Discretia nu e cea mai vizibila din recuzita de moravuri a scriitorului rom\u00e2n. Modestia nici at\u00e2t. Nici curajul, ce-i drept. De aceea exceptiile sunt stridente, c\u00e2nd sunt. Acest paradox e ilustrat si de Virgil Tanase. De o discretie tipatoare, desi ca protagonist al propriei vieti a trecut prin evenimente exceptionale, nu a simtit p\u00e2na acum nevoia sa ne prezinte versiunea sa asupra \u00eent\u00e2mplarilor iesite din comun \u00een v\u00e2rtejul carora a nimerit la un moment dat. Ca protagonist al propriei literaturi, din nou discretia sa da peste margini. Considerat \u00een Rom\u00e2nia mai cur\u00e2nd scriitor francez, mai cu seama franceza fiind limba \u00een care scrie, public\u00e2nd la edituri franceze \u2013 cele c\u00e2teva carti editate \u00een ultimii ani \u00een rom\u00e2neste fiind practic intruvabile, destinul lui de scriitor ne este aproape necunoscut. Frustrati \u00een virtutea complexului nostru de cultura mica, de parca perimetrul ar conta, de-a pururea obsedati de \u00eendreptatirea la un premiu Nobel, de parca literatura fara acesta nu se poate, facem si desfacem ie+rarhii nombriliste si table de valori tribale. Dar toate pe o raza de doar c\u00e2tiva kilometri, fara grija pentru patrimonial real de valori. De la aceasta distanta, e drept, Virgil Tanase se vede mai greu. Ca nu e perimetrul pricina de complexe ne-o spune convingator, \u00een celebra sa carte (\u201eDanubius\u201c), Claudio Magris. El socoate cultura \u201epopoarelor mici\u201c \u201eo fortareata care ofera un adapost sigur \u00een momentele c\u00e2nd ne simtim amenintati de lume\u201c. Totodata considera complexul de cultura mica, \u00een ambele sale valente: o data, \u201esentimentul ca trebuie ne\u00eencetat sa \u00eendrepte sau sa stearga aceasta impresie\u201c, apoi, dimpotriva, sentimentul de m\u00e2ndrie ca si cum aceasta marginalitate ar fi \u201eo distinctie\u201c, ambele atitudini fiind \u00een mod profund si esential productive. Ce-ar fi fost Kafka, Elias Canetti, Cioran, E. Ionescu s. a. fara aceasta interiorizare a sentimentului de marginalitate? Magris aminteste ca \u201eUlysses\u201c al lui Joyce e, p\u00e2na la urma, rezultatul unei povesti dramatice a destinului unui \u201epopor mic\u201c, ca metonimie a marii povesti a destinului uman. Scriitor provenind dintr-o cultura mica, Virgil Tanase are curajul sa se reprezinte doar pe sine.
\nSinguratic, el este si un scriitor singular. Singular pentru ca se numara printre putinii scriitori rom\u00e2ni care-si c\u00e2stiga p\u00e2inea, si nu usor, \u00een afara teatrului, din scris, si asta \u00een Franta. Singular fiindca a publicat si publica la cele mai importante edituri franceze, iar cartile sale se v\u00e2nd \u00een tiraje de c\u00e2te douazeci de mii de exemplare si sunt traduse \u00een alte limbi, inclusiv \u00een japoneza (cazul biografiilor \u201eCehov\u201c si \u201eCamus\u201c, urm\u00e2nd sa publice si o biografie \u201eDostoievski\u201c, toate la Editura Gallimard). Se poate spune ca Virgil Tanase este mai cunoscut \u00een Japonia dec\u00e2t \u00een tara sa de origine. Fin prozator si dramaturg, component al grupului oniric, alaturi de Dumitru Tepeneag, Leonid Dimov si altii, grup ce a spart de fapt embargoul realismului socialist, ca exilat la Paris devine, fara voie, eroul unor \u00eent\u00e2mplari rocambolesti. Fara voie fiindca el este un scriitor ce se considera pe sine scriitor si-at\u00e2t, unul funciarmente discret, lipsit de orice strop de vocatie militantista. Civismul sau nu e de transee, cum fronda sa nu e una indusa. Istoria lui pare de roman politist: dupa exilarea scriitorului, regimul Ceausescu trimite un agent la Paris pentru lichidarea opozantilor Paul Goma si Virgil Tanase. Serviciile secrete franceze afla din timp si demonteaza cu succes intentiile dictatorului, iar \u00eemprejurarile fac (descrise pe larg \u00een cartea sa cea mai recenta) ca Virgil Tanase sa fie dat \u201edisparut\u201c, de fapt ascuns, cu concursul autoritatilor franceze si chiar cu acela al presedintelui Fran\u00e7ois Mitterrand. Nu mai putin rocambolesti sunt si alte atentate ale caror victima ar fi trebuit sa fie Paul Goma, alt singuratic.
