Cu foarfeca in m\u00e2na, regizorul James Cameron a g\u00e2ndit in perspectiva. Ajunge sa iti fixezi modelele de reusita, hai sa zicem \u201eStar Wars\u201c sau \u201ePocahontas\u201c. Ajunge sa o iei pe calea cea mai sigura de a le emula succesul \u2013 sa le copiezi; ajunge sa folosesti metoda cea mai sigura de a nu fi prins, aceea pe care orice licean o stie \u2013 sa imprumuti din c\u00e2t mai multe surse. De toate pentru toti, asta e regula principala, de aici provine sentimentul indefinit ca parca am mai vazut filmul, ca e de pretutindeni, si totusi de nicaieri. E ca si cum, incapabil sa propuna ceva nou, Cameron a luat o gramada de chestii de-a gata si s-a g\u00e2ndit cum sa le faca inca o data, nu neaparat mai bine, dar in 3D.
\nHaiku
\nMeritul sau principal este acela ca a avut iscusinta de a pune cap la cap toate aceste imprumuturi, vinovate sau nu, intr-un tot care, de bine, de rau si beneficiind de ajutorul considerabil al tehnologiei de care se serveste, functioneaza. Altfel spus, filmul sau fura, dar fura cu cap.
\nCliseele care il impaneaza nu erau noi nici pe vremea lui \u201eStar Wars\u201c sau \u201eDans\u00e2nd cu lupii\u201c, atunci au devenit celebre, at\u00e2ta tot. Ca film de actiune, adica receptat in cheia in care a fost redactat, \u201eAvatar\u201c rezista cu fruntea sus comparatiei cu precedentele \u201eAliens\u201c sau \u201eThe Terminator\u201c. Ca film de actiune, isi face treaba.
\nAsta se traduce in primul r\u00e2nd prin felul in care ajungem sa percepem personajele. Nici unul dintre acestea nu ne este indiferent, pe nici unul nu il simpatizm sau nu il ur\u00e2m pur si simplu: extraterestrii albastri pe care cade pocinogul epurarii etnice, de pilda, sunt at\u00e2t de drepti in toate, inc\u00e2t ti se rupe inima c\u00e2nd pomul in care-si duc zilele se pravale la pam\u00e2nt ca un sac de cartofi si nu mai inverzeste in veci.
\nProtagonistul calca str\u00e2mb exact at\u00e2t c\u00e2t trebuie, c\u00e2t sa nu bata la ochi, si oricum o face fara stirea lui. Devine erou exact la momentul oportun, dar nu un erou oarecare, ci ditamai eroul, unul cum nu s-a mai vazut. Nu numai ca isi reneaga rasa, n-ar fi fost nimic nou in asta; el isi reneaga specia. O data cu ea, renunta la insasi existenta sa fizica, nu inceteaza doar sa fie om, inceteaza sa fie pur si simplu, trece cu totul in lumea virtuala, probabil un vis al multor pusti de azi. Pe de alta parte, personajul negativ este at\u00e2t de malefic inc\u00e2t, daca inghiti toata aceasta rautate (adica daca nu ti se pare cam prea de tot, cam prea trasa de par), e ca si cum raul pe care el il face celorlalti se rasfr\u00e2nge asupra insasi ordinii lucrurilor, asupra lumii intregi, deci si a ta personal. Scopul tau ca spectator devine atunci sa vezi un lucru si unul singur: cum isi primeste pedeapsa, cum si-o fura in ultimul hal, cum e sters de pe fata pam\u00e2ntului, p\u00e2na la ultimul pixel. Vrajmasia asta e o joaca, o conventie, nu inseamna ca tusele groase trec pe l\u00e2nga tine, dar at\u00e2ta timp c\u00e2t sari cu vederea scaparile si il iei asa cum e, c\u00e2t timp il iei de bun fara sa str\u00e2mbi din nas, \u201eAvatar\u201c isi indeplineste mandatul.
\nSigur, povestea de dragoste devine at\u00e2t de importanta inc\u00e2t aceasta mai ca precumpaneste asupra onoarei, asupra salvarii copacului suspendat si a rasei albastre, dar fara ea nu se poate. Iti dai seama de asta, iti dai seama si de discursul anti-militarist, nici mesajul ecologic nu trece neobservat, nici n-ar avea cum, dar cumva, toate astea nu prea mai conteaza, caci toate c\u00e2te vedem par cum nu se poate mai adevarate. Explicatia e simpla: sunt facute pe calculator.
\nMimetism
\nUn tren care intra intr-o gara era de-ajuns in 1985. Astazi, realismul se obtine mult mai greu si nu mai are nimic in comun cu realitatea. Acesta e al doilea pariu c\u00e2stigat de Cameron. Mai mult dec\u00e2t un colaj convingator de stereotipuri, \u201eAvatar\u201c marcheaza triumful previzibil al fratilor Wachowski asupra fratilor Lumi\u00e8re, un triumf necinstit, cam in aceeasi masura in care e necinstita fotografia digitala fata de cea traditionala. Daca in fotografie demersul creativ devine unul de selectie (din foarte multe imagini pe care un aparat modern le poate obtine intr-o secunda, a o gasi pe cea potrivita e mult mai la indem\u00e2na dec\u00e2t a surprinde din mult mai putine incercari exact acel moment si acea pozitie pe care le cauti), in film miza se muta de la ce vrei sa exprimi si de la a gasi mijloacele cele mai sugestive de a o face la a g\u00e2ndi acele scene, din ce in ce mai putine, in aparenta irealizabile, la prima vedere imposibile, la a nascoci acele situatii care presupun un purcoi de lucruri ce ies din ecran, iar acel purcoi sa iasa din ecran catre spectatorul din scaun mai mult ca niciodata.
\nAceste progrese tehnice nu ar trebui sa mire pe nimeni. Petrecem at\u00e2ta timp in fata calculatorului inc\u00e2t e normal ca marile studiouri sa creada ca se cuvine ca tot calculatorul sa ne faca si filmele. C\u00e2nd vom recepta realitatea prin intermediul unei trompe si a unui ochean, vom vedea probabil si filmele tot cu o trompa si cu un ochean.
\nGrandios fara sa fie mare, \u201eAvatar\u201c merita admirat, dar in felul in care se cer admirate un pod lung ori un turn inalt.
\nE totusi un monument, in fond. Un monument inchinat mouse-ului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu foarfeca in m\u00e2na, regizorul James Cameron a g\u00e2ndit in perspectiva. Ajunge sa iti fixezi modelele de reusita, hai sa zicem \u201eStar Wars\u201c sau \u201ePocahontas\u201c. Ajunge sa o iei pe calea cea mai sigura de a le emula succesul \u2013 sa le copiezi; ajunge sa folosesti metoda cea mai sigura de a nu fi prins,… Cite\u0219te mai mult »3, Doamne, si toti D: \u201eAvatar\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[626,628,624,623,627,625,83,622],"class_list":["post-1062","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-aliens","tag-avatar","tag-pocahontas","tag-star-wars","tag-the-terminator","tag-3d","tag-film","tag-james-cameron"],"views":3104,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1062","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1062"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1062\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1062"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1062"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1062"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}