{"id":10585,"date":"2012-02-02T15:12:13","date_gmt":"2012-02-02T13:12:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10585"},"modified":"2012-02-02T15:12:35","modified_gmt":"2012-02-02T13:12:35","slug":"cariera-si-opiniunile-lui-daniel-cristea-enache-critic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cariera-si-opiniunile-lui-daniel-cristea-enache-critic\/","title":{"rendered":"Cariera si opiniunile lui Daniel Cristea-Enache, critic"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Daniel Cristea-Enache, <em>\u201eCinematograful gol\u201c<\/em>, prefata de Radu Cosasu, colectia \u201eEgografii\u201c, Editura Polirom, Iasi, 2011<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>De aparitia celei mai recente carti a lui Daniel Cristea-Enache am aflat in vara anului trecut. Rasfoind (vorba vine) editia online a \u201eObservatorului cultural\u201c, am descoperit amuzat-surprins articolul \u201eFish\u201c (\u201eFragment din volumul \u00abCinematograful gol\u00bb, cu o prefata de Radu Cosasu, in pregatire la Editura Polirom\u201c). Prin titlu, textul promitea aproape un eveniment literar autohton: in sf\u00e2rsit, imi ziceam, Cristea-Enache demonstreaza preocupari teoretice substantiale si scrie despre Stanley Fish. Cu at\u00e2t mai surprinzatoare imi parea aceasta decizie a criticului bucurestean cu c\u00e2t volumul sau din 2009, \u201eLyrica Magna. Eseu despre poezia lui Nichita Stanescu\u201c (probabil cea mai proasta carte de critica a intregii generatii), evidentia grave carente conceptual-teoretice. Cur\u00e2nd aveam sa aflu ca \u201eFish\u201c nu se scalda in spumoasele disocieri ale celui care chestiona \u201eautoritatea comunitatilor interpretative\u201c, ci chiar in apa mult mai calma a pestilor din acvariu. In locul asteptatei disertatii despre \u201ecititorul informat\u201c, despre \u201estilistica afectiva\u201c, despre \u201eindeterminarea textuala\u201c, eventual despre polemica Fish-Iser, Cristea-Enache disocia doct intre iubitorii de animale, impartasea lacrimile varsate la moartea unui xifo verde, filosofa despre \u201epacea dint\u00e2i a omului cu dobitoacele\u201c simbolizata de acvariul domestic, descria ritualul imperecherii guppy-lor, ba chiar soarta meschina a melcilor \u201esanitari\u201c ce sf\u00e2rsesc in apa de la WC.<br \/>\n<strong>Omul Cristea-Enache<\/strong><br \/>\nAm inteles, asadar, ca \u201eCinematograful gol\u201c implica un alt Daniel Cristea-Enache: nu criticul literar, nu conferentiarul universitar, nici macar intelectualul public. Autorul acestei carti \u201eface reportaj intim\u201c (afirma Radu Cosasu in prefata), se \u201eizbeste de viata reala\u201c, o \u201einfuleca\u201c si-i \u201eplace\u201c (in termenii lui Ovidiu Simonca de pe coperta a IV-a). Mai precis, in cele zece sectiuni ale volumului (\u201eFotograme\u201c, \u201eScriitoricesti\u201c, \u201eGeneratii\u201c, \u201eRom\u00e2nesti\u201c, \u201ePe drum\u201c, \u201eObservator\u201c, \u201eMicrobist\u201c, \u201eSpectator\u201c, \u201eI like it\u201c, \u201eOmul la casa lui\u201c), Cristea-Enache scrie despre sine si se construieste pe sine. Si in exercitiile de admiratie ori de dispret, si in amintirile din copilarie sau adolescenta, si in micro-studiile de imagologie dedicate Rom\u00e2niei, si in fiziologiile ce vizeaza scriitorul autohton, si in notele de calatorie, si in darile de seama despre pasiunile mai mult sau mai putin \u201evinovate\u201c, si in fragmentele de observatie sociologica sau ideologica. De la marile probleme ale contemporaneitatii, p\u00e2na la cele mai banale evenimente cotidiene, totul pare a solicita interventia directa si lamuritoare a autorului obisnuit &#8211; cum anunta constant &#8211; sa joace rolul de observator lucid ori de spectator reflexiv.