{"id":10610,"date":"2012-02-02T15:32:31","date_gmt":"2012-02-02T13:32:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10610"},"modified":"2012-02-02T15:32:46","modified_gmt":"2012-02-02T13:32:46","slug":"seniorul-baghetei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/seniorul-baghetei\/","title":{"rendered":"Seniorul baghetei"},"content":{"rendered":"

LUDOVIC B\u00c1CS in dialog cu ION BOGDAN STEFANESCU<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Ludovic B\u00e1cs, seniorul baghetei, este unul dintre cei mai valorosi sustinatori ai muzicii contemporane romanesti, prin sutele de \u00eenregistrari si prime auditii realizate, el \u00eensusi compozitor, orchestrator al multor muzici de sorginte medievala, folclorica, descoperite de-a lungul anilor \u00een biblioteci si aduse \u00een fata publicului \u00een miile de concerte sustinute \u00een Romania si strainatate.<\/strong><\/em><\/p>\n

Ion Bogdan Stefanescu: Maestre Ludovic B\u00e1cs, am avut onoarea sa ma aflu, \u00een postura de solist, alaturi de dumneavoastra, pe podiumul de concert; am avut sansa sa cant cu Orchestra de Camera Radio sau cu cea a Filarmonicii \u201eGeorge Enescu\u201c sub bagheta dumneavoastra si, de asemenea, ma mandresc cu faptul ca mi-ati fost profesor de orchestra. M-ati \u00eenvatat esentialul pentru deprinderea cantului \u00een ansamblu. Ce a \u00eensemnat pentru dumneavoastra lucrul cu tinerii viitori dirijori si cu orchestra studentilor?<\/em><\/strong>
\nLudovic B\u00e1cs: <\/strong>Trebuie sa spun ca nu am predat foarte mult timp la Universitatea de Muzica din Bucuresti.<\/p>\n

I.B.S.: De aceea ma consider un norocos.<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Multumesc… Am predat diferite materii: citire de partituri, muzica de camera, orchestra si, \u00een sfarsit, dirijat de orchestra. La aceasta ultima disciplina am avut parte de niste tineri foarte buni, nu numai pentru faptul ca erau talentati, dar erau si foarte seriosi. Stiti dumneavoastra, de multe ori se \u00eentampla ca aceia talentati sa cam traga chiulul. Am sa va spun ca nu prea am \u00eencredere \u00een pedagogi. Sunt de partea autodidactilor.<\/p>\n

I.B.S.: De ce? Dumeavoastra sunteti autodidact \u00een privinta dirijatului?<\/em><\/strong>
\nL.B.:<\/strong> \u00cen nici un caz. Am studiat la Cluj si apoi la Moscova, dar muzica, armonia, compozitia, le-am \u00eenceput ca autodidact. Mi-a placut sa \u00eenot \u00een oceanul asta.<\/p>\n

I.B.S.: Si cum s-a petrecut aceasta perioada de acumulari muzicale, teoretice, ca autodidact, dar si ca student la doua prestigioase Academii?<\/em><\/strong>
\nL.B.:<\/strong> Sunt \u201epasoptist\u201c. Am \u00eenceput Conservatorul \u00een 1948, la sectia maghiara, unde am studiat trei ani vioara si dirijat. Pe deasupra, a trebuit sa ma \u00eenscriu si la Faclutatea de Filosofie \u201eVictor Babes\u201c, pentru ca tatal meu tinea sa fac si ceva serios.<\/p>\n

I.B.S.: Dupa moda timpului.<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Asa ar fi trebuit sa fie, numai ca \u00een ’49 a aparut reforma \u00eenvatamantului, care interzicea studiul, \u00een paralel, a doua facultati, asa ca am renuntat la cea de filosofie.<\/p>\n

I.B.S.: Spre cumplita dezamagire a tatalui dumneavoastra.<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>El a aflat abia dupa cinci ani, dar s-a \u00eempacat cu gandul.<\/p>\n

