{"id":10591,"date":"2012-02-02T15:15:43","date_gmt":"2012-02-02T13:15:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10591"},"modified":"2012-02-02T15:16:51","modified_gmt":"2012-02-02T13:16:51","slug":"prin-proza-scurta-spre-roman-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/prin-proza-scurta-spre-roman-ii\/","title":{"rendered":"Prin proza scurta, spre roman (II)"},"content":{"rendered":"

Alexandru Vlad, Ploile amare,<\/em> Editura Charmides, Bistrita, 2011, 448 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Ciudat e ca \u00een \u201ePloile amare\u201c aceste episoade de sine statatoare asupra carora am insistat \u00een prima parte a cronicii \u00eencep sa comunice subteran si sa \u00eenchege o supranaratiune convingatoare. Ceea ce parea la \u00eenceput un roman de caractere, construit printr-o rafinata tehnica a monologului interior, devine o poveste stratificata, \u00een care misterul sau neprevazutul joaca roluri centrale. <\/strong><\/em>
\nCaci, desi povestea lui Alexandru Vlad are o sursa de inspiratie reala (inundatiile din primavara lui 1970), un mic nimb fantastic pluteste deasupra \u00eentregii naratiuni. Neverosimila de la \u00eenceput e insistenta asupra calamitatii naturale, ridicata de prozator la rang de simbol. Toata geografia din \u201ePloile amare\u201c \u00eembraca, \u00een pasaje de o frumusete stranie, culori apocaliptice: \u201eFaptul ca lipsea si linia orizontului, pierduta \u00eentr-o ceata alburie, facea ca lumea aceasta mica sa para nesf\u00e2rsita s\u2026t Acum soarele nu se mai lasase vazut de saptam\u00e2ni \u00eentregi si lumina se lasa concomitent \u00een cer si \u00een ape. Natura parea un mecanism care se stricase definitiv. Cineva acolo sus uitase cum se opreste ploaia. Supravietuind \u00eentr-o baltoaca enorma, satul parea pur si simplu o insula, ca un bot de mamaliga \u00eentr-un castron cu lapte\u201c. C\u00e2nd, dupa c\u00e2teva luni, potopul \u00eenceteaza, \u00eencheind ciclul romanului, prozatorul noteaza la fel de expresiv: \u201eLuminati pe dedesubt norii devenisera parca si mai consistenti, grei ca o cupola de beton, mucegaita de at\u00e2ta umezeala neprimenita. Cerul se ridicase asemenea unui capac si la adapostul \u00eentunericului putea sa se lase foarte bine la loc\u201c.
\nAutoreflexivitate colectiva<\/strong>
\n\u00centr-o astfel de lume iesita din t\u00e2t\u00e2ni, dar \u00eenchisa ermetic, se desfasoara somnambulic, timp de trei-patru luni, existenta c\u00e2torva locuitori dintr-o localitate de l\u00e2nga Cluj. Spun c\u00e2torva pentru ca doar specimenele \u201einteresante\u201c sau cu \u201emisie\u201c \u00een destinul comunitatii ram\u00e2n pe loc din calea apelor. Si daca natura \u00eencepe sa-si creeze ea \u00eensasi forme monstruoase (gainile carnivore ale brigadierului Brodea sunt doar un exemplu), nici constiinta nu ram\u00e2ne neafectata. Tot ce fac aceste personaje obligate prin forta lucrurilor la un repaos prelungit e sa-si plimbe la lumina zilei, topaind din balta \u00een balta, obsesiile. Iar multe dintre ele sunt legate de trecut. Astfel \u00eenc\u00e2t tema calamitatii naturale e inundata treptat de cea a memoriei si a destinului comunitar. Centrala ram\u00e2ne sugestia, refacuta din at\u00e2tea unghiuri de prozator, ca aceasta bresa \u00een evolutia normala a lucrurilor provoaca, \u00een paralel cu destinele personale, un soi de bizara autoreflexivitate colectiva. Mai mult, exista indicii ca locuitorii \u00eensisi provoaca sau \u00eencurajeaza mai mult sau mai putin constient o asemenea autarhie (de aici si micile oaze de idilic): \u201eC\u00e2nd te g\u00e2ndesti ca oamenii \u00eesi doresc deseori, \u00een secret, sa aiba genul acesta de autonomie, adica putina izolare, ideea fiind ca toate relele vin dinafara, nu \u00eenteleg de ce satul trebuie sa aiba obligatii fata de raion, fata de regiune, si p\u00e2na la urma fata de restul lumii, c\u00e2nd din afara nu le vine practic nimic bun\u201c. Ies la iveala, din \u00eentoarcerea acestei lumi asupra ei \u00eensesi \u2013 istoriile trecutului se ramifica pe masura ce avansam \u00een naratiune si cu fiecare capitol parcurs, romanul lui Alexandru Vlad c\u00e2stiga \u00eenca un strat \u00een profunzime \u2013 nu at\u00e2t lucruri nestiute, c\u00e2t mai degraba fapte bine \u00eengropate \u00een memoria comunitara. \u00cen satul din \u201ePloile amare\u201c \u201enu exista secrete ale persoanelor, ci secrete ale comunitatilor\u201c, ni se spune la un moment dat. Punct \u00een care, dintr-o poveste cu valente stihiale, romanul lui Alexandru Vlad se transforma deopotriva \u00eentr-o naratiune politista si \u00eentr-o parabola politica.
