{"id":10534,"date":"2012-01-26T16:23:29","date_gmt":"2012-01-26T14:23:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10534"},"modified":"2012-01-26T16:23:45","modified_gmt":"2012-01-26T14:23:45","slug":"unii-parfumati-altii-nespalati","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/unii-parfumati-altii-nespalati\/","title":{"rendered":"Unii parfumati, altii nespalati?"},"content":{"rendered":"

\u201e\u00centrebarea este cum \u00eemi mai arat eu fata maine la lucru\u201c sopteste Adriana. Si se face mica \u00een \u00eentuneric, pe scaunul din sala de cinematograf. Barbatul ei, Iorgos, care sta alaturi, o aude. Si da si el amarat din cap.<\/strong><\/em><\/p>\n

Suntem invitati oficial la un film romanesc. Invitatia a fost primita prin forurile reprezentative ale Romaniei. Filmul a fost adus la Atena \u00een cadrul unui schimb cultural.
\nVestea am primit-o cu bucurie. Nu cunosteam filmul. Cunosteam \u00eensa multa lume din distributie. Actori de prima mana. Si ne-am gandit ca e un bun prilej sa ne invitam colegii greci sa vada si ei cu ce ne putem lauda. Am dat sfoara \u00een tara. Ne-am framantat, ca nu cumva la o prezenta culturala din Romania, sa fie sala goala. Si ne-am mobilizat fiecare colegii si vecinii si rudele din familiile noastre mixte. Veniti, maine seara se prezinta un film romanesc. Actorii sunt de clasa \u00eenalta, probabil e o mare creatie.
\nSala de cinematograf este eleganta, \u00een centrul Atenei. E plina ochi. \u00cen randurile din fata, persoanele oficiale. Ai nostri. Ai lor. Ba, chiar, dintr-un exces de zel si oameni de pe la alte ambasade. Ziaristi. Personalitati din cultura. Cei din conducerea retelei de cinematografie ne primesc la usa. \u201eNu cunoastem filmul, ne spun. Dar ne-a fost trimis cu foarte bune recomandari. Va dorim o seara placuta\u201c.<\/p>\n

\u201e\u00centrebarea este cum \u00eemi mai arat eu fata maine la lucru\u201c, sopteste Adriana de langa mine. Este angajata la o mare firma petroliera. Inginer, sef de sectie. Cu reputatie de mare specialist. Consilier la Bruxelles la Comisia Europeana. Nu si-a obtinut statutul de la o zi la alta. A muncit la sange. Si-a dat teste si supraspecializari. A \u00eendurat invidia colegilor autohtoni, care acceptau greu ca sef un strain. Dar a rezistat. Si-a castigat printre ei un renume. Climatul de lucru a devenit excelent. Dovada ca acum, la prezentarea unui film din tara sefei lor, ei au dat curs invitatiei. Ocupa \u00een sala cateva randuri. Cu uimirea \u00eenscrisa pe fete. Cu zambete strambe. Cu vechea invidie retrezita si pusa \u00een actiune. Cum asa? Cineva dintr-un asemenea loc vine sa ne conduca pe noi?
\nIorgos, barbatul Adrianei, a studiat si el \u00een Romania. Studii serioase, la Facultatea de Medicina din Cluj. Cand, prin anii 1975, la revenirea \u00een Grecia, si-a deschis cabinet, pe firma de la intrare a scris: \u201eDr. Iorgos Dimitropoulos. Studii \u00een Romania\u201c. Si \u00een sala lui de asteptare clientii erau puhoi. Prezenta garantie.
\nPutini sunt cei care au vorbit \u00een toate \u00eemprejurarile mai de bine despre Romania ca Iorgos. Ambasador netocmit si neplatit al tarii \u00een care si-a facut o profesie. De unde si-a adus o nevasta scolita, emancipata. Si unde \u00eesi trimite copiii-n vacante, \u00een casa socrilor lui, cu biblioteca cat tot peretele.
\nAcum sta \u00een sala de cinematograf si priveste ecranul pe sub sprancene. Din cand \u00een cand, \u00eei mai scapa si cate-o vorba de ocara.
\nFilmul se vrea \u00een prima instanta o comedie. Gag peste gag. Se petrece \u00eentr-un sat romanesc din campie. Candva, pe la \u00eenceputul deceniului sase. Nu exista lume mai murdara decat cea prezentata pe ecran. Nu exista fete mai dezumanizate de bautura. Limbaj mai vulgar. Copii mai nespalati care-si sorb mucii. Barbati care se scarpina-n fund. Case tip cocina, cu un jeg solidificat de generatii. Carciumi slinoase, \u00een care se zace la nesfarsit, se toarna pe gat si se spun mascari. Nu exista scene mai desuchiate. \u00cempreunari mai animalice, mai la vedere, cu amanuntul speculat la maxim, \u00eensotite de racnete de sacali.
\nPoate ca prin alte parti la asemenea lucruri se rade. Poate ca \u00een cadrul unei anumite estetici, ele au pret. Poate la modul asta se \u00eenteleg libertatea, modernismul, curajul artistului de-a spune lucrurilor pe nume. Cu acea odioasa pozitionare a omului care s-a scolit putin, a apucat sa-si treaca si el cartile pe maculatoare si acum, dintr-odata, tot ce reprezinta poporul caruia \u00eei apartine, \u00eei pute.
\nSi \u00eenca ce pute! Stam \u00een sala de cinematograf si nu ne vine sa ne credem ochilor si urechilor. Nu suntem puritani. Apartinem Balcanilor. Si suntem fanii lui Kusturica. Kusturica, care a facut pentru lumea Balcanilor mai mult decat toate ambasadele la un loc. Fiindca nimic nu e la el gratuit. Fiindca nimic nu e lipsit de o imensa iubire de om. Omul, cu care el se identifica. Nu sta pe pozitia parfumatului, fata de nespalati. Nu-l batjocoreste. Nu se considera exceptia clarvaratoare, \u00eentr-un mediu de degradati.
\nStam \u00een sala de cinematograf si nu ne vine sa ne credem ochilor si urechilor. \u00cen jurul nostru, grecii rad manzeste. A trecut mai bine de-o ora si \u00een afara acestei demonstratii de ordura fixata pe pelicula rabdatoare, nu se \u00eentrevede nici o alta intentionalitate. Ba, parca\u2026 spre sfarsitul filmului\u2026 Ei, \u00een final, uite! Asta era, vezi doamne poanta. Filmul se vrea politic. Are curajul de-a palmui mortul. Apare un grup de rusi \u00een sat. Suntem deci \u00een anii ocupatiei sovietice. Aflam ca slinosii de care am avut parte pana acum traiau fara sa banuiasca momentul mortii lui Stalin. Si li se interzice sa faca un bairam jegos, asa cum le e felul. Dar ei o fac dupa capul lor. Deci sunt victime. Asa se \u00eentampla cu noi, saracii, e concluzia filmului, care acum se vrea patriotic. Totdeauna a existat \u00een istorie cineva care nu prea ne-a placut. Ca turcii, ca rusii, ca ungurii\u2026Uite deci, ca filmul era cu clenci.<\/p>\n

