{"id":10604,"date":"2012-02-02T15:24:24","date_gmt":"2012-02-02T13:24:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10604"},"modified":"2012-02-02T15:24:41","modified_gmt":"2012-02-02T13:24:41","slug":"%e2%80%9ecazul%e2%80%9c-aureliu-manea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ecazul%e2%80%9c-aureliu-manea\/","title":{"rendered":"\u201eCazul\u201c Aureliu Manea"},"content":{"rendered":"

Acest regizor, suferind de geniu trevestit in boala clinica, a trait in umbra lui Andrei Serban, umbra pe care tot el a creat-o. Daca Andrei punea in scena \u201eMedeea\u201c la New York, Aureliu Manea punea, in spirit de fronda, \u201eMedeea\u201c la Turda. De fiecare data, la bursa valorii, c\u00e2stiga fara glorie, fara fast, de fapt fara sa stie cineva, Aureliu Manea, pe care Dumneazeu l-a mandatat sa inventeze inca o data teatrul. <\/strong><\/em>
\nA fost, poate, cel mai original regizor, pentru ca spre deosebire de ceilalti care s-au remarcat in scurtul timp de c\u00e2nd regia s-a impus in lume (e vorba de un secol si ceva), spre deosebire de ei, el a creat tot timpul aceasta alta realitate a spectacolelor sale, ca si cum ar fi intr-o transa permanenta, ca si cum ar trai o clipa de har supradimensionata la scara vietii lui.
\nEu nu am jucat in nici un spectacol al sau. Am repetat trei luni la Timisoara \u201eSakuntala\u201c, cu un Manea cotropit de criza si invins de ea. Apoi am asistat la renasterea lui, c\u00e2nd si-a sublimat criza intr-un spectacol fascinant, \u201eAnotimpurile\u201c lui Arnold Wesker si a dat lumii noastre artistice doi actori importanti: Florina Cercel si Ovidiu Iuliu Moldovan. Se int\u00e2mpla la Timisoara, in anul 1969. M-am furisat de c\u00e2teva ori in sala sa asist, indiscret, la acea taina traita numai de el, cu intensitatea arderii totale, c\u00e2nd viziunile sale capatau consistenta luminii din epifanii. Erau, de fapt, niste revelatii pe care el le marturisea prin forta de transfigurare a actorilor b\u00e2ntuiti de reflectoare ca de niste fulgere care izbucneau cu zgomot din plafonul scenei sau pulsau ca o inima incandescenta. Era un exercitiu de magie, care te facea sa ram\u00e2i pironit in scaun dupa spectacol, asa cum nu te poti desprinde dintr-un vis. Ieseam t\u00e2rziu din sala, epuizat, surescitat si mergeam in noapte pe strazi fara tinta. Numai Aureliu Manea te putea aduce in starea de spectator total, trecut prin catharsis.
\nImi amintesc cu emotie spectacolul \u201eTrei surori\u201c de Cehov, realizat de Manea la Ploiesti. N-am inteles p\u00e2na la el de ce \u201ebietul Cehov\u201c si-a numit cu obstinatie piesele comedii sau vodeviluri. As fi murit poate, cum au murit si alte generatii de actori si regizori, cu convingerea ca Cehov a scris drame in care pulseaza tragismul unor existente fr\u00e2nte. Sunt, de fapt, comedii ascunse sub poleiala unor realitati tipizate la care se r\u00e2de, cu un nod de lacrimi in g\u00e2t. Ce poate fi mai hilar dec\u00e2t un Prozorov care intra in scena cu un carucior de copil in care-si poarta, parca, destinul derizoriu, ingras\u00e2ndu-se progresiv de la o scena la alta, p\u00e2na c\u00e2nd devine obez; un Versinin mic, estropiat si fara dinti, la care trei surori se uita ca la un zeu cobor\u00e2t din cerul Moscovei ideale. Cortina cade pe cele trei surori asezate la rampa cu fata la public, strig\u00e2ndu-si, disperate, dorinta neimplinita de a accede la Moscova, ca un c\u00e2ntec de lebada impuscata, caz\u00e2nd fiecare la pam\u00e2nt, retezate inexplicabil, nefiresc, grotesc si tragic. Intr-o secunda, toti spectatorii care au r\u00e2s p\u00e2na atunci, au simtit un val izvor\u00e2t de undeva din ad\u00e2ncul fiintei lor, care se ridica p\u00e2na la pleoape si se transforma in lacrimi.
\nManea a fost un magician al regiei, asa cum poate si-ar fi dorit sa fie Antonin Artaud si Grotowski, pe care i-a adimrat cu veneratie.
\nManea ram\u00e2ne, in amintirea mea, nu coplesit de boala, c\u00e2nd imi vorbea cu frenezie despre martienii cu care el comunica din ziua premierii cu \u201eRosmersholm\u201c la Sibiu; il vad ca pe un extraterestru cobor\u00e2t pe Pam\u00e2nt sa propovaduiasca Teatrul ca pe o cale spre m\u00e2ntuire. Il vad stap\u00e2nind un arsenal de mijloace de percutie in fosa Teatrului National din Timisoara, ca un vrajitor iluminat de starea de gratie, sustin\u00e2nd cu energia lui anormala, un spectacol de poezie fulminant pe care l-a numit \u201ePururi t\u00e2nar, infasurat in manta-mi\u201c…; cu privirea arsa, cu o figura ravasita, impatimit in poezia de el inscenata, era chiar poetul care \u201eloveste cuvintele cu biciul, de parca fiecare ar fi o fiara ce trebuie sa execute salturi spectaculoase intr-un circ urias, sub lumina orbitoare a unui far transcendent, fara odihna, fara somn\u201c. Ca in acel c\u00e2ntec pe care Br\u00e2ncusi il fredona din c\u00e2nd in c\u00e2nd: \u201eO pasare fara somn, care vrea sa fie om\u201c…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Acest regizor, suferind de geniu trevestit in boala clinica, a trait in umbra lui Andrei Serban, umbra pe care tot el a creat-o. Daca Andrei punea in scena \u201eMedeea\u201c la New York, Aureliu Manea punea, in spirit de fronda, \u201eMedeea\u201c la Turda. De fiecare data, la bursa valorii, c\u00e2stiga fara glorie, fara fast, de fapt… Cite\u0219te mai mult »\u201eCazul\u201c Aureliu Manea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6750,7154],"class_list":["post-10604","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-andrei-serban","tag-aureliu-manea"],"views":5216,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10604","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10604"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10604\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10604"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10604"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10604"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}