\nEros si colectivizare<\/strong>
\nNu \u00eent\u00e2mplator, outsiderii comunitatii, tehnicianul Kat, dar mai ales t\u00e2narul \u00eenvatator Pompiliu (reflector si proaspat \u201einitiat\u201c \u00een tainele acestei lumi) pornesc fiecare \u00eentr-o aventura proprie pe calea descifrarii trecutului. Bucatile puse cap la cap prin marturisirile lui Toma Buric sau Brodea, dar si prin descoperirile finale, fac din \u201ePloile amare\u201c unul dintre cele mai frumoase romane despre anii ’50 scrise vreodata la noi, fara a fi totusi un roman propriu-zis al \u201eobsedantului deceniu\u201c. Proza lui Alexandru Vlad n-are nimic din \u00eencr\u00e2ncenarea morala a fictiunilor specifice dezghetului politic. Dimpotriva. De remarcat peste tot ca trama ideologica, fara a fi vreo clipa minimalizata, e \u00eenghitita de adevarurile asa-zis general-valabile ale vietii. Evenimentele din urma cu doua decenii (colectivizarea, cenzura si arestarea preotilor, \u00eenchisoarea) se \u00eenscriu firesc \u00een registrul mai larg al unor povesti despre pasiuni si crime, mult amplificate, ce-i drept, de imaginatia localnicilor. Frumoasa Anca \u2013 o alta Remedios din \u201eUn veac de singuratate\u201c, tulburatoare chiar moarta \u00een imaginatia t\u00e2narului Pompiliu \u2013 agita instinctele satului p\u00e2na \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t pune \u00een pericol \u00eensasi colectivizarea.
\nDistanta temporala, fantasticul, oniricul (fapte si scene din trecut populeaza mai mereu visele personajelor) sau doar zvonistica rurala pun \u00een surdina teribilele evenimente politice sau sociale, integr\u00e2ndu-le c\u00e2t se poate de firesc \u2013 fara impulsuri didactice, adica, dar si fara intentii minimalizatoare \u2013 \u00een istoria comunitatii. Cu at\u00e2t mai dramatica se dovedeste prezenta promotorilor colectivizarii \u00een sat, cu c\u00e2t ea \u00eei bulverseaza nu doar ordinea asa-zic\u00e2nd institutionala, ci si logica\u2026 erotica. Atent condusa, prin episoade rasfirate gradat de-a lungul \u00eentregului roman, e\u00a0 disputa barbatilor satului asupra Ancai. Iar povestea de dragoste dintre t\u00e2nara femeie si Fat-Frumos-ul captiv \u00een pielea unui preot \u2013 nimeni altul dec\u00e2t brigadierul Brodea \u00eenainte de \u00eenchisoarea politica \u2013 e o adevarata bijuterie narativa. Ca \u00een fictiunile amoroase clasice, pasiunea e amplificata la fiecare pas de interdictie. \u00censa c\u00e2ta culoare a amanuntului, c\u00e2t rafinament al scenariului \u00een aceasta poveste a \u201epatimilor \u00eempotriva firii si \u00eempotriva lui Dumnezeu\u201c. De o \u201efrumusete insinuanta\u201c \u00een ochii privitorului, Anca \u00eel viziteaza pe t\u00e2narul preot ascuns de autoritati deghizata \u00een haine monahale: \u201eVenea la mine \u00eencheiata p\u00e2na la g\u00e2t, cu o basma, cu haine lungi, ca o calugarita. Sa-mi demonstreze ca putea fi ca si mine daca trebuia\u201c. Ceea ce nu face, desigur, dec\u00e2t sa ridice la patrat intensitatea ispitei, angaj\u00e2ndu-i pe cei doi \u00eentr-un joc erotic pe viata si pe moarte.
