{"id":10616,"date":"2012-02-02T15:37:14","date_gmt":"2012-02-02T13:37:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10616"},"modified":"2012-02-02T15:37:42","modified_gmt":"2012-02-02T13:37:42","slug":"despre-inregistrari-de-opera-si-spectacole-%e2%80%9epe-viu%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-inregistrari-de-opera-si-spectacole-%e2%80%9epe-viu%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Despre \u00eenregistrari de opera si spectacole \u201epe viu\u201c"},"content":{"rendered":"<p><strong>Putina istorie<\/strong><br \/>\nDe multe zeci de ani, media este fericit inundata de \u00eenregistrari lirice. Evolutia tehnologiilor le-a tinut pasul. Initial, au existat editii discografice speciale, realizate \u00een studiouri, apoi \u2013 prin sporirea calitatii captarilor din sali \u2013, au aparut cele asa-numite \u201elive\u201c, contin\u00e2nd imprimarea integrala a unor seri de opera, care aveau avantajul conservarii precise a formei interpretative la un anumit moment, pe parcursul a c\u00e2torva ore de spectacol. Cu toate eventualele si inerentele imperfectiuni ale artistilor. Erau \u00eensa documente valoroase, mai ales pentru acele titluri si acei c\u00e2ntareti care nu avusesera posibilitatea sa cunoasca \u00eenregistrari speciale. Costurile mari cerute de orchestre si interpreti au obligat la un moment dat casele de discuri sa reduca drastic editiile de studio. Si atunci s-au cautat prin arhive editii \u201elive\u201c, dar s-a recurs si la un surogat, mai putin concludent din punct de vedere artistic. Dintr-o serie de spectacole, se \u00eenregistrau \u00een sali mai multe seri si se facea o compilare \u00eentre momentele optime. O metoda deloc binevenita. Melomanii, colectionarii au acceptat \u00eensa tot ce li s-a oferit \u00een materie de discuri, fie pe suport celuloid sau vinyl, fie pe CD.<br \/>\nEpoca video a limpezit putin lucrurile. Televiziunile au fost un motor important. S-au transmis \u00een direct spectacole, iar multe dintre ele s-au gravat integral pe casete VHS si, mai nou, pe DVD-uri. Aici a intervenit din nou factorul aleator, \u00eentruc\u00e2t \u2013 \u00een unele situatii \u2013 s-a procedat la \u00eenregistrarea mai multor seri si asamblarea partilor valabile. A aparut apoi filmul de opera, \u00een care suportul sonor a fost captat fie direct, fie printr-un nedorit playback. Si, dupa cum orice pelicula necesita montaj, s-a recurs intens la acest procedeu \u2013 evident, nu \u00een toate situatiile \u2013, pentru ca produsul finit sa fie impecabil. Din nou, melomanii au fost fermecati.<br \/>\n\u00cen zilele noastre, expansiunea captarilor prin satelit a facut posibila transmisiunea directa, \u00een timp real sau \u00eenregistrat, a spectacolelor teatrelor mari (Scala, Metropolitan, Covent Garden, Opera din Paris, Teatrul Liceu din Barcelona etc.), \u00een sali de cinematograf, \u00een sali de opera (numai la noi, \u00een Bucuresti!), \u00een piete, pe ecranele televizoarelor prin intermediul posturilor specializate sau, mai nou, prin Internet, fascin\u00e2nd publicul. Este si firesc, rareori ai ocazia sa te simti prezent \u00een auditoriumurile celebre. Nu neg nici importantul efect al popularizarii genului.<br \/>\n<strong>Numitorul comun<\/strong><br \/>\nPentru toate asemenea evenimente, caci acesta este cuv\u00e2ntul potrivit, exista \u00eensa un numitor comun. Ne \u00eendeparteaza, voit sau nu, de prezenta \u00een salile de opera, de urmarirea \u201epe viu\u201c a spectacolelor (nu folosesc sintagma \u201elive\u201c, pentru ca este importata si utilizata pe scara larga \u00een toate situatiile corespondente, descrise mai sus). Sigur ca un CD, un DVD, o transmisie cinematografica ne pun \u00een contact direct cu marile voci de ieri sau de azi, cu montarile importante (unele care produc socuri), cu ilustrii sefi de orchestra. Putem sa ram\u00e2nem doar la acest stadiu, desi are rolul lui, formativ si de cunoastere?