\nE cel putin ciudata marginalitatea catre care sunt \u00eempinsi cei doi scriitori de linie \u00eent\u00e2i, at\u00e2t prin opera, c\u00e2t si prin singularitatea curajului de a se opune regimului comunist, si asta \u00een timpuri at\u00e2t de apasat, de grosier anticomuniste. Sa fie anticomunismul fundamentalist (Adam Michnik, celebrul disident, numindu-l \u201ede pestera\u201c, \u00een sensul metaforei platoniciene probabil) al \u201eintelighentiei\u201c de azi asa de ipocrit \u00eenc\u00e2t sa oculteze curajul si meritele reale ale unor scriitori \u00een schimbul curajului fara primejdie, vid, de fanfara, al discursului postcomunist? Fiindca, spre deosebire de intelighentia ceha, poloneza, maghiara, al carei glas s-a articulat raspicat din chiar\u00a0 interiorul regimului comunist, \u00een cultura rom\u00e2na aproape n-au existat voci ale contestarii puterii, dar printre cele putine, fara doar si poate, cele mai pregnante au fost ale lui Paul Goma si Virgil Tanase. Despre curajul tardiv si inutil al intelectualilor postcomunisti, acelasi Michnik, pe deplin \u00eendreptatit moral sa se pronunte, spune ca \u201enici lui Havel, nici lui Konr\u00e1d si nici mie (nu ne-a placut, n. m.) \u2013 fundamentalismul radicalilor anticomunisti, mai ales al celor care \u00een anii dictaturii fusesera muti ca pestele, iar acum voiau sa construiasca sp\u00e2nzuratori pentru comunisti\u201c. \u00cen timp ce acestia, intoleranti acum, au tacut conformist si prudent \u00een fata raului, au \u201erezistat prin cultura\u201c, disidentii, dupa cum face marturie Michnik, au fost \u00eensufletiti de \u201evisul libertatii; visul unei lumi pline de toleranta, speranta, respect pentru demnitatea umana, respingerea tacerii conformiste \u00een fata raului\u201c.
\nDaca n-ar fi existat Institutul Rom\u00e2n de Istorie Recenta, care i-a cerut sa astearna pe h\u00e2rtie acele \u00eent\u00e2mplari ale acelui timp, n-am fi aflat probabil niciodata versiunea lui Virgil Tanase. Fiindca, trebuie spus, versiunile celorlalti, de buna credinta sau nu, \u00een lipsa marturiei protagonistului, reprezinta doar o reflexie a unui adevar neconfruntat. Aceasta marturie s-a materializat \u00eentr-o carte aparuta la sf\u00e2rsitul anului trecut si, prin importanta\u00a0 deslusirilor pe care le aduce si a documentelor probate, merita o deosebita atentie. E vorba de \u201eLeapsa pe murite, document politist si literar\u201c (Editura Adevarul, colectia \u201eIstorii subiective\u201c, Bucuresti, 2011). Este, dupa spusa autorului, un \u201eroman adevarat\u201c, nicidecum carte memorialistica, \u201eunde povestesc cum era c\u00e2t pe ce sa fiu ucis din porunca fostului nostru sef de stat si cum am scapat cu viata din bucuria altui sef de stat, cel al Frantei, care, ascunz\u00e2ndu-ma, l-a tras pe sfara pe celalalt, las\u00e2ndu-l sa creada ca tentativa de asasinat a reusit\u201c, dupa cum precizeaza, \u00eentr-un interviu recent. Ca este un singuratic si aceasta marturie o confirma si, o data \u00een plus, confirma inaderenta la orice gregaritate sau complicitate doctrinara interesata. Fapt ce i-a adus si-i aduce \u00een continuare deservicii. Aceasta inaderenta asumata este, pare-se, de vina pentru reticenta cu care acest scriitor confirmat \u00een strainatate, este \u00eent\u00e2mpinat la el acasa. Reticenta de care scriitorul este absolut constient, dupa cum reiese din acelasi interviu: \u201eC\u00e2nd