Iata un cuvant care nu pare sa puna probleme sub aspectul originii sale. Autorii DA \u00eel considera o formatie noua din aoristul cesiiu si participiul cesit ale verbului \u201ea cere\u201c, iar acesta, la randul lui, e derivat din lat. quaero, quaerere = a cauta, a cere. Derivarea lui \u201ea cersi\u201c din \u201ea cere\u201c este, cum vedem, facuta \u00een mod subtil si oarecum plauzibil, nu \u00eentru totul \u00eensa, fiindca nu reuseste sa explice anumite conotatii ale lui \u201ea cersi\u201c pe care nu le \u00eentalnim si la verbul \u201ea cere\u201c. Amestecandu-se tulpina prezentului cer cu formele neatestate *cesiiu, *cesit, aorist si respectiv participiu, au rezultat contaminarile cersiiu si cersit, din care s-au construit apoi un nou prezent si un nou infinitiv: cersesc si cersi.<\/p>\n
Va propun sa examinam \u00eempreuna o noua posibilitate, si anume: nu desprinderea lui \u201ea cersi\u201c din \u201ea cere\u201c, ca o simpla varianta cu unele conotatii diferite, ci \u00eempletirea a doua verbe latinesti, dintre care amintitul quaero, quaerere ar fi sursa secundara, iar sursa principala ar fi neobservatul pana acum accerso, accersire = a chema, a par\u00ee, a da \u00een judecata. Aceasta noua ipoteza presupune ca sensurile celor doua verbe romanesti (\u201e a cere\u201c si ipotetica lui varianta \u201ea cersi\u201c) nu s-ar fi diferentiat cu timpul, ci dimpotriva, avand surse diferite, s-ar fi apropiat, ramanand totusi distincte si ajungand doar \u00een anumite situatii sa functioneze ca sinonime.
\nSa vedem \u00eensa diferenta specifica, adica acele acceptii ale lui \u201ea cersi\u201c pe care nu le \u00eentalnim la verbul \u201ea cere\u201c, socotit a fi chiar originea lui, fiindca e mai plauzibil sa derivam din verbul latin accersire conotatiile deosebitoare cu pricina decat sa dam crezare, fara vreo baza textuala pentru evolutia lor semantica, presupunerii ca ar fi simple \u00eendepartari (din ce motive?) de la sensurile verbului \u201ea cere\u201c. Sa amintim mai \u00eentai, dupa DEX, succinta explicatie a diferentei de sens fata de \u201ea cere\u201c. \u201eA cersi\u201c \u00eenseamna azi: 1. A cere de pomana, a cersetori. Si 2. (intranz.) A cere ceva cu staruinta (ca un cersetor); p.ext. a se \u00eenjosi cerand ceva.
\nSa examinam \u00een continuare verbul latinesc arcesso (si accerso), cu etimologie nesigura (dupa T. Iordanescu) si cu sensul: a chema la sine, a trage \u00een judecata, a \u00eenvinui, a cauta, a procura, a dori, a cita. Cum vedem, verbul latinesc are un evantai semantic larg. O pretioasa indicatie orientativa \u00een acest cuprinzator spatiu semantic ar fi probabilitatea ca accersire sa fie cauzativul verbului accedo, accedere, accessi, accessum = a veni catre, a veni asupra, a ataca. La Gutu sunt consemnate sensurile: 1. a face sa vina, a chema; 2. (jur.) a chema \u00een judecata, a acuza; 3. (fig.) a procura, a castiga, dupa care se aminteste faptul ca \u00een latina tarzie gasim frecvent forme de conjugarea a IV-a: accersiri, arcessiri.
\nE bine sa stim ca latina poseda si substantivul accersitor = cel care cheama la el, acuzator, din care deriva, desigur, \u201ecersetorul\u201c, precum si accersitus = chemare, din care deriva \u201ecersitul\u201c. Sa mai amintim expresia accersire uxorem = a-si lua nevasta, importanta pentru demonstratia noastra, \u00een momentul \u00een care vom da cateva exemple din contexte biblice.