<br \/>\nCred ca nimic \u00een lume nu poate \u00eenlocui prezenta publicului \u00eentr-o sala, \u00een spatiul creatiei, \u00een care contactul cu artistii este nemijlocit si fluidul nevazut curge de pe platou p\u00e2na la noi, ambient \u00een care aplauzele insufla energie pe sf\u00e2nta sc\u00e2ndura a scenei si \u00een fotolii. C\u00e2ntaretii respira acelasi aer ca si noi, reciproca este valabila iar sunetul vine direct, necaptat de microfoane, neamplificat, neredat prin difuzoare. Ne umple spiritele. Oric\u00e2t de performanta ar fi electronica, nimic nu poate substitui relationarea dintre vocea ce face sa vibreze spatiul salii si urechile noastre. \u00cemi amintesc o experienta personala. \u00cel ascultasem pe Luciano Pavarotti \u00een mii de ore de \u00eenregistrari pe discuri audio sau video. Ei bine, culorile vocii sale, asa cum le-am perceput \u201epe viu\u201c \u00eentr-un spectacol cu \u201eTosca\u201c la Opera de Stat din Viena, nu fusesera redate de niciun suport electronic, de nicio linie audio-video, oric\u00e2t de moderna si performanta ar fi fost. Splendoarea glasului lui Pavarotti trebuia perceputa \u00een sala. Si nu numai a lui, ci a oricarei personalitati lirice daruite de Dumnezeu.<br \/>\nO paranteza. Experientele bucurestene au dovedit ca exista totusi un segment de public ahtiat dupa redarea prin difuzoare. Copiii de v\u00e2rste scolare, nu mai mult. Sistemul poate fi acceptat data fiind importanta lui \u00een procesul educational, de atragere catre arta lirica.<br \/>\nPledoaria mea pentru auditia \u00een sala nu se opreste aici, ci adresarea se \u00eendreapta nu numai catre public, dar si&#8230; spre artisti. Exista melomani \u00eempatimiti care afirma sus si tare ca prefera \u00eenregistrarile audio-video, pe care ei \u00eensisi le numesc \u201econserve\u201c si nu calca \u00een sala de spectacol. Este propria lor optiune. Mai surprins sunt c\u00e2nd unii c\u00e2ntareti fac apologia captarii prin microfoane si amplificarii prin difuzoare, sub pretextul modernismului. Nu mai vorbesc de efectul \u201ebutoanelor\u201c, prin care midinetele si tenorinii au devenit deodata&#8230; voci (mai) corpolente, derut\u00e2nd ascultatorii. De aceea, ascult\u00e2nd un disc sau urmarind un video, trebuie sa ne \u00eentrebam obligatoriu\u2026 oare cum si c\u00e2t suna artistii \u00een sala? Mai aud \u201epe surse\u201c (fara sa pot controla) ca si \u00een anumite teatre mari se recurge \u00een secret si cu discretie la amplificari. Mi s-a sugerat Arena din Verona si chiar Opera Metropolitan din New York. Greu de verificat. Si mai greu de acceptat.<br \/>\n<strong>Nevoia de schimbare<\/strong><br \/>\nRevin si particularizez. Rom\u00e2nii sunt dornici sa-si asculte ilustrii artisti care activeaza \u00een strainatate, \u201epe viu\u201c, \u00een salile noastre, \u00een spectacole, fara microfoane. Ca pe vremuri, c\u00e2nd \u00eei aveam pe Nicolae Herlea si Elena Cernei \u00een transmisii directe radiofonice de la Metropolitan, dar \u00eei ovationam de nenumarate ori pe iubita scena a Operei bucurestene. Unii (nu multi) dintre c\u00e2ntaretii de astazi au \u00eenteles dezideratele melomanilor nostri. Altii, din toate categoriile de v\u00e2rsta, sunt \u00eenca rezistenti. S-au invocat diverse motive&#8230; lipsa invitatiilor din partea forurilor de concerte si spectacole (partial adevarat), lipsa banilor pentru onorarii, programele aglomerate ale artistilor, facute pe multi ani \u00eenainte, ca si imposibilitatea ca acestia sa se plieze unui context, sa recunoastem, inferior calitativ marilor scene internationale.