{"id":10595,"date":"2012-02-02T15:18:57","date_gmt":"2012-02-02T13:18:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10595"},"modified":"2012-02-02T15:19:13","modified_gmt":"2012-02-02T13:19:13","slug":"mica-epopee-critica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mica-epopee-critica\/","title":{"rendered":"Mica epopee critica"},"content":{"rendered":"

Macar ca \u201eEchinox\u201c-ul a scos o buna (\u00een ambele sensuri, si cantitativ si calitativ) productie de critici, mai toti exersati (unii pasager, altii mai tenace) \u00een cronica literara (basca poetii care mai traduc poezia cu comentariul), s-ar prea putea ca adevaratul cronicar literar al \u00eentregii scoli sa fie Alex Goldis. De nu cumva chiar cel mai bun produs critic al scolii. N-as vrea, fireste, sa st\u00e2rnesc printr-asta invidii intra-echinoxiste necontrolate, dar Goldis a devenit, \u00een doar c\u00e2tiva ani, o voce de greutate si pregnanta, cu analize si judecati performante si de neocolit \u00een dialogul critic. Deschis spre toate genurile \u2013 si \u00eenca cu egala justificare \u2013 el are \u00een aceeasi masura verva preciziei si disciplina adecvarii, dar nu mai putin transanta conceptuala si atitudinala si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, o rigoare analitica flexibila, profesata deopotriva cu scrupulozitate aplicativa si ironie scurta. Discurs sobru, cu idei si observatii accentuate, critica lui tine de stilul ideii si al argumentului, cu bun fuleu teoretic si cu un simt acut al concretului literar si al individualitatilor de formula si valoare. Calitatile jucate eficient \u00een cronica literara se regasesc reunite, \u00eentr-un echilibru esential, si \u00een \u201eCritica \u00een transee. De la realismul socialist la autonomia esteticului\u201c (Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011), debutul care valorifica o excelenta teza de doctorat.
\nSaga realist-socialista<\/strong>
\nSacrificarea intentiei initiale (stabilirea \u201eprincipalelor modele teoretice ale criticii rom\u00e2nesti postbelice\u201c, p. 7) \u00een favoarea unei \u201eistorii a formelor criticii rom\u00e2nesti postbelice\u201c e o prima \u2013 si esentiala \u2013 proba de adecvare la materie si la un \u201especific\u201c al reflectarii\/refractiei pe rom\u00e2neste a eventualelor paradigme critice. Adecvarea la fenomenalitatea concreta a criticii noastre a adus dupa sine si o refocalizare a interesului si atentiei asupra proletcultismului, caci \u201erealismul socialist a devenit din multe puncte de vedere un personaj central\u201c (p. 8), urmarit at\u00e2t \u00een sine, c\u00e2t si ca reper al procesului de emancipare care va sf\u00e2rsi prin rec\u00e2stigarea autonomiei esteticului. Fenomen si himera (erinie), realismul socialist e conspectat at\u00e2t \u00een \u201edialectica\u201c lui doctrinara, c\u00e2t si ca realitate de exorcizat, fiind nu doar o trauma temporala, vindecabila prin depasire, ci si un virus adaptabil, \u00een functie de care se vor stabili mai toate tratamentele de revenire la normalitatea critica (si a criticii). Tocmai \u201eflexibilitatea\u201c criticii dogmatice si remanenta sa ori supravietuirea \u00een variante soft face ca \u201efirul subiacent al cartii\u201c sa devina \u201erelatia criticii literare cu ideologia\u201c, emanciparea \u201eestetica\u201c fiind \u00een primul r\u00e2nd un proces de dez-ideologizare, un proces consumat \u00eentre spaima de \u201erealismul socialist\u201c si \u201emirajul occidental\u201c (francez, de fapt) al \u00eennoirilor critice. Poate ca un apel mai direct si mai consistent la directivele de partid, la \u201edocumentele\u201c propriu-zise \u2013 si nu doar, prioritar, la rasfr\u00e2ngerea lor \u00een discursurile critice ale dogmaticilor \u2013 ar fi pus si mai flagrant \u00een evidenta agresiunea ideologicului si, implicit, tensiunea procesului de emancipare. Caci adesea \u00eentre teza nuda si prelucrarea ei, fie si de cel mai dogmatic spirit, exista, daca nu o diferenta ca atare, macar o diferanta. Nu de putine ori zelul \u201etraducerii\u201c facea tezele si mai rudimentare, dupa cum, alteori, aceeasi traducere le flexibiliza. Goldis urmareste \u00eensa procesele \u2013 de cristalizare si emancipare \u2013 de preferinta \u00een imanenta literara\/critica a ideologiei. Pe de alta parte, istoria \u201eformelor\u201c critice e ea \u00eensasi subsumata unei istorii a \u201eideii critice\u201c si a conditiei criticii \u2013 ceea ce, desigur, devine din logica implicita a demersului, caci conditia critica e definita \u00een permanenta \u00een raport cu primatul ideologiei. Chiar si criteriile dupa care sunt stabilite \u201eetapele\u201c criticii postbelice sau punctele ei de metamorfoza sunt scoase din analiza si interpretarea acestor relatii, nu din vreo \u201edialectica\u201c interioara a formelor critice (absolut dependenta, fireste, de \u201edialectica\u201c exterioara, de permisivitatea ideologicului). Naratia procesuala reface, nuantat, dar si extrem de concis, un story de emancipare si de reconstruire a identitatii critice, ceea ce presupune o taietura \u00een acte distincte (desi adiacente si cu pasaje de \u00eentrepatrundere) a fenomenului, de la dominatia stalinismului la flexibilizarea dogmatismului si la batalia pentru autonomie si pentru specificitati garantate ale actiunii critice, concretizate \u00eentr-un mic tablou de opere reprezentative.