\nUn prim exemplu gasim \u00een Iesirea I, 18: \u201eAtunci a chemat regele Egiptului pe moase si le-a zis (quibus ad se accersitis rex ait) : pentru ce ati facut asa si ati lasat sa traiasca si copiii de parte barbateasca?\u201c Evident, regele le cheama ca sa le certe, sa le ceara socoteala, pentru ca i-au calcat porunca. Adica exact nuanta prin care \u201ea cersi\u201c se deosebeste de \u201ea cere\u201c pur si simplu, si anume insistenta, si chiar supararea neascunsa a celui care cere (si cere socoteala pentru) ceva.
\n\u00cen Deuteronomul 25,8 gasim un alt exemplu care ne ajuta sa \u00eentelegem si mai bine sensul specificat \u00een DEX: a cere ceva cu staruinta si, prin extensie, a se \u00eenjosi cerand ceva. Daca nu chiar ideea de \u00eenjosire, oricum din exemplul urmator se desprinde ideea de jena, fiind vorba despre o situatie delicata, stanjenitoare prin \u00eensasi natura ei, care tine de obiceiul, ba chiar datoria cumnatului ne\u00eensurat, de a lua de sotie pe femeia ramasa vaduva dupa fratele sau. Iata pasajul edificator (versetele 7-9 din capitolul intitulat semnificativ \u201eMasuri de paza\u201c):
\n7. \u201eIar daca el nu va sosi sa ia pe cumnata sa, aceasta sa se duca la poarta cetatii, \u00eenaintea batranilor si sa zica: cumnatul meu nu vrea sa pastreze numele fratelui sau \u00een Israel, nevrand sa se casatoreasca cu mine.
\n8. Iar batranii cetatii sa-l cheme (accersiri) si sa-l sfatuiasca si, daca el se va ridica si va zice: nu vreau s-o iau,
\n9. Atunci cumnata lui sa se duca la el acolo, \u00een fata batranilor, sa-i dezlege sandaua din piciorul lui, sa-l scuipe \u00een obraz si sa zica: asa se cuvine omului care nu vrea sa zideasca fratelui sau casa \u00een Israel.\u201c
\nAvem aici exact ce ne trebuie: datoria batranilor de a-l chema la ordine (statimque accersiri) pe cumnatul care nu respecta traditia, \u00eensotirea chemarii cu un sfat staruitor precum si prevederea ca, daca rebelul nu asculta povata lor, sa fie facut de rusine \u00een fata comunitatii.
\nUn alt pasaj graitor pentru \u00eencarcatura semantica prorpie a verbului \u201ea cersi\u201c ne \u00eentampina \u00een capitolul intitulat \u201eSaul ucide preotii din Nobe\u201c din I. Regi, 22,11, unde sensul verbului accersiri este a cere socoteala: \u201eAtunci a trimis regele sa cheme pe Ahimelec (misit ergo rex ad accersendum Achimelech), fiul lui Ahitub preotul, si toata casa tatalui sau, preotii din Nobe. Si au venit ei cu totii la rege.\u201c Iar regele \u00eei ia la \u00eentrebari, \u00eei judeca aspru si-i osandeste la moarte pentru ca tineau partea lui David.
\n\u00cen sfarsit, un alt exemplu, de data asta din Noul Testament, \u00eentr-un pasaj din Marcu, 15, 43-44, \u00een care apar \u00een imediata apropiere de succesiune verbele \u201ea cere\u201c (peto, petere) si \u201ea chema\u201c (accersiri). Iosif din Arimateea a \u00eendraznind sa-i ceara lui Pilat trupul lui Iisus (audacter petiit corpus Iesu), iar Pilat, cercetand situatia, s-a mirat ca Iisus a murit si \u201echemand sutasul (accersito centurione), l-a \u00eentrebat daca a murit de mult.\u201c Succesiunea aceasta rapida a putut lesne contribui la contaminarea dintre cele doua actiuni: a cere (trupul lui Iisus) si a chema (pe sutasi).
\nSa vedem \u00een continuare cateva acceptii apropiate de sensul etimologic, luate din texte vechi romanesti. \u00centr-o Condica, \u201ecersutul\u201c are sensul de \u201ecuvenit, cerut, pretins, revendicat si reglementat\u201c, cand se cere \u201esa se cerceteze pricina cu cersuta scumpatate si luare aminte\u201c. Tot \u00een limba veche \u00eentalnim sensul de \u201ea starui pe langa cineva pentru obtinerea unui lucru\u201c. \u201eBogatul cu rugaminte cersu aceasta si nu dobandi\u201c (Varlaam). Ipoteza noastra este confirmata si de expresia \u201ea cersi la judecata\u201c: \u201e\u00cen multe randuri acea femeie fiind cersuta la giudecata de igumen\u201c (1778).