ai, ca mine, senzatia ca-n viata asta tare n-ai facut nod la ata, teza Iuliei Barna despre cartile pe care le-am scris (e vorba de o teza de doctorat, n. m., N. S.) e reconfortanta. Ramas scriitor strain \u00een Franta, pentru cei din tara, unde am publicat totusi trei romane scrise \u00een rom\u00e2na, ultimul de cur\u00e2nd, ram\u00e2n totusi scriitor de limba franceza, o greseala de apreciere pe care, sper, timpul o va \u00eendrepta \u2013 daca nu cumva tocmai pentru ca am \u00eencercat, cred, sa-mi iau lumina din geniul aparte al limbii noastre, miscarea generala a societatii rom\u00e2nesti spre denationalizare si deci, necesar, si spre aculturalizare, ma va lepada iarasi spre-o margine de drum, redevenit \u201edusman de clasa\u201c \u2013 al altei clase, dar tot dusman, si ea, clasa, tot calauzitoare catre un viitor… etc.\u201c
\nImpenitent incorigibil, Virgil Tanase, cur\u00e2nd dupa plecarea sa \u00een exil, va fi \u00eempins, sau mai degraba se va lasa \u00eempins \u201ela o margine de drum\u201c de catre nucleul dur al emigratiei rom\u00e2nesti, resping\u00e2nd cu aceeasi exigenta dictatul si comandamentul est-etic, asa cum \u00een tara \u00eel refuzase pe cel ideologic, socotindu-le pe ambele echivalente extraliterare, aleg\u00e2nd sa se reprezinte doar pe sine si arta sa. E poate cauza pentru care a fost si este programatic marginalizat, iar succesele sale ocultate. S-a facut si se face \u00een continuare tapaj de nevoia de revizuire \u00een literatura rom\u00e2na. Idee nu tocmai rea daca s-ar aplica \u00een forma ei cinstita, neanexionista si libera de revansa. Componenta principala a revizuirii \u201ebune\u201c, sinonima mai degraba cu reexaminarea, revizitarea, ar trebui s-o reprezinte recuperarea unor valori nedrept umbrite, fiindca actiunea critica este animata \u00een mod natural de misiunea ei corectoare si patrimoniala, inventarierea c\u00e2t mai riguroasa a valorii. Toate acestea cu instrumentele unui sanatos spirit critic, fireste. C\u00e2nd ideea de revizuire se \u00eenclina mai apasat catre excomunicari, epurari, ocultari, aceasta nazuieste mai cur\u00e2nd la revizionism, parasind teritoriul strict cultural, patrunz\u00e2nd \u00een aria de influenta a cu totul altor reguli ale jocului. Se \u00eent\u00e2mpla ca regulile jocului sa fie facute de \u201egrupuri de interese\u201c culturale ce detin suficienta autoritate si influenta pentru a redesena \u00een folos propriu, si \u00een linii mult prea simpliste, un peisaj cultural ceva mai colorat dec\u00e2t linia \u00een creta trasata de \u201evitrinierii\u201c nostri culturali permite sa se vada. Fara doar si poate Virgil Tanase nu a fost nici \u00een exil, nici \u00een tara comunista si postcomunista un exponat privilegiat. Se \u00eent\u00e2mpla ca reconstituirea si omologarea peisajului axiologic sa fie mereu cu un pas \u00een urma constiintei critice imediate, nu \u00eentotdeauna ferita de subiectivism si\u00a0 revansa. De aceea bunaoara un prozator de prima m\u00e2na precum Paul Goma nu si-a facut \u00eenca loc \u00een constiinta superficiala a literaturii rom\u00e2ne (fiindca \u00een cea pe termen lung cu siguranta va fi), \u00een timp ce\u00a0 veleitari al caror cel mai important merit e gregaritatea institutionala \u00eesi gasesc c\u00e2te o alveola, o \u201emica pesterica\u201c, vorba aceluiasi Goma, \u00eentr-o istorie\u00a0 provizorie, dar emfatica a literaturii rom\u00e2ne.
