C\u00e2nd \u201emesianicul utopic\u201c Grigore Alexandrescu dedica noului an 1840 cunoscuta lui poezie elegiaca, sceptica si dezabuzata de care, dupa socoteala lui Nicolae Manolescu, ne despart treizeci si patru de lustri, \u201emesianicul pozitiv\u201c si cel mai constructiv pasoptist, Mihail Kogalniceanu, increzator in anul ce vine si in cei urmatori, pune la cale programul si izbuteste sa scoata de sub tipar primul numar din \u201eDacia literara\u201c. In numarul sau jubiliar (100-101, respectiv 1-2\/2012), \u201eDacia literara (re)publica celebra \u201eIntroductie la \u201eDacia literara\u201c\u201e a lui Mihail Kogalniceanu precum si documentele oficiale ce consfintesc nasterea si rapidul deces al revistei suprimate abuziv de cenzura anului 1840: e un contrast urias si pilduitor intre entuziasmul pasoptist al inceputului si brutalitatea taierii g\u00e2tului abia nascutei publicatii. Acest contrast indrituieste si confirma scepticismul c\u00e2ntaretului ruinelor, pesimistul si melancolicul poet Grigore Alexandrescu din \u201eAnul 1840\u201c. Un zid inceput si neispravit si \u201eDacia literara\u201c din 1840 \u2013 s-ar putea zice despre aventura din urma cu treizeci si patru de lustri a unei reviste plina de aspiratii. Dar ce inceput! In textul petitiei prin care cere sa i se acorde \u201einvoirea\u201c de a edita noua si unionista revista t\u00e2narul de abia 23 de ani, efervescentul si constructivul Mihail Kogalniceanu, \u201eroaga\u201c smerit si \u201edupa datorie plecat\u201c Secretariatul de stat \u201ea-mi da trebuincioasa invoire\u201c. Aceasta foaie, asigura el in preasupusa petitie, \u201eva fi cu totul straina la orice interes politic, se va indeletnici numai cu literatura\u201c si, \u201efagaduind a fi urmator la toate regulele asazate pentru publicatiile periodice\u201c, insista, cere si chiar roaga in formulele consacrate ale acelui secol ramas fanariot cel putin in forma, \u201epre inaltatul Secretariat de stat sa-mi deie si instructiunile trebuincioase spre a cunoaste care sunt datorintele, ce trebuie sa le pazesc catra cenzura, ca tipograf, ca editor si ca autor. Aceste instructii plecat le cer …\u201c. Ceea ce inaltatul Secretariat si face cu v\u00e2rf si indesat, put\u00e2nd st\u00e2rni invidia si dorul de imitatie al tuturor formelor de cenzura sub care, cu plecaciuni mai mult sau mai putin perfide, a supravietuit cultura rom\u00e2na in cei 34 de lustri urmatori: \u201eC\u00e2t pentru ceea ce se atinge de instructiile ce dumneata cei, lamuritoare de datoriile si regulele ce ai a pazi catra cenzura, Secretariatul de stat iti face cunoscut ca stap\u00e2nirea, spre a opri imprastierea in public a ideilor si a principiilor primejdioase si crude, au socotit de cel mai mare folos asazarea unei cenzuri. Cenzura fiind deci menita a priveghea la toate lucrarile ce au a se da in public, a indrepta gustul, a inlesni pe drumul cel mai drept luminarea natiei, a opri orice poate fi impotriva religiei, impotriva moralului si impotriva legilor si asezamintelor tarii. Fiestecare individuu, ce lucreaza pentru public sau ca tipograf, sau ca editor, sau ca autor, este dator a-si lua incuviintarea cenzurii inainte de a-si imprastia lucrarea in public si insusi a o pune supt tipar\u201c. Dupa ce-l asigura ca urm\u00e2nd \u201eacestei regule niciodata nu vei ave a te teme de orice act arbitrar\u201c, inaltatul secretariat il previne pe fostul \u201eprimejdios student\u201c (cf. G. Calinescu) asupra faptului ca \u201ete vei sili a nu primi in coloanele Daciei dec\u00e2t aceia ce poate contribua la inaintirea literaturei, a civilizatiei, a ideilor sanatoase si a supunerei catra stap\u00e2nitorul domn\u201c, conditii in care \u201eiti vei c\u00e2stiga bunavointa oc\u00e2rmuirei si multamirea