\nSa facem acum legatura cu cel de al doilea cuvant din titlul articolului de astazi, si anume narav. Cersitul ca profesie, cersitul profitabil pentru cel care-l practica si suparator pentru ceilalti poate fi socotit, evident, un narav, \u00een acceptia cea mai curenta astazi a cuvantului, adica un obicei urat. \u00cen limba veche \u00eensa, naravul era pur si simplu un obicei, fara vreo conotatie negativa. Era un mod de comportare si nimic altceva, \u00eenscriindu-se \u00een gama variata a ceea ce\u00a0 numim astazi moravuri. De altfel, acest din urma cuvant, avand \u00eentelesul de totalitatea obiceiurilor si deprinderilor unei comunitati,\u00a0 pare sa provina (dupa DEX) din \u201enaravuri\u201c (refacut dupa lat. mos, moris). \u00cenca de la originea lor latina, cum vom vedea \u00een curand, naravurile (ca si moravurile) pot fi bune sau rele. Etimonul pe care \u00eel propun este verbul latin narro, narrare, narravi, narratum = a povesti, a vorbi despre, a face cunoscut, a spune, iar expresiile male sau bene narrare \u00eenseamna a aduce vesti rele sau bune.
\nTrecand peste sensul 1, care este, ce-i drept, \u201ea se deda la rau\u201c, sa ne oprim la sensurile 2 si 3 din DA, lipsite cu desavarsire de conotatii negative. Iata cateva exemple cu sensul 2 = a cadea de acord, a se \u00eentelege, a se \u00eempaca: \u201eFeciorii lui Attila, dupa ce au \u00eenteles solia, nu s-au naravit \u00eentre sine\u201c (Sincai). Sau: \u201eDespre anul \u00een care s-au facut crestin Bogore, craiul bulgarilor, autorii nu se naravesc \u00eentre sine\u201c (Sincai). Sau: \u201eNeputandu-se naravi carea e acea adevarata cale\u201c (Tichindeal). Despre doi oameni care nu se \u00eenteleg se spune ca \u201enu se naravesc laolalta\u201c.\u00a0 \u00cen Transilvania \u201ea se naravi\u201c poate sa \u00eensemne a se tocmi pentru a ajunge la o \u00eentelegere: \u201eNi naravim cu pacurariu\u201c. Acelasi \u00eenteles foarte apropiat de verbul latinesc \u00eel are \u201ea naravi\u201c si \u00een acceptia 3 = a permite, a \u00eencuviinta, a \u00eengadui, a pasui: \u201eCostandin sa le fie domn, ca le va fi bine cu el, ca el le va naravi la toate si-i va multumi pe toti\u201c (Dionisie). Sau: \u201eSa le mai naraveasca si sa-i \u00eengaduie a-si strange semanaturile\u201c(Dionisie).
\nTot asa, si substantivul narav e cel mai adesea, \u00een limba veche, lipsit de conotatii negative. Naravul omului e ceea ce se poate spune sau povesti despre el, ba chiar spre lauda lui: \u201eFericirea sta \u00een naravuri laudate\u201c (Marcovici). Sau: \u201eMa \u00eentreba adeseori ca sa le povestesc despre toate ale Vavilonului, adica despre naravuri, despre pravili…\u201c (Gorjan)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Iata un cuvant care nu pare sa puna probleme sub aspectul originii sale. Autorii DA \u00eel considera o formatie noua din aoristul cesiiu si participiul cesit ale verbului \u201ea cere\u201c, iar acesta, la randul lui, e derivat din lat. quaero, quaerere = a cauta, a cere. Derivarea lui \u201ea cersi\u201c din \u201ea cere\u201c este, cum… Cite\u0219te mai mult »De unde vine \u201ecersitul\u201c? Dar \u201enaravul\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-10537","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":3266,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10537","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10537"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10537\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10537"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10537"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10537"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}