Daca expozitiile permanente realizate \u00een muzee, \u00eenainte de 1990, \u00eencercau sa se concentreze pe aspectele \u201eculturii materiale\u201c ale civilizatiilor preistorice (cultura Cucuteni nu facea exceptie de la aceasta regula), din 1990 \u00eencoace, s-a trecut \u00een cealalta extrema: expozitiile sunt tot mai putin interesate de reconstituirea modului de viata a oamenilor traitori acum sapte milenii sau mai recent; \u00een schimb, s-a pus accentul pe exceptionalitatea picturii care decoreaza vasele. Civilizatia Cucuteni reprezinta, \u00eensa, cu mult mai mult decat atat. Faptul ca, \u00een pofida cercetarilor intense, \u00eentreprinse \u00een Romania, Republica Moldova si Ucraina, din 1884 \u00eencoace, se stiu, \u00eenca, prea putine despre universul spiritual al purtatorilor acestei civilizatii, \u00eentinsa pe o perioada imensa de timp (practic, civilizatia Cucuteni \u2013 Tripilie a durat aproape trei milenii, din jurul anului 5500 \u00ee. Hr., pana \u00een jurul anului 2750 \u00ee. Hr.) si acoperind o suprafata aproximativ egala cu cea a Romaniei de astazi, ca si despre traiul cotidian al acestor oameni, este de natura a fascina pe oricine, specialist sau nespecialist, \u00een speranta ca artefactele descoperite \u00een cantitati uriase vor reusi sa ofere mai multe informatii decat stim, pana acum. De fapt, exact aceasta este miza expozitiei deschise, recent, la Iasi: \u00eencercarea de a reconstitui, pe bazele cercetarilor arheologice realizate, mai ales, \u00een ultimele doua decenii, o imagine cat mai clara despre obiceiurile, viata cotidiana si modul \u00een care \u00eesi reprezentau lumea fauritorii celebrei ceramici.
\nPentru a realiza acest lucru, autorii expozitiei permanente a Muzeului Civilizatiei Cucuteni au apelat atat la explicatiile oferite de numerosii cercetatori care s-au ocupat de aceasta civilizatie (\u00eentre care, Vladimir Dumitrescu, Silvia Marinescu \u2013 Balcu, Gheorghe Dumitroaia, Dan Monah, Nicolae Ursulescu, Stefan Cucos, Marius Alexianu, Dragomir N. Popovici si multi, multi altii), cat si la propriile cercetari. Ceea ce este interesant la aceasta expozitie, \u00eentre altele, este ca ea pune \u00een valoare rezultatele cercetarilor realizate prin metodele arheologiei experimentale. Desi primele cercetari de arheologie experimentala, \u00een lume si \u00een Romania, s-au facut acum mai bine de jumatate de secol, rezultatele pot fi, \u00eentotdeauna, surprinzatoare. Cateva din aceste experimente s-au facut si sub \u00eendrumarea lui Romeo Dumitrescu si a echipelor de tineri arheologi care au lucrat cu el. Poate ca cel mai cunoscut caz este experimentul construirii unei locuinte, cu exact acelasi tip de materiale si acelasi tip de unelte folosite de \u201ecucutenieni\u201c. Dupa ce locuinta a fost mobilata cu inventarul tipic pentru asemenea constructii, asa cum acesta a putut fi deslusit din descoperirile arheologice obisnuite, si dupa ce au fost asezate \u00een ea si cadavrele unor animale \u2013 dintre cele crescute, \u00een mod curent de oamenii acelor timpuri \u2013, locuinta a fost incendiata. Apoi, natura a fost lasata sa \u00eesi faca treaba, iar locuinta a fost cercetata prin metodele specifice arheologiei, pentru a putea compara ceea ce s-a descoperit \u00een aceasta reconstituire cu ceea ce a fost descoperit \u00een multele locuinte neolitice autentice. Un film despre acest experiment poate fi vizionat si \u00een muzeul din Iasi.