<br \/>\nNumai ca raspunsul oferit de Cristea-Enache acestor chemari ale vietii este dezamagitor. Camufl\u00e2ndu-i pe critic, profesor si intelectual, omul din \u201eCinematograful gol\u201c sufera tocmai de prea multa umanitate caracterologica. El ii abordeaza pe ceilalti prin intermediul unor tipologii rigide, daca nu maniheiste de-a dreptul, iar cliseele si truismele ideatic-mentalitare obtureaza mereu invocatele aderente si adecvari la \u201econturul realitatii\u201c. De pilda, nonconformistii ii par doar niste conformisti aflati in cautarea unei \u201erenegocieri de contract: o rubrica mai lunga de favoruri si una mai scurta de obligatii\u201c, obsedati de \u201elibertatea nelimitata\u201c si agenti ai \u201ehaosului asurzitor\u201c. Tot astfel, \u201est\u00e2ngistii\u201c se identifica doar cu tinerii care stiu ca \u201eazi e cool sa fii comunist si sa te pl\u00e2ngi, prin cluburi, de opresiunea salbaticului capitalism\u201c, iar manifestarile publice ale acestora bucura deoarece, in ciuda \u201ecomunismului din capul lor\u201c, dau seama de sistemul democratic in care traim. Nici criticii consumerismului nu scapa de filtrul satiric al autorului. Nu principii existential-ideologice i-ar m\u00e2na pe ei in lupta, ci iritari cauzate de \u201eteribila aglomeratie achizitiva\u201c care i-ar impiedica sa consume in liniste. Desi le prezinta ca pe niste cvasi-revelatii accesibile doar spiritelor cumpatate si superioare, opiniile lui Cristea-Enache ram\u00e2n doar sinteze stilizate ale discursului neoconservator.<br \/>\nDar proba deplina a g\u00e2ndirii sablonarde este data de autor mai ales in capitolul \u201eRom\u00e2nesti\u201c. At\u00e2t de multe s-au scris in ultimele doua decenii despre defectele si aparentele calitati asa-zis etnice, inc\u00e2t o noua repriza de glumite ori de filosofari vag intelectualiste pornind de la comportamentul cotidian al rom\u00e2nilor nu poate dec\u00e2t sa plictiseasca. Ca rom\u00e2nul este egolatru si lipsit de respect pentru drepturile concetatenilor, ca este \u201ebun la toate\u201c, \u201eadaptabil\u201c, \u201edelasator\u201c, \u201emefient in legatura cu Strainul\u201c, ca imagineaza neostoit varii teorii ale conspiratiei, ca isi expune obsesiv generozitatea si ospitalitatea, ca isi incalca mereu promisiunile si angajamentele, ca se victimizeaza in aceeasi masura in care isi mitizeaza eroismul, ca toate acestea sunt relatate de un conational care incearca prin atare expozeuri sa demonstreze ca nu e rom\u00e2n \u201esuta la suta\u201c constituie nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t mostre ale noului nationalism neaos.<br \/>\n<strong>Criticul umorilor<\/strong><br \/>\nPe de alta parte, Cristea-Enache nu isi poate refula in toate textele din \u201eCinematograful gol\u201c identitatea de critic literar. Ba chiar un capitol intreg (\u201eScriitoricesti\u201c), plus c\u00e2teva articole din celelalte sectiuni, o exprima deplin. Constanta ram\u00e2ne, in schimb, abordarea dihotomica. Intr-un colt al lumii literare autohtone se asaza Daniel Cristea-Enache: departe de tabere, coterii, gasti, de \u201enationalisti si internationalisti, autohtonisti si europenisti, ideologi de st\u00e2nga si ideologi de dreapta, liberali si conservatori, modernisti si postmodernisti, fracturisti si fripturisti\u201c, asa cum ii sade bine unui critic caruia &#8211; aflam in articolul \u201eDin fotoliul lui Arghezi\u201c &#8211; nu-i place \u201esa se bage in fata\u201c, sa fie \u201ecum se zice, in capul mesei, atrag\u00e2nd privirile tuturor sau incerc\u00e2nd, macar, asta.