compatriotilor\u201c. Bunavointa oc\u00e2rmuirei n-o va capata, dec\u00e2t din \u201eghenarie\u201c p\u00e2na in august 1840, dar \u201emultamirea compatriotilor poate fi vie si sa dea roade si azi, c\u00e2nd au trecut treizeci si patru de lustri. Dupa doar c\u00e2teva luni abuzivul si ranchiunosul Mihail Sturza suprima revista: \u201eFiindca redactorul foii numita \u201eDacia literara\u201c in loc de obiesturi de literatura el s-a abatut in defaimari si prihaniri jignitoare bunelor r\u00e2nduieli pe care se reazima sotietatea, ca intr\u00e2nd in particularitati de familie, s-au atins de anume persoane, pasind peste toata cuviinta, la care fiestecare din clasele sotietatii ar avea dreptate, inc\u00e2t au at\u00e2tat feluri de t\u00e2nguiri si au dat prilej la int\u00e2mplari aparatoare din parte acelor obijduiti care foarte departe de a aduce un folos obstii, au ajuns a fi o pricina de scandal si de simtire invrajbitoare… si vaz\u00e2nd, in sf\u00e2rsit, ca aceasta foaie, din inceputul ei, culeg\u00e2nd materiile sale din filele cele mai m\u00e2rsave ale istoriei s-au nimicnicit si s-au facut vrednica de r\u00e2s, inc\u00e2t desfiintarea ei ar fi fost un rezultat neaparat al displacerii cetitorilor\u201c. Capodopera de stil veninos din cabinetul oricarei tiranii, aceasta \u201eporunca domneasca nr.40 data la 23 august (!) 1840 pune ca intotdeauna ranchiuna, invidia, turnatoria si arbitrarul in spinarea \u201edisplacerii cetitorilor\u201c. Smulsa din gura muta a \u201epoporului suveran\u201c, a maselor de \u201ecetitori\u201c, displacerea aceasta izbeste ca un buzdugan initiativele luminoase si actiunile democratice ale marilor vizionari si infaptuitori. S-ar putea spune ca in comparatie cu pesimismul realist din versurile melancolicului poet al \u201eAnului 1840\u201c (\u201eIci umbre de noroade le vezi oc\u00e2rmuite \/ De umbra unor pravili calcate, siluite \/ De alte mai mici umbre, neinsemnati pitici. \/ Oricare sentimente inalte, generoase, \/ Ne par ca niste basne de povestit, frumoase \/ Si tot entuziasmul izvor de idei mici. \/\/ Politica ad\u00e2nca sta in fanfaronada, \/ Si stiinta vietii in egoism cumplit; \/ De-a omului marire nimic nu da dovada \/ Si numai despotismul e bine intarit\u201c), increderea si optimismul cu care t\u00e2narul Kogalniceanu porneste la drum in promitatorul an 1840 sunt, ele, nerealiste, utopice si p\u00e2na la urma, chiar rizibile privite din perspectiva arbitrarului si interdictiei abuzive din porunca domneasca masluita si imbracata cu perfidie ieftina dar eficace in haina \u201edisplacerii cetitorilor\u201c jigniti in gusturile si asteptarile lor: nimic nou sub soare… Si totusi: ideile si nazuintele ce iau forme de program in \u201eIntroductie la \u201eDacia literara\u201c\u201e vor ram\u00e2ne deziderate capitale in toti lustri ce vor urma de atunci si p\u00e2na azi. Fara stropul de utopism al mesianicilor pozitivi, infaptuitori ai at\u00e2tor \u201einceputuri\u201c curmate si reluate la nesf\u00e2rsit, nimic n-ar fi putut sa apara si sa insufle credinta intr-un viitor mai bun. Acesti \u201emesianici\u201c contrazic de fiecare data, cu fiecare \u201einceput\u201c ramas neispravit prin porunca domneasca, \u201eincremenirea\u201c sau, cu vorba poetului, \u201eimpietrirea\u201c: \u201eDupa suferiri multe inima se impietreste, \/ Lantul ce-n veci ne-apasa uitam c\u00e2t e de greu; \/ Raul se face fire, simtirea amorteste \/ Si traiesc in durere ca-n elementul meu\u201c. Providentiali, \u201emesianicii pozitivi\u201c apar si se manifesta impotriva \u201eimpietririi\u201c, c\u00e2nd \u201eRaul se face fire\u201c si \u201esimtirea amorteste\u201c. Las\u00e2nd la o parte pornirea p\u00e2na la un punct naturala spre scepticism si lamentatie in fata impietririi, un reflex