Iesim din sala si ne ocolim privirile. Ne ocolim si colegii. Ne \u00eentoarcem acasa cu capu-n pamant.
\n\u201eNu stiu cui sa scriu, \u00eemi sopteste Iorgos. Vreau sa trimit o scrisoare \u00een Romania. Poate ca lor acolo, le plac genul asta de filme. Sa se bucure dansii de ele. Pe noi \u00eensa sa ne scuteasca. Mi se rupe inima de mila neveste-mi. Nu merita Adriana asa ceva. \u00ceti dai tu seama ce se va discuta maine la ea la birou? Si asa \u00eenghitim \u00een sec cand apar \u00een ziare prin toata lumea articole despre cutare roman care a spart o banca \u00een Kolonaki, cutare romanca care se prostitueaza \u00een Dortmund si strica preturile autohtonelor, cutare adolescent din Romania, care si-a \u00eenjunghiat tatal adoptiv la Paris, si asa mai departe. Tinem piept. Tinem capul sus. Spunem ca nu e adevarat. Ca noi cunoastem Romania, pe cand ei nu. Si acum\u2026 uite, vine Romania singura sa se prezinte\u2026\u201c<\/p>\n

Ajunsa acasa, primesc niste telefoane. Unul de la traducatoarea mea, din Olanda. A plecat din Romania de la 21 de ani. Era \u00een ultimul an al facultatii de limbi straine din Pitar Mos. A ajuns \u00een Israel, la Haifa, Nu s-a putut adapta, A cunoscut un olandez care avea ambarcatiuni \u00een port. A venit \u00een Olanda. E de peste 40 de ani olandeza din Rotterdam.
\n\u201eLa un cinematograf din oras a venit un film romanesc, \u00eemi spune. Am facut putina reclama, sa nu se trezeasca cei de la Ambasada cu sala goala. Mi-am adus prietenii. Au venit si colegii lui Jan si ai fetelor. Nu stiu\u2026 Filmul a fost foarte dur. Parca nu tin minte sa fi plecat eu dintr-o Romanie cu oameni atat de mizerabili. M-am jenat fata de invitatii mei\u2026\u201c<\/p>\n

Vreau sa-mi vars supararea si o sun si eu la randul meu pe prietena mea de la Bruxelles. \u00cei spun \u00eentamplarea. Ei, se arata si ea patita, aici, de Ziua Nationala a Romaniei, s-a dat la televizor la ora de maxima audienta un film despre un autobuz de fete care plecau spre Occident sa se prostitueze. Tot asa, le-am spus tuturor cunoscutilor: Stati acasa si uitati-va la televizor. Fiindca avem niste artisti de cea mai \u00eenalta clasa. Saracii!<\/p>\n

Scriu aceste randuri cu ne\u00eentelegere si cu durere. Fiindca trebuie sa constat ca ceea ce poate \u00een Romania \u00eenseamna arta, pe noi, \u00een diaspora, ne afunda-n dezastru. Sigur, creatorul este liber sa-si priveasca subiectul de pe pozitia lui. Sigur ca si noi, la randul nostru, ca romani ce suntem, trebuie sa ne bucuram de succesele cinematografiei romanesti, daca ele sunt decretate cu competenta. Ceea ce cer \u00eensa este sa fim si noi, cei care traim printre straini, crutati cat de cat. Viziunea asupra lumii nu e aceeasi din oricare colt al ei. Deci, nu ne atarnati bolovanul de gat!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201e\u00centrebarea este cum \u00eemi mai arat eu fata maine la lucru\u201c sopteste Adriana. Si se face mica \u00een \u00eentuneric, pe scaunul din sala de cinematograf. Barbatul ei, Iorgos, care sta alaturi, o aude. Si da si el amarat din cap. Suntem invitati oficial la un film romanesc. Invitatia a fost primita prin forurile reprezentative ale… Cite\u0219te mai mult »Unii parfumati, altii nespalati?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[478,2434,7127],"class_list":["post-10534","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-diaspora","tag-romani-emigranti","tag-romani-in-lume"],"views":1818,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10534","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10534"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10534\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10534"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10534"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10534"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}