\u201c. De acolo, criticul \u201econtempla\u201c, satirizeaza, moralizeaza, caricaturizeaza si mai ales descopera tipologii de scriitori: egolatrii, vanitosii, grafomanii, paranoicii, infatuatii, autoiluzionatii etc. O fi de vina rutinarea cronicarului (in 2007, autorul afirma ca au trecut doisprezece ani de c\u00e2nd scrie despre carti si ca a publicat aproape o mie de texte), dar mai toate secventele cu poeti, prozatori, eseisti si critici montate in \u201eCinematograful gol\u201c sunt deprimante. Caci, constata Daniel Cristea-Enache in \u201eCritic si editor\u201c, cariera sa de cronicar literar poate fi evaluata destul de fidel prin raportare la reactiile umorale ale autorilor recenzati: \u201eSunt scriitori ce-mi declarau iubire eterna si care, in urma unui comentariu negativ, nu ma mai saluta pe strada. Sunt altii, initial, infuriati la culme de un diagnostic si care, in urma unuia mai convenabil, au devenit extrem de prietenosi. Aceste variatii de umoare arata p\u00e2na la urma tocmai importanta activitatii critice. Vai de cronicarul ale carui opinii nu st\u00e2rnesc absolut nici o reactie!\u201c.<br \/>\nDoldora de antieroi, de antagonisti, de oameni fara insusiri, cartea lui Cristea-Enache din 2011 seamana cu o distopie imposibil de mascat prin desele travestiuri ludic-umoristice. Cu rare exceptii (reprezentate, in special, de crochiurile afectuoase dedicate sotiei si celor doi copii), personajele, evenimentele si sentimentele \u201eCinematografului gol\u201c par atinse de morbul destructiei. Simptomatic in acest sens este faptul ca p\u00e2na si exercitiile de admiratie se identifica de obicei cu niste epitafuri: cele c\u00e2teva figuri luminoase ale volumului (Valeriu Cristea, profesorul de rom\u00e2na din liceu Anton Chevorchian, Theodor Hristea) sunt evocate din perspectiva mortii lor.<br \/>\nAsa inc\u00e2t, p\u00e2na ca Daniel Cristea-Enache sa prilejuiasca evenimentele culturale invocate in preambulul acestei cronici trebuie sa mai treaca destul timp. Pentru problematizari teoretice sunt necesare dispozitii temperamentale si vremuri mai putin tulburi.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Daniel Cristea-Enache, \u201eCinematograful gol\u201c, prefata de Radu Cosasu, colectia \u201eEgografii\u201c, Editura Polirom, Iasi, 2011 &nbsp; De aparitia celei mai recente carti a lui Daniel Cristea-Enache am aflat in vara anului trecut. Rasfoind (vorba vine) editia online a \u201eObservatorului cultural\u201c, am descoperit amuzat-surprins articolul \u201eFish\u201c (\u201eFragment din volumul \u00abCinematograful gol\u00bb, cu o prefata de Radu Cosasu,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cariera-si-opiniunile-lui-daniel-cristea-enache-critic\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cariera si opiniunile lui Daniel Cristea-Enache, critic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7148,24],"class_list":["post-10585","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cinematograful-gol","tag-daniel-cristea-enache"],"views":1962,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10585","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10585"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10585\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10585"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10585"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10585"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}