{"id":1053,"date":"2010-01-13T23:56:05","date_gmt":"2010-01-13T21:56:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1053"},"modified":"2010-01-10T17:59:14","modified_gmt":"2010-01-10T15:59:14","slug":"aventuri-in-crestere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aventuri-in-crestere\/","title":{"rendered":"Aventuri \u00een crestere"},"content":{"rendered":"

Sunt deliciosi, cum stau asa pasnici si molcomi, depan\u00e2ndu-si povestile de maturizare. Deloc aroganti, deloc violenti, privind \u00een urma, cu z\u00e2mbetul din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd consternat, la propriile fapte. Cel mic, inocent si hieratic; cel mare, simplu si aerian, capabil de jaf din… bunatate; al treilea, ros pe dinauntru de oboseala de a contempla viata si de huzurul de universitar. Stau pe scaun aproape fara sa se miste. Fiecare \u00eesi deapana isprava cu sensuri universale, usor de \u00eenteles si apropriat. Trei monoloage se intersecteaza trec\u00e2nd unul \u00eentr-altul pentru a-si transmite insertii si lamuriri. Istoriile se \u00eent\u00e2lnesc pe c\u00e2te o bucatica de drum, c\u00e2t timp protagonistii au fost partasi la actiune. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, unul dintre ei prinde din zbor povestea de la celalalt si o duce \u00eenainte cu propriile amintiri. Fluidele rememorarii si ale complicitatii circula fara sincope. Fiecare preia energiile antevorbitorului si le adauga pe ale sale. Forta lor prietenoasa si tonusul bun se rasp\u00e2ndesc peste tot \u00een jur.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Tot ce trebuie sa faca un actor e sa urmareasca povestea spusa de dramaturg, sa transmita textul si sensurile \u00een modul cel mai usor de \u00eenteles. Orice \u201einterpretare\u201c care iese din perimetrul acestui obiectiv e inadecvata, scrie David Mamet \u00een \u201eTrue and False\u201c: \u201eDescoperirea mea filosofica si experienta de treizeci de ani \u00eemi spun ca nimic de pe lume nu e mai putin interesant dec\u00e2t un actor care se lasa pe scena stap\u00e2nit de propriile sale emotii.\u201c (David Mamet, True and False\u201c, Vintage Books Edition, NewYork, 1999, pag 10-11). Si Mamet explica: \u201eTreaba actorului e sa se prezinte \u00een fata publicului si sa se foloseasca de replicile, vointa si bunul sau simt pentru a \u00eencerca sa atinga un scop similar cu cel al protagonistului. Dupa aceea meseria actorului se \u00eencheie\u201c (pag. 12).<\/p>\n

Ce legatura poate avea autorul american deja legendar, David Mamet, cu t\u00e2narul irlandez nascut \u00een 1971, Conor McPherson, autorul piesei \u201eHotii\u201c, prezentate \u00een microstagiunea Teatrului 74 din Tg. Mures la Bucuresti? Nici una, aparent. Dar McPherson, absolvent de Filosofie si Engleza rememoreaza, \u00eentr-un interviu, degringolada pe care o traversa ori de c\u00e2te ori se g\u00e2ndea la ce va face dupa facultate. P\u00e2na \u00een momentul \u00een care l-a descoperit pe David Mamet. \u201eZiua \u00een care am citit Glengarry Glen Ross… asta a fost. Atunci am stiut exact ce urma sa fac.\u201c
\nL-am citat din nou pe Mamet pentru ca spectacolul Teatrului 74 din Tg. Mures, \u201eHotii\u201c ( \u00een original \u201eThis Lime Tree Bower\u201c, dupa titlul unui poem de Coleridge), \u00een regia lui Cristi Juncu, ilustreaza perfect teza actorului, dramaturgului si regizorului american: \u201eAdevarul momentului este alt nume pentru ce se petrece de fapt \u00eentre doi oameni pe scena. Schimbul dintre ei nu e niciodata previzibil, totdeauna se \u00eent\u00e2mpla si totdeauna e fascinant\u201c (pag.20). Exact asa se pune problema si \u00een productia Teatrului 74. Actorii Theo Marton, Catalin M\u00eendru si Marius Turdeanu dau un exemplu de actorie mametiana, sunt prezenti chiar si c\u00e2nd nu vorbesc, prin reactie, atentie, gesturi. Evolutia celor trei interpreti e fabuloasa, spectacolul e unul dintre exemplele noastre cele mai \u00eemplinite actoriceste. Si nu e deloc \u00eent\u00e2mplator ca Mamet a fost prima data prezentat \u00een Rom\u00e2nia de acelasi regizor, Cristi Juncu.<\/p>\n