\nScaldarea permanenta a ideologicului \u00een existential transforma romanul lui Alexandru Vlad \u00eentr-o excelenta parabola politica. Presedintele gospodariei agricole, seful de facto al comunitatii, e si cel mai complex personaj din \u201ePloile amare\u201c. Din fost erou al luptei socialiste la scara nationala, Alexandru devine un aparator destul de ambiguu al comunitatii \u00een fata abuzurilor comuniste. Nevoia de a-si proteja consatenii de excesele de la Centru se transforma tot mai mult \u00eentr-un izolationism dictatorial. Stap\u00e2n peste gafele si slabiciunile subalternilor (salvati \u00een momente-cheie de violentele Sistemului), Alexandru \u00eentrupeaza figura ambigua a m\u00e2ntuitorului vinovat. E greu sa nu citesti aici printre r\u00e2nduri, chiar daca Vlad are prudenta de a nu iesi propriu-zis \u00een decorul propriei lumi romanesti, o aluzie la contradictia ceausista (niciodata transpusa at\u00e2t de viu \u00eentr-o psihologie) \u00eentre protectionismul nationalist si impulsurile autarhice. Mai ales\u00a0 ca \u2013 si aici, Vlad da \u00eentr-adevar o lovitura de maestru al prozei \u2013 inexplicabilele inundatii, \u00eenfatisate p\u00e2na acum ca interventii supranaturale, se dovedesc a fi fost provocate si \u00eentretinute de decizii c\u00e2t se poate de umane si de politice ale Presedintelui. Moment \u00een care devine evident ca povestea cu iz fantastic a lui Alexandru Vlad se transforma \u00eentr-o utopie \u00eentoarsa a totalitarismului. Tehnicianul Kat, medicul Danila, dar si t\u00e2narul Pompiliu \u00eencep sa descopere treptat ca izolarea provocata de inundatii e mentinuta prin vointa unui conducator paranoic. Cei trei gasesc cai de iesire, revel\u00e2nd drept artificial ceea ce era privit din interior drept natural. E, \u00een fond, modalitatea tipica de \u201etrezire\u201c de sub influenta oricarei ideologii dominante.
\nPoate ca tocmai insistenta asupra at\u00e2tor paliere si modalitati stilistice va nedumeri cititorul. Cum se \u00eempaca un roman al calamitatilor naturale cu o poveste erotica sau cu o parabola politica, cum fuzioneaza fara sesizabile treceri de nivel registrul realist cu cel fabulos sau oniric? Merita \u00eensa subliniat ca reusita \u201ePloilor amare\u201c consta \u00een cuprinderea tuturor acestor directii (un \u201eroman total\u201c, observa corect si Carmen Musat) fara ca vreuna sa sune fals sau s-o agreseze pe cealalta. Un secret pe care, de ce sa n-o recunoastem deschis, doar prozatorii de proportii \u00eel detin.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru Vlad, Ploile amare, Editura Charmides, Bistrita, 2011, 448 p.   Ciudat e ca \u00een \u201ePloile amare\u201c aceste episoade de sine statatoare asupra carora am insistat \u00een prima parte a cronicii \u00eencep sa comunice subteran si sa \u00eenchege o supranaratiune convingatoare. Ceea ce parea la \u00eenceput un roman de caractere, construit printr-o rafinata tehnica a… Cite\u0219te mai mult »Prin proza scurta, spre roman (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7060,7149,4744,7150],"class_list":["post-10591","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-vlad","tag-ploile-amare","tag-proza-romaneasca-actuala","tag-roman-de-caractere"],"views":1595,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10591","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10591"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10591\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10591"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10591"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10591"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}