\nGoldis reface aproape \u00een filigran tesatura si nodurile \u00eentregii saga critice, pornind de la punctul \u201ezero\u201c al realismului socialist si de la \u201emodelul\u201c critic al acestuia. E o cercetare de scrupul, atenta la toate nuantele de atitudine si care scoate din aproximatiile folclorizate \u00eentreg episodul \u201erealist-socialist\u201c, restituindu-i toata epica de idee si atitudine, cu o acuitate interpretativa ce bate \u00een verva, dar ram\u00e2ne \u00een rigoare. Alienata \u00eentr-un fel de constiinta \u201eobiectiva\u201c, preponderent ideologica, a scriitorului si raspunzatoare de orice \u201egreseala\u201c a acestuia, critica realist-socialista trebuia sa intervina \u00een procesul creatiei ca atare, \u201eo prima postura a criticului realist-socialist\u201c fiind \u201eaceea de creator\u201c (p. 12), de co-autor responsabil cu vigilenta. De aceea, critica \u201eorala\u201c, pre-aparitie, era mult mai importanta dec\u00e2t cea post-aparitie; si toata aceasta misiune trebuia dusa dupa exigentele cobor\u00e2te ale unui \u201ecititor obisnuit\u201c, dupa criteriile \u201emaselor prezumat avide de o literatura noua\u201c (p. 13). Fie c\u00e2t de obedienta, critica avea o conditie dilematica; ea traia ca-n aporiile lui Farfuridi: \u201edaca nu critica productiile actuale, cronicarul e acuzat de lipsa de vigilenta, \u00eensa daca productiile actuale apar \u00een mare masura criticabile, el se face vinovat de insuficienta \u00een \u00eendrumare\u201c (p. 12). \u201eCrizele\u201c pe care le \u00eenfrunta, \u00eentr-un prim moment, critica realist-socialista (\u201ea modalitatii de manifestare \/dinspre critica scripturala spre dezideratul purei propagandistici orale\/, a obiectului \/absenta unei literaturi pe care sa se exercite\/, a ierarhiei referintelor \/organizate oligarhic\/\u201c) vor duce la \u201euniformizarea absoluta\u201c (p. 17) a vocilor critice si la transformarea literaturii critice \u00een literatura \u201e\u00een \u00eentregime teoretica\u201c, cu un limbaj facut dintr-o \u201eserie nesf\u00e2rsita (n-as zice, mai degraba o \u201eserie fixa\u201c, n.n.) de pseudoconcepte \u00eensarcinate sa c\u00e2rpeasca hiatul dintre ideologia totalitara si literatura\u201c (p. 18). Cu un umor secret sunt refacute toate aporiile criticii proletcultiste, \u00eentre care mai semnificativa e obligatia de a promova deodata mimesis-ul (unul selectiv, fireste) si romantismul. Desi epoca pare, retrospectiv, monotona si chiar monolitica, Goldis \u00eei releva relieful discret, disting\u00e2nd un realism socialist \u201eintegral\u201c si unul \u201eminimalist\u201c, ale caror nuante sunt disociate cu atentie microscopica.