\nCartea este o \u201edare de seama\u201c strictamente de ordin moral, o reconstituire operata sub somatie, fiindca, \u00een modestia lui, autorul precizeaza ca \u201emai putin \u00eencrezator \u00een exceptionalitatea destinului meu dec\u00e2t altii \u00een al lor, n-am considerat niciodata ca particip \u00eentr-un fel la istoria timpului meu si n-am tinut jurnale, n-am str\u00e2ns arhive si n-am pastrat \u00een memorie ceea ce mi se parea a fi ne\u00eensemnat fata de cartile pe care le scriam si care, ele, sunt, ar vrea sa fie, marturia mea…\u201c Socotindu-se prin excelenta un creator, nicidecum un marturisitor, \u201econsider\u00e2nd politicul o manifestare aparenta, perisabila si deci neglijabila a \u00eenfruntarii noastre cu lumea\u201c, ironia face ca tocmai aparentul si perisabilul sa-i acapareze o buna parte din existenta. Gesturile sale de revolta sunt \u00eensa ale unui om normal, aflat sub vremi, si cu suficienta constiinta civica pentru a nu se lasa strivit cu totul, cu suficienta verticalitate pentru a riposta absurdului. Virgil Tanase nu-si aroga nici un merit, dar, \u00een mod evident, nu este nici un banal \u201erezistent prin cultura\u201c. Poate ca asimilarea sa greoaie \u00een spatiul literar rom\u00e2nesc sa fie consecinta acestui hybris. Revizionismul se poate manifesta si prin tacere opaca si ignorare deasa. Fapt este ca se stie prea putin sau se uita foarte usor si, poate, vinovat, ca interzicerea sa ca scriitor si regizor de teatru, ba chiar condamnarea la moarte de catre regimul comunist, i se trag de la un interviu dat din tara si publicat pe c\u00e2nd era \u00een tara pe prima pagina a revistei \u201eLes Nouvelles Litt\u00e9raires\u201c: \u201eUn scriitor cu calusul \u00een gura vorbeste\u201c, precum si, printre altele, de un pamflet virulent publicat la Paris, \u201eCeausescu I-ul, rege comunist\u201c. Si iarasi modestia e de vina de nedreptatea la care se supune pe sine sustin\u00e2nd ca \u201e\u00een pofida ciudateniei sale, datorata \u00een primul r\u00e2nd \u00eent\u00e2mplarii, destinul meu e foarte asemanator cu cel al majoritatii concetatenilor mei care n-au vrut sa fie eroi, dar au \u00eencercat, cu mai mult sau mai putin succes, sa nu se-nece \u00een mocirla care se revarsase peste noi! Care n-ar fi vrut sa fie partasii crimelor care se sav\u00e2rseau, dar nici victimele unui regim pe care-l resimteam mai degraba ca pe un cataclism istoric caruia ar fi fost absurd sa i te-mpotrivesti cum nu poti stavili un cutremur sau apele care se varsa peste mal, fiecare descurc\u00e2ndu-se cum poate si cum \u00eel taie capul…\u201c Ca majoritatea cetatenilor s-a salvat de la \u00eenecul \u00een mocirla este o evidenta de bun simt, \u00eensa dreptate are autorul mai cu seama \u00een privinta acelei minoritati ce se afla si se afla mai totdeauna deasupra cataclismelor, e vorba de categoria \u201emiseilor (…), a caror ferocitate n-as pune-o pe seama sistemului politic, ci a firii lor, asa cum fiarele ram\u00e2n aceleasi c\u00e2nd padurea-si schimba proprietarul, aceleasi daca trec frontiera… \u2013 experienta exilului parizian si, mai apoi, cea a Rom\u00e2niei de dupa 1989 n-au facut dec\u00e2t sa-mi \u00eentareasca aceasta parere\u201c. Unii din g\u00e2nditorii \u201ede front\u201c \u00eei numesc lichele, iar lichelele lichele ram\u00e2n \u00een orice regim; si orice regim le zamisleste.