pasoptist de incredere si optimism poate fi sesizat p\u00e2na si in cele mai inchise si \u201enegre\u201c momente sau epoci istorice. Cu toata tristetea din meditatia romanticului visator si resemnat, a acestui \u201eYoung iesit din ruinele T\u00e2rgovistei\u201c, cum l-a numit Eliade, anul 1840, asteptat si privit de poet cu mefienta si foarte firave sperante, a fost un an fast, fie si considerat doar anul \u201eDaciei literare\u201c a t\u00e2narului Mihail Kogalniceanu. Un t\u00e2nar cu un rol politic capital in unirea din 1859, dar pe care o face mai int\u00e2i, ca intr-o repetitie simbolica, in scurta si glorioasa viata a \u201eDaciei literare\u201c din 1840, anul tristetii lui Grigore Alexandrescu. Pe teren literar, tactica unionista a lui Kogalniceanu consta mai int\u00e2i intr-un omagiu adus predecesorilor din cele trei provincii rom\u00e2nesti, cu \u201efoile\u201c lor minunate dar locale. Cele mai bune foi ce avem astazi \u2013 spune el in \u201eIntroductie…\u201c \u2013 sunt \u201eCurierul rom\u00e2nesc\u201c al lui Eliade, \u201eFoaia inimii\u201c a lui Barit si \u201eAlbina rom\u00e2neasca\u201c scoasa de Asachi: \u201eInsa, afara de politica, care le ia mai mult de jumatate din coloanele lor, tustrele au mai mult sau mai putin o colora locala. \u201eAlbina\u201c este prea moldoveneasca, \u201eCurierul\u201c, cu dreptate poate, nu prea ne baga in seama, Foaia inimii nu este in putinta de a avea impartasire de inaintirile intelectuale ce se fac in ambele principaturi\u201c. Sub \u201ecolora locala\u201c se pot intelege multe: nu doar localism ingust si orgolii regionaliste, dar si o anemica ori proasta administrare a valorilor spre un tel mai inalt, intrevazut cu o luciditate remarcabila de t\u00e2narul razvratit. Razvratit, dar respectuos nu doar din nevoi tactice cu predecesorii pe care se fereste da-i jigneasca. \u201eO foaie, dar, care, parasind politica, s-ar indeletnici numai cu literatura nationala, o foaie care, fac\u00e2nd abnegatie de loc, ar fi numai o foaie rom\u00e2neasca si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile rom\u00e2nesti fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune, aceasta foaie, zic, ar implini o mare lipsa in literatura noastra. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie \u201eDacia literara\u201c; ne vom sili, pentru ca nu avem sumeata pretentie sa facem mai bine dec\u00e2t predecesorii nostri. Insa urm\u00e2nd unui drum batut de d\u00e2nsii, folosindu-ne de cercarile si de ispita lor, vom avea mai putine greutati si mai mari inlesniri in lucrarile noastre. Dacia, afara de compunerile originale ale redactiei si conlucratorilor sai, va primi in coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce va gasi in deosebitele jurnaluri rom\u00e2nesti. Asadar, foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturii rom\u00e2nesti, in care, ca intr-o oglinda, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul sau.\u201c Capodopera de diplomatie si tactica literara si culturala, \u201eIntroductia…\u201c lui configura cu aproape patru lustri inainte adevarata \u201eunire in cuget si simtiri\u201c pe plan literar si cultural. Preocuparea lui si grija de a nu jigni si atinge orgoliile locale, pe care le dezaproba, sunt impresionante: coeziune si unitate mai presus de toate, impreuna cu respectarea ideilor, a limbii si a \u201etipului\u201c fiecarui component si participant la marea opera pe care o prefigureaza. Este cu siguranta mostenirea cea mai pretioasa pe care \u201eDacia literara\u201c a lui Mihail Kogalniceanu a pus-o la dispozitia urmasilor. La 150 de ani de la disparitia ei, o m\u00e2na de scriitori ieseni au initiat, in 1990, reaparitia \u201eDaciei literare\u201c. In \u201eCuv\u00e2ntul inainte\u201c al noii serii redactat de Val Condurache si Lucian Vasiliu, initiatorii precizeaza ca \u201enoi nu re-editam istoria (…) nimeni nu se g\u00e2ndeste sa intre in rolul pe care l-a jucat Kogalniceanu. E mai usor sa inventezi o revista dec\u00e2t sa pleci, dupa un secol si jumatate, de la programul care a stat la baza literaturii noastre moderne. Ideea care ne calauzeste nu este imitatia. Noi nu refacem \u201eDacia literara\u201c, ci, in prelungirea programului ei ne intoarcem la sursele spiritului critic.<\/p>\n