\nRealismul \u201eminimalist\u201c, desi nu mai slab \u00een rigori dec\u00e2t cel integral, \u00eesi propune sa largeasca \u201etematica\u201c literara si s-o aduca spre toate componentele vietii cotidiene; largirea \u00eensasi a \u201epaletei\u201c, constata Goldis, duce la \u201ediluarea ideologiei\u201c (p. 50), iar conceptele tolerate \u2013 \u201etimbru specific\u201c, \u201esubiectivitate\u201c, \u201ediversitatea stilurilor\u201c s.a. \u2013 se vor dovedi, \u00eencetul cu \u00eencetul, subversive \u2013 sau, cum zice autorul, \u201epericuloase\u201c (p. 51). Oric\u00e2t de mici, pasii facuti \u00een directia emanciparii de dogmatismul ideologic sunt extrem de scrupulos numarati si analizati \u00een consecinte; \u00eendraznelile, fie c\u00e2t de infime, sunt notate toate, ca si miscarea de recul dogmatic, \u00eentr-o reconstituire avida de concret si de epica subversivitatii. \u00cemi pare \u00eensa ca uneori efectele dramatice scoase din aceasta pendulare \u00eentre dogmatismul feroce si emanciparea cea mai timida sunt prea stimulate de interpretare. Fara-ndoiala ca \u201ePentru realismul socialist\u201c al lui Crohmalniceanu, din 1960, e o retezare a micilor elanuri de emancipare din anii de dinainte, dar nu facea singura at\u00e2ta calamitate c\u00e2ta zice Goldis: \u201epozitia ilustrata de Crohmalniceanu \u00een epoca a provocat o \u00eent\u00e2rziere de mai bine de jumatate de deceniu dezghetului literaturii\u201c (p. 68). Si-n mod sigur cei de la \u201eSteaua\u201c nu beneficiau de vreo dispensa de supraveghere; din contra, \u201epublicatiile din provincie\u201c, departe de a nu se afla \u201epermanent sub ochii puterii\u201c (p. 55), erau si mai drastic filtrate. Initiativa stelistilor va fi profitat de o clipa de relaxare, dar nu de o \u201eneatentie\u201c speciala. Micro-relieful tentativelor de emancipare e amanuntit cartografiat si rolul unor \u201ecombatanti\u201c uitati (cum sunt George Munteanu, Vera Calin si Lucian Raicu) e atent rememorat. Pusa sub lupa, perioada \u00eesi releva nuante ignorate, cu suave porniri spre deschidere si rapide reprimari de g\u00e2ndire critica.
\nSaga emanciparii<\/strong>
\nTimida hartuiala de p\u00e2na pe la jumatatea anilor ’60 devine o mai sistematica guerila de \u00eendata ce apare t\u00e2nara generatie post-proletcultista. Goldis subliniaza, din nou nuantat, ca e vorba, la \u00eenceput, mai degraba de \u201emiscari subterane\u201c care vor \u201eeroda\u201c \u201elimbajul de lemn al sistemului\u201c p\u00e2na \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t \u201esintagma de realism socialist dispare aproape complet din recuzita criticii\u201c pe la jumatatea deceniului sapte (p. 70). Polemicile sunt duse, totusi, cu extrema precautie (si ambiguitate), asa \u00eenc\u00e2t \u201etoate partidele par remize\u201c (p. 78), dar, pe fondul unei plafonari a vigilentei, daca nu a unei oboseli, dezbaterile aduc o mai ofensiva miscare de emancipare. Liniile acesteia sunt definite de ceea ce Goldis numeste \u201erazboiul de transee\u201c dintre dogmatici si liberali, \u00een cadrul caruia se infiltreaza, dinspre partea liberala, daca nu neaparat noi idei, macar noi tactici de hartuiala. Una dintre acestea e alianta dintre noua literatura si noua critica, alianta concretizata \u00eentr-o decomprimare a formei literare si \u00eentr-o permisivitate procedurala mai supla. Fiece \u201einovatie\u201c e urmarita \u00een consecintele pe care le are asupra monopolului estetic realist-socialist. Bunaoara, simpla multiplicare a naratorilor si a unghiurilor narative deschide si o bresa \u201eideologica\u201c. Astfel de subversivitati si de complicitati sunt detaliat desfacute si aduse scrupulos la functia lor din contextul ideologic al epocii. Nu e exagerat cu nimic nici rolul \u201erevolutionar\u201c al noilor idei si protagonisti si nici nu sunt eroizate polemicile din epoca. Pe acest fond de subversivitati sunt evidentiate si functiile specifice ale unor forme sau specii critice, Goldis stabilind un fel de succesiune a formelor ca oglinda a emanciparii. Monografia e cea dint\u00e2i care \u00eesi impune dominanta, dupa care vine hegemonia cronicii literare, urmata, solidar de altminteri, de cea a eseului. Nu e o succesiune \u00eent\u00e2mplatoare, caci speciile critice sunt angajate ele \u00eensele, ca atare, \u00een confruntarea de pozitii ideologice (si metodologice, \u00een subsidiar). E ca si cum fiecare specie ar veni cu ideologia ei, \u00eentr-o progresie liberala evidenta. Aceasta perspectiva diacronica asupra formelor (si speciilor) constituie \u00een sine o linie de analiza ce se dizolva \u00eentr-o adevarata \u201eistorie a formelor\u201c