\nDespre ele este vorba si \u00een evocarea imprudentei tipice anilor de studentie care i-au atras, desi lipsit de \u201eorice vocatie politica sau sindicala\u201c, destule pocinoage si desolidarizari. P\u00e2na \u00eentr-acolo \u00eenc\u00e2t \u201eCadrele didactice au priceput avertismentul \u00eenainte chiar de-a le fi fost dat si, daca ceva ar fi trebuit sa ma \u00eengrijoreze, aceasta era spaima lor. C\u00e2t despre colegi , \u201eunii, foarte cocosi dupa 1989, c\u00e2nd si-au putut scoate coada dintre picioare, m-au rugat sa nu mai iau cuv\u00e2ntul la seminarele lor. Altii, care mai apoi si-au continuat cariera \u00een Statele Unite peror\u00e2nd \u00eempotriva comunismului, ma p\u00e2ndeau pe dupa usi ca sa mi se vaite ca nu pot face nimic pentru mine, fara sa-mi explice exact ce anume ar trebui facut si de ce nu pot s-o faca. C\u00e2tiva ma urau fatis nu pentru ca ideile mele le-ar fi contrazis convingerile (pe care nu le aveau), ci pentru ca nechibzuinta mea \u00eei obliga sa ia o atitudine\u201c. Nesabuit sau nu, studentul devenit intelectualul de acum este cel care \u00eentelege un t\u00e2lc pentru multi \u00eenca de ne\u00eenteles: acela ca cel mai \u00eenversunat refuz nu adversarii (politici sau de idei, aceia \u00een lupta mai mult sau mai putin dreapta \u00eenfrunt\u00e2ndu-te) ti-l opun, ci afinii ce se complac \u00een miasmele Danemarcei: \u201eParadoxal, mai ales cei pe care \u00eei banuiam ca-mi \u00eempartasesc ideile si c\u00e2teva doamne de familie buna care nu puteau fi suspectate de simpatii comuniste erau cei care sperau cel mai sincer sa ma vada sanctionat, ceea ce trebuia sa le \u00eentareasca convingerea ca nu se poate face nimic si ca au dreptate sa tina capul plecat, si sa nu vrea sa dreaga ei lumea, ca Hamlet nebunul\u201c. Dar si c\u00e2nd capul \u00eel vor ridica, dupa ce primejdia va fi trecut, fireste, vor deveni cei mai intransigenti iacobini. Pentru unii ca Virgil Tanase sau Paul Goma \u00eensa calusul \u00eendesat de orice ideologie constrictiva si autarhica, va fi prima treapta spre libertatea interioara si refuzul compromisului. De la aceasta deficienta, iar nu calitate\u00a0 \u2013 socoate autorul \u2013 aceea de \u201ea nu fi \u00een r\u00e2nd cu lumea\u201c, s-a hranit, constata el, retroactiv, \u00eentreaga evolutie biografica. Dar nu o asezare orgolioasa \u00een calea lumii, ci situarea oarecum piezisa si nauca a celui ce pricepe lucrurile oarecum anapoda, oarecum altfel dec\u00e2t cei mai multi. Un raspar pasnic si nu strain de candoare, nimic eroic \u00een el, cu spaima de \u201etortura morala\u201c ce \u201epoate schimba un om, transform\u00e2ndu-l nu totdeauna \u00een bine \u2013 de aceea m-au revoltat cei care au aruncat cu piatra mai iute dec\u00e2t ar fi fost cazul, si mai ales c\u00e2nd se daduse voie de la politie sa arunci cu piatra (din acest motiv, anticipez, anii de dupa 1989 mi s-au parut, din punct de vedere moral, mai vomitivi dec\u00e2t cei dinainte, pentru ca josnicia care se revarsa \u00een valuri nu mai era silita, si jigodenia era acum o manifestare libera si m\u00e2ndra de purulentele ei)\u201c.