Montarea de la Teatrul 74 e o capodopera \u00een genul sau: curata, simpla, miz\u00e2nd doar pe adevar. Istoriile personale si emotiile se leaga inextricabil baz\u00e2ndu-se pe forta de comunicare a actorilor, pe magicul complicitatii, mai \u00eent\u00e2i \u00eentre ei, apoi, treptat, \u00eentre ei si public. Povestea irlandeza merge struna. Publicul devine repede ochi si urechi, curios sa prinda \u00een fiecare secunda orice gest sau inflexiune ale celor trei. Si, har Domnului, nu asteapta \u00een zadar. Cei trei \u00eesi onoreaza spectatorii cu un adevarat regal al actoriei de azi (subliniera e importanta).<\/p>\n

Comedia lui Conor McPherson creioneaza din povesti, gesturi si descrieri facute cu ochi perfect pentru detaliu, o comunitate mica, cu relatii tipice. \u00cen povestirile celor trei prinde carne vedeta liceului, idolul celui mai mic dintre frati. Apoi, un tip asezat, cu firma prospera, la care se \u00eendatoreaza tatal vaduv care a tras o viata ca sa creasca trei copii. Mai t\u00e2rziu, fetele care incita curiozitatea adolescentului. Personajele sunt fratele mai mare – bun, simpatic si tolomac \u00een prezentarea lui Marius Turdeanu -, si cel mic, adolescentul care descopera lumea si \u00eesi creeaza, complexat, idoli doar dupa suprafetele sclipicioase si aura cool. Detaliile c\u00e2te unei fete \u00eei detoneaza fantasmele. Catalin M\u00eendru are o interpretare rupta din soare: lumina, naivitate sui generis, nevinovatie si caldura. Imposibil de rezistat la bl\u00e2ndetea si umorul acestui personaj. Al treilea e profesorul blazat, gagicar si betiv, care nu reuseste sa gaseasca vreun ideal nici \u00een jur, nici \u00een lucrul de care se ocupa fara pasiune: filosofia. Aventura lui cognitiva si incisivitatea pregatita, dar neexprimata, pentru o dezbatere cu unul dintre batr\u00e2nii filosofi celebri ai vremii se concretizeaza \u00eentr-o carte pe care nu o va citi nimeni niciodata, asa cum marturiseste cu z\u00e2mbetul pe buze. Personajul lui Theo Marton, amestec de siguranta de sine, jemanfisism si nauceala, e contrapunctul fratilor, amoral, \u00eensa la fel de simpatic.
\nFiecare are momentul sau de sinceritate. Personajele povestesc ca la sezatoare, sunt autoironice si sagalnice, ca \u00eentr-un basm \u00een care cei buni si simpatici \u00eenving. Dar nu prin discurs, sf\u00e2siere sau analiza. Nici o teorie, nici o drama explicita. \u00cencarcatura umana, prezenta \u00een doze considerabile, reiese din giumbuslucuri, umor si pasaje duioase, ca atunci c\u00e2nd mezinul \u00eesi aduce aminte de mama moarta sau de tatal care le daduse 50 de lire bani de buzunar pentru excursie, desi copiii tocmai umflasera potul. Valorile umane ad\u00e2nci se citesc doar prin gesturi si prin nota sensibila si emotionanta. Montarea lui Cristi Juncu trateaza problemele eterne \u00een nota relaxata, fara violenta si fara a face mare caz de ele. De aici decurge si starea de bine lasata de unul dintre cele mai reusite spectacole ale anului trecut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sunt deliciosi, cum stau asa pasnici si molcomi, depan\u00e2ndu-si povestile de maturizare. Deloc aroganti, deloc violenti, privind \u00een urma, cu z\u00e2mbetul din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd consternat, la propriile fapte. Cel mic, inocent si hieratic; cel mare, simplu si aerian, capabil de jaf din… bunatate; al treilea, ros pe dinauntru de oboseala de a contempla viata… Cite\u0219te mai mult »Aventuri \u00een crestere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[612,615,611,616,86,613,614],"class_list":["post-1053","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-true-and-false","tag-cristi-juncu","tag-david-mamet","tag-marius-turdeanu","tag-teatru","tag-teatrul-74","tag-theo-marton"],"views":2998,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1053","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1053"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1053\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1053"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1053"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1053"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}