criticii. Goldis subliniaza functia \u201eemancipatoare\u201c \u2013 sau, din contra, retrograda \u2013 a fiecarei specii, evidentiind un trend al formelor dezvoltat \u00een str\u00e2nsa legatura cu ideologia emanciparii si a recuperarilor din interbelic. Lupta dintre \u201emonografie\u201c si \u201ecronica\u201c, bunaoara, nu e dec\u00e2t o parabola care ascunde un conflict ideologic dupa unul de metode. Cronica literara devine protagonista procesului de emancipare, dar nici meritele monografiei \u2013 merite tactice \u2013 nu sunt neobservate. \u00cen \u201ereconsiderarile\u201c anilor, interpretarile se pervertesc \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t p\u00e2na si \u201eevazionismul scriitorilor e interpretat \u00een sens opus, ca mijloc de protest \u00eempotriva capitalismului\u201c (p. 88). Asemenea anamorfoze care pierd cu totul sensul operelor si-au avut si ele functia \u201erecuperatoare\u201c, o functie de etapa.
\nUrmarind toate nuantele si punctele decisive ale procesului critic, Goldis pune la locul cuvenit c\u00e2teva carti (sau autori) a caror functie emancipatoare pare a se fi voalat cu timpul. Bunaoara, el restituie cartii lui Garaudy, \u201eDespre un realism netarmurit\u201c, \u00eentreg rolul pe care l-a avut \u00een destinderea \u2013 poate chiar destramarea \u2013 conceptului de realism \u201esocialist\u201c, subliniind, totodata, dubla ei functie si interpretare. Pe de o parte, conceptul de realism al lui Garaudy, \u00eempins p\u00e2na la indeterminare, convenea taberei liberale (tocmai datorita indeterminarii), dar nu \u00een mai mica masura si celei a dogmaticilor, care salvau, la adapostul lui, macar ideea de mimesis. La umbra unui prestigiu de marxist cum era cel al lui Garaudy, tinerii critici ai anilor saptezeci vor promova, \u00een chiar dezbaterile despre realism, \u201eprima contraofensiva puternica a literaturii ca realitate non-mimetica\u201c (p. 101), utiliz\u00e2nd anume specificul poeziei pentru a sparge cu totul monopolul mimetic. \u201eStrategia metonimica\u201c folosita vreme de un deceniu \u00eempotriva realismului socialist capata o vigoare aparte prin ecloziunea postbelica a cronicii literare, care \u201eerodeaza cel mai sigur discursul realismului socialist, devenind, astfel, sediul revolutiilor de viziune ale criticii post-staliniste\u201c (p. 104). Suprematia cronicii literare \u2013 care, zice just Goldis, \u201etine loc de program, de manifest, de spatiu privilegiat al schimbarii criteriilor literaturii\u201c (p. 105) \u2013 va asigura un confort si o eficacitate sporita recuperarilor de idei interbelice. Re-autonomizarea esteticului nu se face at\u00e2t cu argumente noi, c\u00e2t cu argumente reactivate din interbelic \u2013 si-n primul r\u00e2nd din patrimoniul calinescian: \u201eiesirea din dogmatism nu s-a facut prin sincronizarea cu metode contemporane, ci prin readucerea \u00een actualitate a unor critici ai traditiei occidentale sau autohtone\u201c (p. 127). Pe buna dreptate scoate Goldis \u00een evidenta functia \u201eCalinescu\u201c a criticii postbelice si transformarea lui Calinescu \u00eentr-o emblema protectoare si atotcuprinzatoare. Cele mai incontrolabile idei \u2013 critica-creatie, subiectivitatea, inventia critica etc. \u2013 reintra \u00een arsenalul postbelic la adapostul prestigiului calinescian. Nu sunt trecute cu vederea nici riscurile acestei calinescianizari frenetice (\u00eentre ele, desconsiderarea metodelor critice, specializarea comentariului pe expresivitate etc.) si cu at\u00e2t mai putin reactiile frontale sau timide la acest fenomen. R\u00e2nduri atente sunt dedicate disputei \u2013 abia schitate, e drept \u2013 dintre calinescieni si anticalinescieni sau celei dintre promotorii inovatiilor metodologice si cei ai spiritului critic liber. Simptomatica pentru alergia la norme (care, totusi, nu puteau fi, deschis, dec\u00e2t unele si aceleasi) e disputa dintre cerchisti si tinerii critici, disputa abandonata tocmai sub presiunea imperativului comun \u2013 eliberarea de dogme \u2013, desi obiectiile cerchiste nu erau fara substanta. Fireste, un rol \u00eel va fi avut, \u00een exigenta de a \u00eenarma critica literara cu o viziune filosofica, si faptul ca cerchistii erau ultimii critici care aveau si o pregatire filosofica, nu doar una exclusiv literara (cum aveau tinerii cu care disputau). Pretinz\u00e2nd criticii \u201eprincipii\u201c, \u00eenradacinare filosofica si temeiuri metodologice, cerchistii devansau primejdios momentul dezbaterii unor asemenea probleme, dar, atemporal vorbind, aveau destula dreptate de partea lor. Conjunctural \u00eensa exigentele lor riscau sa faca punte cu cele ale dogmaticilor.