\nSunt cele mai grele vorbe si temperatura maxima la care se ridica reconstituirea\u00a0 secventelor biografice, cu o geana \u00eentredeschisa catre prezent. Iar ele nu se asmut asupra persoanelor, c\u00e2t asupra naravurilor. Sunt oricum exceptia, nu dominanta tonului. Altfel, frapeaza firescul si modestia privirii aruncate \u00een urma asupra unor \u00eent\u00e2mplari iesite din comun. Fiindca nu toate \u00eent\u00e2mplarile vietii sale cauta sa ni le \u00eempartaseasca autorul, ci strict acelea ce dob\u00e2ndesc o maxima semnificatie narativa. Si nu noua pare sa ni le desluseasca, ci mai degraba sa se desluseasca pe sine, fiindca nu este un moralist. De altfel, are o teorie de mare bun simt despre un concept pe care singur \u00eel \u00eentemeiaza: \u201emorala de catastrofa\u201c, care e \u201emai complicata dec\u00e2t vor sa creada unii si altii \u2013 mai ales cei care, prea timorati ca sa iasa \u00abla suprafata\u00bb, stau cu capul la fund \u00eenc\u00e2t nici nu-si dau seama ca s-au \u00eenecat. Dozajul \u00eentre gura de aer pe care trebuie s-o iei cu orice pret ca sa ram\u00e2i \u00een viata si timpul c\u00e2t poti sta fara sa respiri e o problema de constiinta personala, de constitutie launtrica pe care n-o putem sti dec\u00e2t fiecare pentru sine\u201c, asadar nicidecum ceilalti, indiferent ca te glorifica sau te judeca. Relative sunt si proiectiile pe care ni le facem asupra lumii, \u00een care singura certitudine nu poate fi dec\u00e2t nazuinta la o viata intelectuala normala si dreptul de a exista, \u201edreptul la un petic de fericire personala\u201c. Caut\u00e2nd acest drept \u00een afara societatii totalitare comuniste, ce pare a ni le oferi neconditionat, putem afla ca societatea occidentala nu e dec\u00e2t \u201ecealalta fata a aceleiasi monede\u201c care ne refuza aceleasi certitudini utopice, \u201ecu singura deosebire ca \u00ablegile obiective\u00bb ale materialismului istoric iau aici \u00eenfatisarea legilor nu mai putin obiective si implacabile ale pietei, prima grija a c\u00e2rmuitorilor nostri democratic alesi fiind de-a ne spune c\u00e2t sunt de neputinciosi \u00een fata \u201erealitatilor economice\u201c… si care, acestia, nu sunt nicidecum alesi prin votul celor ce depind de ei!\u201c
\nFara sa fie moralist, Virgil Tanase reactiveaza oportun \u00abmorala de catastrofa\u00bb, la fel de necesara atunci, ca si acum. O carte despre normalitate ca antidot al imposturii.<\/p>\n
Aceasta lucrare a fost realizata \u00een cadrul proiectului \u201eValorificarea identitatilor culturale \u00een procesele globale\u201c, cofinantat de Uniunea Europeana si Guvernul Rom\u00e2niei din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finantare nr. POSDRU\/89\/1.5\/S\/59758.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Discretia nu e cea mai vizibila din recuzita de moravuri a scriitorului rom\u00e2n. Modestia nici at\u00e2t. Nici curajul, ce-i drept. De aceea exceptiile sunt stridente, c\u00e2nd sunt. Acest paradox e ilustrat si de Virgil Tanase. De o discretie tipatoare, desi ca protagonist al propriei vieti a trecut prin evenimente exceptionale, nu a simtit p\u00e2na acum… Cite\u0219te mai mult »\u201eMorala de catastrofa\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1588,6059],"class_list":["post-10598","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-scriitori-romani","tag-virgil-tanase"],"views":5251,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10598","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10598"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10598\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10598"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10598"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10598"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}