I.B.S.: Cum ati reusit sa va ascundeti atata vreme?<\/em><\/strong>
\nL.B.:<\/strong> Pe vremea aceea, parintii nu se interesau de fiecare pas al copilului, iar cand veneam acasa ma \u00eentreba de sanatate. Eu sunt din Valea Jiului si scoala era la Cluj, asa ca aveam mana libera. Totusi, atunci cand a aflat cu ce ma ocupam eu de fapt, a tagaduit \u00een fata prietenilor si cand acestia \u00eel \u00eentrebau ce o sa ajung, raspundea invariabil: notar. \u00cen Petrila, a deveni muzician era ceva foarte straniu.<\/p>\n

I.B.S.: Dar cand a fost perioada de autodidact?<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Aveam o vioara \u00een casa, la care mai canta mama din cand \u00een cand, dupa ureche, si m-a atras. Curand m-am \u00eemprietenit cu un baiat care stia sa cante si m-a \u00eenvatat note, mi-a aratat cateva pozitii.<\/p>\n

I.B.S.: Si Enescu a facut primii pasi violonistici \u00eendrumat de un lautar.<\/em><\/strong>
\nL.B.:<\/strong> Pana la urma eu am studiat cu un profesor ceh care terminase Conservatorul din Praga si care dirija fanfara noastra.<\/p>\n

I.B.S.: Un ceh pripasit \u00een Petrila?<\/em><\/strong>
\nL.B.:<\/strong> Da, domnule. Asta a fost destinul lui. Facuse si o orchestra de copii, \u00een care ma aflam si eu. Culmea, tatal meu m-a dus sa \u00eenvat vioara cu acest profesor, pentru ca si baiatul inginerului-sef lua lectii de vioara.<\/p>\n

I.B.S.: Si nu se cadea ca el sa ramana mai prejos. Norocul dumneavoastra! Cum era atmosfera muzicala a Clujului?<\/em><\/strong>
\nL.B.:<\/strong> Filarmonica nu era \u00eenca \u00eenfiintata, \u00eensa exista deja Antonin Ciolan, care dirija Orchestra Operei Maghiare si preda la Conservator. Cu el au studiat Emil Simon si Erich Bergel. Exista o orchestra formata din studenti, \u00een care am cantat si eu.<\/p>\n

I.B.S.: Deci sunteti un dirijor descins din orchestra.<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Mi-a placut enorm de mult. Si acum mi-ar placea. E o mare satisfactie. Dupa ce am terminat dirijatul la Moscova, am revenit \u00een tara, la Bucuresti si am cantat un an si jumatate \u00een Orchestra Radio, sub bagheta lui Silvestri, Rogalski, Alfred Alessandrescu. A fost o perioada exceptionala.<\/p>\n

I.B.S.: Va aduceti aminte de primul dumneavastra concert ca dirijor?<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Da. S-a \u00eentamplat la Moscova, \u00een ’52. Eram \u00een anul I cand am dirijat Orchestra de Studio a Conservatorului, avand \u00een program o lucrare de Asafiev, Concertul de pian nr. 3 de Beethoven si Peer Gynt de Grig.<\/p>\n

I.B.S.: Un program foarte complex.<\/em><\/strong>
\nL.B.:<\/strong> Mai mult decat atat: toti studentii de la dirijat erau inclusi \u00een programul de stagiune al Filarmonicii de Stat din Moscova. Am fost aruncat direct la apa mare, timp de cinci ani. Era musai sa te descurci.<\/p>\n

I.B.S.: Iata prima mare diferenta \u00eentre scoala de la Moscova si cele din Cluj sau Bucuresti. Aveati, din primul an de studiu, o orchestra pe mana si trebuia sa faceti fata cu brio si unui ansamblu prestigios.<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>A fost o perioada fantastica pentru mine. \u00cen anul V am fost propus pentru un turneu \u00een toata Uniunea Sovietica. Am dirijat \u00een marile orase: Kiev, Sankt Petersburg, Bacu, Chisinau, Erevan etc.<\/p>\n