\nRecuperarile interbelice si contaminarile venite din noua critica franceza \u2013 si acestea selective, merg\u00e2nd \u00een favoarea criticii tematice \u2013 sunt doua linii, interferente \u00een fapt, pe care Goldis desfasoara o ancheta minutioasa. O ancheta care pune \u00een lumina nu doar ideile preluate, ci si motivatiile acestor optiuni, fie ca e vorba de creativitatea critica a lui Calinescu, fie ca e vorba de polivalenta interpretarii sau de sondajul \u00een ascunsul operei, venite pe filiera franceza. Recuperarea domeniului de catre critici e un fenomen saturat la sf\u00e2rsitul anilor saptezeci, dar cum ofensiva s-a dus pe frontul central al autonomiei esteticului (de unde o panica permanenta si o precautie suspicioasa fata de orice forma de critica prin care s-ar reveni la analiza de continut) survin inevitabil dispute \u00eentre autonomisti si cei care forteaza deschiderea conceptului strict \u2013 si restrictiv, dupa ei \u2013 estetic. Patrunderea si asimilarea noii critici franceze, unita si sincronizata cu recuperarile interbelice, e un proces care da \u201euna dintre marcile specifice ale criticii noastre din anii ’60\u201c (p. 188), contopind \u201eideile \u00eennoitoare\u201c cu \u201eretorica traditionalista\u201c. O deviere si mai semnificativa a acestor achizitii consta \u00een demersul \u201eexistentialist\u201c al criticii noastre, care nu va cauta \u201eautonomia literaturii \u00een singularitatile de limbaj, ci \u00een specificul de viziune, \u00een experienta existentiala revelata \u00eentr-un cosmos autonom\u201c (p. 222). Tabloul anilor ’70, mult mai complex \u00een tendinte si personalitati, e completat cu tentativele, mai degraba esuate dec\u00e2t \u00eemplinite, de a iesi din dogma pur estetica fie prin structuralism, fie prin stilistica (ar mai fi fost si semioticieni, dar Goldis nu-si prea face de lucru cu ei). Mersul ideii autonome a criticii se \u00eencheie cu o suita de relecturi dedicata unor opere care au facut din emancipare un triumf al spiritului critic liber. Sportiv, Goldis decoreaza protagonistii acestei \u00eendelungate lupte de transee pe care a urmarit-o \u00een toate episoadele ei. El concentreaza \u00eentreg procesul de emancipare si de specificare, vazut \u00een toata vivacitatea lui epica si de idee, \u00eentr-o cercetare de tip definitiv: obiectiva, nuantata, scrupuloasa, problematizanta, de o claritate si finete conceptuala \u00een totul admirabila (se vede ca-i primul absolvent al Academiei Teriene). Avem aici, cu siguranta, debutul unui mare critic. Asta pare, fireste, mai degraba urare sau profetie, dar, de fapt, e simpla constatare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Macar ca \u201eEchinox\u201c-ul a scos o buna (\u00een ambele sensuri, si cantitativ si calitativ) productie de critici, mai toti exersati (unii pasager, altii mai tenace) \u00een cronica literara (basca poetii care mai traduc poezia cu comentariul), s-ar prea putea ca adevaratul cronicar literar al \u00eentregii scoli sa fie Alex Goldis. De nu cumva chiar cel… Cite\u0219te mai mult »Mica epopee critica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7151,4220,7152,2028],"class_list":["post-10595","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-echinox","tag-alex-goldis","tag-critica-literara-actuala","tag-cronica-literara"],"views":2722,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10595","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10595"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10595\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10595"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10595"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10595"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}