\u201eIncearca tu sa-i spui lui tanti Nuti sa-si tina covoarele\u201c.
\nStatea amar\u00e2t intr-un fotoliu la mine-n salon. Era prin 1985. Se intorsese dupa niste ani in Rom\u00e2nia. Intr-o vacanta. Imediat ce-si obtinuse dreptul de sedere in Franta. Era medic. Plecase dupa ce terminase facultatea. Primise aprobare sa participe la un congres. Si ramasese \u201eafara\u201c. Fara sa ceara azil politic.
\nAcum vacanta i se terminase.
\nFamilia jubilase ca baiatul era \u201eafara\u201c. Fusese crescut de tanti Nuti, o matusa din Bucuresti. Care se dadea de ceasul mortii acum, la intoarcerea lui in Franta, sa-i faca niste baloturi cu covoare persane. Sa le ia cu el la Paris.
\nUmblase ea prin casele unor doctori din Bucuresti, ne povestea. Si vazuse ce fel de covoare persane aveau aceia. Ei, imaginati-va, ce trebuia sa fie in Franta! Cum putea arata casa lui Florin al ei, si el doctor acum la Paris, fara covoare persane?
\nAdunase tot ce era mai bun. De la toata familia. Se umerea sa le faca sul. Sa le lege cu sfori. Il cicalea pe Florin sa se intereseze care ar fi fost cel mai usor mod de-a le lua cu el peste frontiera.<\/p>\n
Eram singurul om, probabil, caruia Florin simtise nevoia sa i se destainuie. Pentru ca aveam si eu actele depuse, pentru expatriere.
\n\u201eIn primii trei ani am dormit numai in timpul zilei. Noaptea faceam de garda. Locuiam intr-o camaruta cu un medic de culoare, din Zair. Aveam un singur pat. C\u00e2nd era el de garda, dormeam eu si invers. Daca nu ar fi fost colegul acesta, muream. El m-a adus in camaruta lui si si-a impartit patul cu mine. M-a gasit motaind intr-un parc\u201c.<\/p>\n
Iata deci cum in anii 80 se pleca dintr-o alta Rom\u00e2nie dec\u00e2t cea de astazi, spre un alt Occident dec\u00e2t cel de astazi.
\nFlorin nu si-a luat covoarele persane dupa el. Toti cei care am plecat in acea perioada, ne-am confruntat cu o societate pentru care nu eram pregatiti. Despre Occident g\u00e2ndeam ca tanti Nuti, ca e numai covoare persane.<\/p>\n
*<\/p>\n
De cur\u00e2nd am citit articolul unui t\u00e2nar revenit pentru c\u00e2teva zile de la Paris. Rom\u00e2nul lucreaza pe undeva pe la o banca probabil. Participa la dineuri cu cei din conducerea bancii, deci, ne lasa sa intelegem, are o pozitie de v\u00e2rf. Plecat probabil cu contractul de munca in buzunar din tara. Selectat pe baza unui curriculum bun, asa cum i se cuvine unui om ambitios, intr-o lume deschisa. Bravo!
\nDoar ca\u2026 ce scrie el pe blog?
\nA simtit nevoia sa se intoarca in Rom\u00e2nia in vacanta de iarna. Sa se refugieze pe meleagurile natale. Sper\u00e2nd ca va scapa \u201ede atmosfera de final de veac ce imb\u00e2cseste capitala Frantei: sf\u00e2rsitul lumii (adica al euro), viitor de plumb, razboi economic, complotisti si manipulare\u201c.
\nCe gaseste el in Rom\u00e2nia? \u201eSejourul a fost perfect: cocktailurile sunt mai bune dec\u00e2t la Paris (au mai putina gheata), fetele mai frumoase, tinerii au proiecte si speranta in viitor, unii dintre ei vor sa reuseasca\u201c.
\nNimic neadevarat. Fiecare dintre cei plecati din Rom\u00e2nia si reveniti pentru c\u00e2teva zile \u2013 ne place sau nu ne place sa recunoastem \u2013 avem aceeasi senzatie. Ba eu trebuie sa va marturisesc ca ma simt cuprinsa de nostalgie si c\u00e2nd intru in casa lui tanti Nuti. Si mi se afunda pasul in covoare persane. Partea de Bizant a identitatii mele e pe terenul ei. C\u00e2nd vad in fata ochilor peretele plin cu carti de sus p\u00e2na jos, carti adunate de generatii. Si ramase la locul lor. Pentru a fi citite de copiii si copiii copiilor neamului asta.