I.B.S.: Si cand v-ati \u00eentors \u00een Romania, ce orchestra ati dirijat mai \u00eentai?<\/em><\/strong>
\nLB: <\/strong>Orchestra Radio. Am fost numit \u00een locul lui Mendi Rodan. \u00cemi aduc aminte ca \u00een primul concert am dirijat o \u201eBalada haiduceasca\u201c a regretatului Dan Constantinescu.<\/p>\n

I.B.S.: Cred ca sunteti dirijorul cu cele mai multe prime auditii de muzica romaneasca, v-ati implicat cu toata credinta \u00een fenomenul muzical autohton. Din \u00eenaltul staturii dumeavoastra artistice, cum vi se pare evolutia muzicii contemporane?<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>\u00centr-adevar, am dirijat foarte multa muzica moderna, dar nu numai romaneasca: am facut si Webern, Sch\u00f6nberg, Stravinski si multi altii. Sa nu mi-o luati \u00een nume de rau daca amintesc ca am douazeci si doua de Opere integrale imprimate la Radio \u00een prima auditie absoluta. De la Caudella pana la Aurel Stroe si Nicolae Br\u00eendus, \u00een materie de opera, am \u00eenregistrat tot.<\/p>\n

I.B.S.: De obicei, orchestrantii sunt destul de refractari la un astfel de repertoriu. Cum \u00eei convingeati sa lucreze atata muzica moderna?<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Nu mi-a fost greu, fiindca exista o anumita disciplina. Nu se admitea citire la prima vedere, astfel ca de la prima repetitie lucrurile mergeau bine. Puteam imprima o opera \u00een cateva zile. Era o alta atmosfera. Nu se \u00eentampla ca vreun muzician din orchestra sa intre \u00een polemica cu dirijorul sau sa faca bancuri nepotrivite.<\/p>\n

I.B.S.: Sa \u00eenteleg ca disciplina e principala diferenta \u00eentre orchestrele din anii ’50 si cele de acum?!<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Categoric. Mi s-a \u00eentamplat sa dau peste niste tineri, \u00een orchestre importante actuale, carora le lipseste disciplina de cantat \u00een colectiv. Nu simt nici o \u00eendatorire profesionala. \u00centr-un colectiv, sunt instrumentisti care se descurca imediat si altii carora le trebuie mai mult timp pentru a deprinde un anumit pasaj si pentru aceia trebuie repetat de mai multe ori. Este o realitate pe care toti cei care participa la evenimentul respectiv trebuie sa si-o asume.<\/p>\n

I.B.S.: Dar nu credeti ca e vina scolii? Cand eu v-am avut profesor, am \u00eenvatat tot acest mestesug de cantat \u00een ansamblu si care sunt ierarhiile \u00eentr-o orchestra.<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>\u00c1 prop\u00f2s de ierarhiile sonore ale unui acord: \u00een toate orchestrele din tara se neglijeaza faptul ca, \u00een orice rasturnare ar fi acordul si oricate sunete ar avea, fundamentala este cea mai importanta. \u00cen functie de ea se ghideaza celelalte voci.<\/p>\n

I.B.S.: Ca \u00eenaltime si intensitate.<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong> Foarte bine spuneti, asa este. E de datoria dirijorului sa echilibreze vocile.<\/p>\n

I.B.S.: Ce sfat ati da unui tanar care ar vrea sa studieze dirijatul \u00een timpurile noastre?<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Grea \u00eentrebare… Fara darzenie, studiu, tact, nu se poate face nimic, dar, \u00een primul rand, sa aiba o dorinta netarmurita de a ajunge dirijor. Am avut studenti grozavi, care au \u00eenvatat multe de la mine, dar saltul catre un statut de profesionist le-a reusit doar pentru ca si-au dorit cu ardoare acest lucru: Tiberiu Soare, Radu Popa, Tiberiu Oprea, Bogdan Voda sunt astazi dirijori si profesori de orchestra remarcabili.<\/p>\n