<br \/>\nEi bine, cred ca totul este solutionabil. Si invitatii se pot lansa (si s-au lansat pe diverse cai), si bani se pot gasi (desigur, tin\u00e2nd cont de contextul economic al Rom\u00e2niei, coroborat cu renuntarea la ambitiile ca platile sa fie ca \u00een Dubai sau la Scala, spre pilda), si nivelul calitativ poate creste spectaculos \u00een prezenta unor mari oaspeti (ansamblurile indigene au dovedit-o cu diverse prilejuri, cele mai recente si concludente exemple fiind doua memorabile spectacole cu \u201eEvgheni Oneghin\u201c pe scena Operei Nationale bucurestene), si programarile se pot face cu grija, tin\u00e2nd cont ca \u201eferestre\u201c se gasesc oric\u00e2nd. Navig\u00e2nd pe Internet, oricine poate constata ca aglomerarile artistilor nostri nu sunt chiar at\u00e2t de dense si, cum teatrele lirice rom\u00e2nesti \u00eesi anunta cu mare \u00eent\u00e2rziere afisele stagiunilor, se pot strecura din timp asemenea spectacole-eveniment.<br \/>\nTotul este sa existe dorinta \u201epolitica\u201c de ambele parti, at\u00e2t a managementului teatrelor, c\u00e2t si \u2013 mai ales \u2013 a c\u00e2ntaretilor si dirijorilor.<br \/>\nA oferi publicului rom\u00e2nesc doar \u201econserve\u201c este un mare pacat. A le justifica \u00een detrimentul auditiei \u201epe viu\u201c este unul si mai mare.<br \/>\nCe se va \u00eent\u00e2mpla? P\u00e2na la \u00eembl\u00e2nzirea spiritelor, ne multumim cu CD-uri si DVD-uri, cu filme si transmisii televizate. Nu e rau, dar, personal, \u00eemi exprim speranta \u00eentr-o schimbare. Nu mai e timp? Sustin contrariul, desi sa nu uitam ca v\u00e2rsta biologica \u00eenainteaza, forma artistica se diminueaza, \u00e9clat-ul scade si c\u00e2ntaretii \u00eensisi se vor feri sa mai apara \u00een fata publicului rom\u00e2nesc, stiut ca foarte pretentios si, \u00een plus, sensibilizat de refuzuri sau repetate eschive superficiale. Ce distributii minunate s-ar putea alcatui \u00een Rom\u00e2nia cu marii nostri artisti care activeaza \u00een strainatate! Nivel de Scala, Opera din Viena si Covent Garden! Am fi de invidiat si cu adevarat europeni. Doamne ajuta pentru g\u00e2ndurile cele binevoitoare si generoase!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Putina istorie De multe zeci de ani, media este fericit inundata de \u00eenregistrari lirice. Evolutia tehnologiilor le-a tinut pasul. Initial, au existat editii discografice speciale, realizate \u00een studiouri, apoi \u2013 prin sporirea calitatii captarilor din sali \u2013, au aparut cele asa-numite \u201elive\u201c, contin\u00e2nd imprimarea integrala a unor seri de opera, care aveau avantajul conservarii precise&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-inregistrari-de-opera-si-spectacole-%e2%80%9epe-viu%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Despre \u00eenregistrari de opera si spectacole \u201epe viu\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[7158],"class_list":["post-10616","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-inregistrari-de-opera"],"views":1516,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10616","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10616"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10616\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10616"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10616"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10616"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}