Un factor esential de coeziune si dreapta judecata preluat din \u201eIntroductia…\u201c lui Kogalniceanu este principiul acestuia potrivit caruia \u201eCritica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana\u201c. Principiul acesta avertizeaza asupra intolerantei ruinatoare pentru singuratatea rodnica a dezvoltarii literaturii si a vietii literare oric\u00e2ta \u201ecolora locala\u201c ar incapea in ele. Redactorii noii \u201eDacii literare\u201c avertizau inca din primul numar asupra noilor intolerante: \u201eDisidenta a devenit un apanaj al talentului, colaborarea cu regimul \u2013 un semn de impostura. Numai judecata critica a operei poate aduce lucrurile pe terenul normalitatii. Ideal ar fi ca oamenii de litere sa fie constiintele timpului lor. Istoria ne demonstreaza ca aceste cazuri sunt mai degraba rare. Nu putem si nu avem dreptul sa citim literatura prin atitudinea civica a autorilor ei. Oric\u00e2ta tristete si deziluzie ne-ar produce viata scriitorilor, priviti ca oameni, nu putem impinge judecata din planul vietii in planul artei\u201c. Sau, cu vorbele concise ale lui Kogalniceanu, \u201evom critica cartea, iar nu persoana\u201c. Este singurul criteriu a carui aplicare corecta impiedica scandalul si vrajba, pe scurt, intoleranta. In mesajele primite si publicate de \u201eDacia literara\u201c in numarul de fata revin adesea meritele revistei de a pazi legatul ramas de la Kogalniceanu, nepartinirea, obiectivitatea, echilibrul, judecata cartii. Dar concordia, conlucrarea, respectul reciproc si acel vis al ctitorului de la 1840 conform caruia revista va fi \u201eun repertoriu general al literaturii rom\u00e2nesti\u201c in care se vor vedea toti, ca intr-o oglinda, \u201efiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul sau\u201c? Revista prestigioasa prin echilibru si stap\u00e2nire de sine, \u201eDacia literara\u201c de azi poate fi un model si in aceasta privinta.\u00a0\u00a0\u00a0 n
\nP.S. Cu exceptia \u201eConvorbirilor literare\u201c, care transmite un mesaj cald sub semnatura lui Cassian Maria Spiridon, mesagerii revistelor iesene absenteaza din acest numar aniversar al \u201eDaciei literare\u201c. Deocamdata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2nd \u201emesianicul utopic\u201c Grigore Alexandrescu dedica noului an 1840 cunoscuta lui poezie elegiaca, sceptica si dezabuzata de care, dupa socoteala lui Nicolae Manolescu, ne despart treizeci si patru de lustri, \u201emesianicul pozitiv\u201c si cel mai constructiv pasoptist, Mihail Kogalniceanu, increzator in anul ce vine si in cei urmatori, pune la cale programul si izbuteste sa… Cite\u0219te mai mult »Anul 1840<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5402,124],"class_list":["post-10561","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dacia-literara","tag-nicolae-manolescu"],"views":7027,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10561","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10561"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10561\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10561"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10561"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10561"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}