I.B.S.: Dupa atatea colaborari, puteti spune cu ce ansamblu v-ati simtit cel mai bine?<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Nu vreau sa va fac un compliment dumneavoastra, dar cu Filarmonica \u201eGeorge Enescu\u201c.<\/p>\n

I.B.S.: Si \u00een strainatate?<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Mi-a placut Orchestra Radio din Berlin, Orchestra din Moscova, cea din Pecs. Din tara, mi-a placut Orchestra din Cluj. Dar sa stiti ca nu exista ansambluri proaste, doar dirijori mocofani.<\/p>\n

I.B.S.: Dintre solistii cu care ati colaborat, pe care \u00eei purtati mai adanc \u00een suflet?<\/em><\/strong>
\nL.B.:<\/strong> Am cantat cu toti solistii vocali de la Opera din Bucuresti, de la maestrul Petre Stefanescu Goanga pana la cei mai tineri. Sufletul meu a ramas \u00eensa la Valentin Teodorian. Am cantat foarte mult \u00eempreuna si ne simteam perfect, nu am mai \u00eentalnit asa un caz.<\/p>\n

I.B.S.: Cat de dificila este muzica lui Enescu pentru un dirijor?<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Foarte dificila. Enescu nu e de nasul oricui. Este un elitist. Cu toate ca a trait \u00een plina valtoare componistica, cu schimbari radicale de curente si optiuni estetice, \u00een care compozitorii se ghidau dupa anumite mode, el a ramas credincios principiilor sale estetice, nu a avut ambitia sa fie \u00een pas cu noile tendinte muzicale. Cred ca scria greu, foarte laborios: fiecare nuanta, agogica sunt minutios notate. Cvartetele, simfoniile sunt capodopere. Nu ma dumiresc de ce muzica lui Enescu nu este slagar \u00een Romania, asa cum muzica lui Bart\u00f3k este \u00een Ungaria. Simfoniile lui ar trebui sa fie \u00een repertoriul oricarei orchestre romanesti si, \u00een fapt, se canta atat de rar.<\/p>\n

I.B.S.: Ati dirijat tot repertoriul de orchestra enescian?<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Nu. Am dirijat, \u00een prima auditie absoluta, niste simfonii de scoala, apoi Simfonia I, Octetul, Suitele, Rapsodiile. Nu am dirijat Simfonia a II-a, dar am cantat-o pe vremea cand eram \u00een orchestra.<\/p>\n

I.B.S.: Aveti vreun compozitor roman preferat?<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Mai multi: Vieru, Niculescu, Stroe, Olah, Taranu si, dintre cei tineri, Dan Dediu.<\/p>\n

I.B.S.: Dirijatul va ocupa practic tot timpul. Cum ati salvat ceva si pentru compozitie sau pentru orchestrarea unor piese?<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Se stie ca am condus o formatie de muzica veche \u2013 Musica Rediviva \u2013, iar repertoriul pe care \u00eel abordam era facut de mine. Am lucrat \u00een foarte multe biblioteci transilvanene, de la Alba Iulia si Sibiu, pana la Sumuleu sau Miercurea Ciuc, unde am gasit materiale pe care le-am aranjat pentru formula noastra: 4 blockfl\u00f6te, 4 viola da gamba, lauta si clavicord. Muzica era preluata din Codex Caioni, Sartorius, Reilich, Speer, muzicieni ai secolelor XVI-XVII.<\/p>\n

I.B.S.: Si \u00een repertoriul dumneavoastra de orchestra predomina muzica baroca, muzica sacra.<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>\u00centr-adevar, este un repertoriu predilect.<\/p>\n