\nUnde sunt bibliotecile noastre, risipite in patru v\u00e2nturi? Unde sunt copiii nostri, care sa se mai bucure de o carte citita in limba rom\u00e2na?<\/p>\n
Dar sa revenim la blogul cu pricina. Imaginea idilica pe care i-o st\u00e2rneste t\u00e2narului nostru financiar Rom\u00e2nia, este contrazisa doar de o discutie cu un sofer de taxi. Care \u201eface politica\u201c. Si-i impuiaza capul parizianului, explic\u00e2ndu-i ca tot raul din lume se datoreaza unui complot pus la cale de puterile occidentale, de FMI etc., etc., care, ar avea intentia sa cumpere Estul (ce-a mai ramas din el) pe nimic. Aceeasi teorie complotista! Aceeasi prostie deci \u2013 constata financiarul, ca la \u2026politicienii guvernelor lumii. Care, incapabili sa guverneze, lasa la toate nivelele sa se subinteleaga ca dezastrul care ne p\u00e2ndeste este rodul unui complot. Sunt ani electorali, remarca semnatarul articolului, si guvernantii lumii (in ansamblu) n-o scot la capat (in ansamblu), de incapabili ce sunt (in ansamblu).
\nConstatare care nu supara prea mult (in ansamblu). Ceea ce pune pe g\u00e2nduri este insa convingerea ca anumiti \u201erebeli ( in marea lor majoritate tineri)\u201c \u2013 spune semnatarul articolului \u2013 stiu care e solutia. Dar inca nu o expun. Inca sunt deci secretosi. Ne lasa sa ne dam cu capul de pereti, sa ne pierdem casele si posturile, sa cautam prin gunoaie si sa ne sinucidem. Cum de-am ajuns in acest marasm? Simplu: din cauza \u201esocial-democratiei de tip european\u201c, care nu e nimic altceva dec\u00e2t \u201epura schizofrenie\u201c. Vor termina-o insa tinerii aceia rebeli cu social-democratia, si-atunci, sa vedeti paradis.<\/p>\n
Trebuie sa recunosc ca nu am capacitatea sa g\u00e2ndesc in termeni at\u00e2t de transanti. Sunt si eu un om care a plecat din Rom\u00e2nia in 1985. Si stiu ca fara aceasta social-democratie poate ca as fi dormit, ca Florin, intr-un parc. Fara acea blamata social-democratie de tip occidental, doctorul din Zair nu si-ar fi putut adaposti colegul din Rom\u00e2nia. Fara mirajul acelei social-democratii de tip \u201eschizofrenic\u201c nici nu ar fi existat probabil mirajul Occidentului. Care reusise sa creeze iluzii. Propagandistice? Pentru a ne arata noua cum arata o lume \u201ecivilizata\u201c? Probabil. Doar ca, prin mijloace care merita studiate in profunzime de cei competenti s-o faca, pe temeiul acestei social-democratii, Europa n-a mai avut razboaie in ultimele sase decenii. (Rusinea conflictului din Iugoslavia a fost singurul semn de schizofrenie).
\nSi bine ar fi ca acei tineri \u201erebeli\u201c sa ne spuna acum care-i solutia, iar solutia lor sa nu insemne o bomba-n cap.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eIncearca tu sa-i spui lui tanti Nuti sa-si tina covoarele\u201c. Statea amar\u00e2t intr-un fotoliu la mine-n salon. Era prin 1985. Se intorsese dupa niste ani in Rom\u00e2nia. Intr-o vacanta. Imediat ce-si obtinuse dreptul de sedere in Franta. Era medic. Plecase dupa ce terminase facultatea. Primise aprobare sa participe la un congres. Si ramasese \u201eafara\u201c. Fara… Cite\u0219te mai mult »Parisul, fara covoare persane<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2434],"class_list":["post-10619","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-romani-emigranti"],"views":1516,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10619","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10619"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10619\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10619"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10619"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10619"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}