Ianachi si Milton Manachia, cei mai celebri fotografi ai Balcanilor, \u00een prima jumatate a secolului trecut. Nascuti \u00eentr-o mica localitate rom\u00e2neasca aflata la sud de Bitolia (Avdella, acum \u00een Grecia), cei doi arom\u00e2ni au fost adevarati pionieri ai fotografiei, la sud de Rodopi. Stabiliti la Bitolia, celor doi frati le-au pozat, pe r\u00e2nd, cam toti sefii de state popositi \u00een orasul lor, de la sultantul Mehmet al V-lea p\u00e2na la Iosip Broz Tito. Festivalul anual de film din Bitolia le poarta numele, ca si principala organizatie culturala a arom\u00e2nilor din oras. \u00cen timp ce un un monument \u00eenfatis\u00e2ndu-l pe Milton, cu aparatul sau de fotografiat, poate fi vazut \u00een centrul orasului, fotografia lui Ianachi este expusa \u00een Muzeul din Bitolia, iar multe dintre fotografiile realizate de fratii Manachia sunt \u00een fondul documentar al aceluiasi muzeu. Cladirea muzeului, \u00eensa, nu este legata de istoria arom\u00e2nilor, ci de cea a turcilor, deoarece acolo a functionat o academie militara, al carei student a fost \u00eensusi Mustafa Kemal Atat\u00fcrk, p\u00e2na \u00een 19041. Camera dedicata, \u00een muzeu, memoriei sale a devenit un adevarat loc de pelerinaj pentru politicienii si turistii turci. Muzeul, \u00een ansamblu, \u00eensa, este mic si are urgenta nevoie de lucrari de consolidare si de o revigorare (\u00eenceputa, deja, de altfel) a expozitiei permanente. Cu toate acestea, Muzeul este primul dintre muzeele tarii, care a reusit sa realizeze un tur virtual, postat pe pagina de internet a institutiei (http:\/\/ bitolamuseum.org\/virtual\/postavka.swf). Poate ca asteptata \u00eenfratire a orasului Bitolia cu Iasi se va concretiza si \u00eentr-o conlucrare \u00eentre muzeele din cele doua municipalitati (at\u00e2t muzeul macedonean, c\u00e2t si Complexul National Muzeal \u201eMoldova\u201c afl\u00e2ndu-se \u00een subordinea ministerelor de profil).<\/p>\n
<\/p>\n
Note:<\/strong>
\n1. Numele adevarat al fondatorului statului turc modern era Mustafa Riza. Kemal \u00eenseamna perfectiune, iar Atat\u00fcrk, asa dupa cum se stie, tatal turcilor. Fiind nascut la Salonic, optiunea de a urma Academia Militara din Bitolia a fost fireasca, av\u00e2nd \u00een vedere relativa apropiere a celor doua orase.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Nu vreau sa redeschid, aici, o discutie mai veche, privind legitimitatea numelui pe care macedonenii si l-au ales. Daca am accepta, orbeste, argumentele grecilor, atunci, ar trebui sa negam dreptul vecinilor nostri de la Rasarit de a se mai numi moldoveni, sau, poate, dreptul americanilor din New Mexico de a-si fi denumit statul astfel. Este… Cite\u0219te mai mult »Muzee \u00een Macedonia (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7160],"class_list":["post-10625","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzee-in-macedonia"],"views":1689,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10625","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10625"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10625\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10625"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10625"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10625"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}