I.B.S.: Sunteti printre putinii care cunosc \u00een amanunt tehnicile de cantat ale acestui tip de muzica. Observ ca multi dirijori mai tineri nu prea fac diferente \u00eentre o muzica baroca si una romantica. Au cam aceeasi gestica, aceleasi porniri muzicale.<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Sigur ca nu poti canta muzica polifonica \u00e0 la Bach cu sunet de Richard Strauss. Ar suna ca nuca \u00een perete. Dar sa canti tot muzica de Bach tinand arcusul de la mijloc, folosind non-vibrato cu acele crescendo-uri fortate, tot acolo ajungi. La Strauss canti cat \u00eeti permite instrumentul, la Bach \u00eensa cat sa auzi si celelalte voci. E esential. Pentru mine, Monteverdi este fenomenal. Daca \u00eel intepretezi cu varf de arcus si cu toate acele exagerari de nuante, \u00eel sacrifici. Dupa ce am orchestrat \u201eArta fugii\u201c, \u201eOfranda muzicala\u201c, am \u00eencercat sa vad ce a fost \u00eenainte de Bach si asa am descoperit lumea lui Monteverdi, stralucitoare, care m-a facut realmente fericit.<\/p>\n

I.B.S.: Pomenind de tehnica, eu ma gandeam si la stiinta ornamentatiei.<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Ei, asta e o problema. Ornamentatia tine de ideea de improvizatie. Ca interpret, ai posibilitatea sa devii un pic creator. La Bach parca nu as \u00eendrazni sa improvizez nimic. Nici n-as termina niciodata \u201eArta fugii\u201c. \u00cei iert pe cei care au terminat-o. Bach \u00eenseamna rau, iar Beethoven spunea: asta nu e rau, e ocean! A scris enorm de mult, dar nu cred ca poti gasi o lucrare despre care sa spui ca nu e tocmai reusita. La Beethoven se mai \u00eentampla; la Mozart, nu.<\/p>\n

I.B.S.: Dicteu divin.<\/em><\/strong>
\nL.B.: <\/strong>Si la Bach la fel.<\/p>\n

I.B.S.: Care este secretul longevitatii dumneavoastra artistice?<\/em><\/strong>
\nL.B.:<\/strong> Care longevitate? \u00cembatranesc si ies din circuit.<\/p>\n

I.B.S.: Cred totusi ca prin arta poti reusi, \u00e0 la longue, sa-ti pastrezi la cote \u00eenalte deplinatatea functiilor mentale si fizice.<\/em><\/strong>
\nL.B.:<\/strong> Meseria asta nu o poti face \u00eempins de la spate, ci pentru ca nu poti alege altceva. Se spune ca noi nu stim altceva decat muzica. Pentru cei din jur parem uneori dusi cu sorcova. Recunosc ca am o lume a mea si ma pot lipsi de tot ce e \u00een jur. \u00cei multumesc lui Dumezeu ca am ales meseria asta si ca \u00een meseria asta pot sa traiesc cat mai am zile. Nu ma mai intereseaza altceva.<\/p>\n

I.B.S.: Doamne ajuta! <\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

LUDOVIC B\u00c1CS in dialog cu ION BOGDAN STEFANESCU   Ludovic B\u00e1cs, seniorul baghetei, este unul dintre cei mai valorosi sustinatori ai muzicii contemporane romanesti, prin sutele de \u00eenregistrari si prime auditii realizate, el \u00eensusi compozitor, orchestrator al multor muzici de sorginte medievala, folclorica, descoperite de-a lungul anilor \u00een biblioteci si aduse \u00een fata publicului \u00een… Cite\u0219te mai mult »Seniorul baghetei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7155],"class_list":["post-10610","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-interviu-cu-ludovic-bacs"],"views":1668,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10610","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10610"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10610\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10610"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10610"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10610"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}