\nArhitecta Ramona Biciusca a imaginat un decor misterios si stralucitor, \u00een acelasi timp, pentru a ilustra tematica expozitiei, care, de altfel, a fost creata \u00een doar cinci sali din cladire. Astfel, prima sala este dedicata, pur si simplu, prezentei omului \u00een cadrul civilizatiei Cucuteni si are o importanta \u00eencarcatura simbolica. Cea de a doua sala este rezervata istoricului cercetarii, \u00eenfatisand mai multe harti care lamuresc vizitatorii cu privire la \u00eentinderea geografica a civilizatiei, precum si grafice care prezinta cadrul cronologic. Imaginile unei perechi de \u201ecucutenieni\u201c, asa cum au putut fi reconstituite si imaginate dupa cercetarile antropologice si arheologice desfasurate, sunt alaturate machetei unei asezari de acum cinci mii de ani si de reconstituirea unei sectiuni dintr-o\u00a0 sapatura\u00a0 arheologica. Cea de a treia sala este, probabil, cea mai spectaculoasa, pentru ca adaposteste un adevarat tezaur arheologic (piesele cele mai pretioase din colectie), asezate sub bolta unui cer diferit de cel pe care \u00eel vedem noi acum: este cerul pe care \u00eel vedeau \u201ecucutenienii\u201c acum sapte mii de ani. Urmatoarea sala este rezervata mestesugurilor si expune atat obiecte originale, cat si reconstituiri. \u00cen fine, cum era de asteptat, ultima sala expune cronologic vase ceramice din \u00eentreaga dezvoltare a civilizatiei, \u00eencepand din perioada Precucuteni I si \u00eencheind cu perioada Cucuteni B. O mentiune aparte merita, \u00een acest context, restauratorii de la Complexul National Muzeal \u201eMoldova?, care au \u00eentregit ireprosabil vasele expuse (de altfel, colectivul de restauratori de la marele muzeu iesean, gazduit \u00een Palatul Culturii, si care a sprijinit organizarea Muzeului Culturii Cucuteni, este unul dintre cele mai valoroase din \u00eentreaga tara!).
\nCele doua noi muzee iesene, desi au tematici foarte diferite, \u201estau\u201c bine \u00een aceeasi veche casa burgheza din Copou. Pana cand se vor \u00eencheia lucrarile de restaurare a Palatului Culturii si vor fi redeschise salile viitoarelor expozitii permanente ale Complexului National Muzeal \u201eMoldova\u201c (o denumire destul de nefericit aleasa, pentru unul dintre cele mai mari muzee ale Romaniei), micile muzee din strada Titu Maiorescu nr. 12 se alatura muzeelor din cadrul Muzeului Literaturii Romane Iasi, drept singurele care pot fi vizitate \u00een acest mare oras universitar. \u00cen acest context, nu pot decat sa sper ca zvonurile pe care le-am auzit, cu privire la intentia Consiliului Judetean Iasi de a mai \u201erari\u201c din muzeele si casele memoriale care alcatuiesc muzeul al carui sediu central se afla \u00een Casa Pogor, nu au nici o baza reala (desi nu iese fum fara foc…) si ca, astfel, vom avea parte, \u00een Iasi, de mai multe (si mai bune muzee), nu de mai putine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Daca expozitiile permanente realizate \u00een muzee, \u00eenainte de 1990, \u00eencercau sa se concentreze pe aspectele \u201eculturii materiale\u201c ale civilizatiilor preistorice (cultura Cucuteni nu facea exceptie de la aceasta regula), din 1990 \u00eencoace, s-a trecut \u00een cealalta extrema: expozitiile sunt tot mai putin interesate de reconstituirea modului de viata a oamenilor traitori acum sapte milenii sau… Cite\u0219te mai mult »Doua noi muzee: la Iasi! (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-10543","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2104,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10543","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10543"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10543\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10543"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10543"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10543"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}