{"id":10519,"date":"2012-01-26T16:06:57","date_gmt":"2012-01-26T14:06:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10519"},"modified":"2012-01-26T16:07:18","modified_gmt":"2012-01-26T14:07:18","slug":"jurnalul-unui-reflexiv","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jurnalul-unui-reflexiv\/","title":{"rendered":"Jurnalul unui reflexiv"},"content":{"rendered":"

Flaviu George Predescu, Sisifica resemnare,<\/em> editura Dacia XXi<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Flaviu George Predescu este un reflexiv, care priveste \u00een jur dar si \u00een interiorul sau cu lupa unei sensibilitati \u00een alerta. Poemele sale din volumul \u201eSisifica resemnare\u201c (ed. Dacia XXI, 2011), \u00een general scurte, pline de simplitate, par desprinse din jurnalul unui personaj camilpetrescian, a unui posedat al luciditatii, care-si noteaza cu scrupulozitate momentele mai mult sau mai putin faste ale zilei. \u00cen ciuda titlului ce presupune mari, tantalice chinuri ale sensibilitatii, poetul este o natura echilibrata, incapabil sa traiasca extremele. El \u00eenainteaza mereu prudent, din notatie \u00een notatie, cu o rigoare de veritabil grefier. Lucid, poetul \u00eesi cenzureaza \u00een permanenta iluziile, \u00eesi notifica sperantele, \u00eesi calculeaza micile esecuri si deziluzii. Consecvent cu\u00a0 sine \u00eensusi, Flaviu George Predescu e adeptul unei sintaxe transparente, ce retine angoasele cotidiene, iluminarile, micile descoperiri ale unui\u00a0 intelect aflat mereu \u00een stare de veghe.
\nTotal lipsit de emfaza si de accente melodramatice, t\u00e2narul poet \u00eesi construieste o biografie lirica \u00een care discursul e \u00eentr-o perfecta stare de echilibru cu biografia reala. Fondul sau vital nu cunoaste pasiuni stihinice, de aceea chiar si propensiunile spre o zona a eroticului se mentin \u00eentr-o staza a calmului, a reflectiei reci, coagul\u00e2nd adeseori \u00een scurte poeme aforistice. Nici febra erotica nu pare sa-i tulbure prea mult straturile viziunii lirice, metodic stivuite. Poetul e, indiscutabil, un adept al supremei delicateti, al unei sinceritati mereu supravegheate. Si totusi, cel putin la modul declarativ, Flaviu George Predescu e un revoltat \u00eempotriva inertiei si monotoniei cotidiene, sper\u00e2nd mereu \u00een aparitia unui miracol (cel al iubirii e cel mai des invocat) care sa-i schimbe perspectiva existentiala si sa-i transforme raceala consemnarii, a notatiei jurnaliere. Iata un scurt, edificator poem intitulat Negare: \u201eEu nu\u00a0 pot sa cred\/ Ca totu-i at\u00e2t de precis,\u00a0 Ca totu-i at\u00e2t de la fel,\/\u00a0 Eu cred\/Ca totu-i o aripa, Totu-i un zbor\/Care se-mparte la doi,\/\u00a0 Noi nu suntem oameni,\/Suntem flori\/ Si avem privighetori \u00een noi\u201c.
\nPoetul se arata, \u00een foarte multe ocazii, adeptul unui poem de tip silogistic, \u00een care enuntarea unor premise converge spre producerea unui sens sau a unui evantai de sensuri, cu o aparenta de maxima sau de aforism. Tentatia rostirii memorabile e prezenta, desi poetul \u00eembraca de obicei o salopeta a simplitatii. Freamatul interior e temperat sistematic prin filtrul contemplatiei si reveriei. Structur\u00e2nd discrete elegii sau nostalgice \u00eentoarceri spre locuri ale memoriei noastre culturale, aceste mici scenete lirice sunt produse ale unei nervoase creionari impresioniste, ce dovedesc totusi o bogatie a existentei intelectuale a poetului. Preocupat evident de natura poesisului, Flaviu George Predescu emite reflectii asupra actului creator, vazut \u00een dualitatea sa, de fragil echilibru \u00eentre \u201eslabiciune\u201c si \u201eputere\u201c, ca \u00een poemul intitulat \u201eSlabiciune\u201c:\u00a0 \u201eAm niste slabiciuni,\/Niste impulsuri,\/Pe care nu le pot controla.\/Aproape tot, \/Ceea ce scriu, \/Este peste puterea mea\u201c.
\nO delicata virare spre aria pastelista, o vaga propensiune spre peisaj vazut ca fundal al emotiilor sunt tentatii prezente \u00een poezii ca \u201eSchimb de anotimpuri\u201c, \u201eMugurii unor amintiri\u201c, \u201eLegenda unei raze de soare\u201c, \u201eA doua zi de Ciresar\u201c, dar decorul \u201edulce-amarui\u201c al privelistii e doar o trambulina spre atenta sondare a sinelui. Poetul \u00eesi reprima cu consecventa discursivitatea, fraza poetica fiind obligata sa cristalizeze \u00een jurul unor idei ce se concentreaza pe surprinderea unor instantanee din spectacolul anodin al cotidianului (\u201e\u00cen cafenea\u201c, \u201eUn tramvai batr\u00e2n\u201c, \u201eObiecte dureroase\u201c, \u201eZi de mai\u201c). Dar e de subliniat ca poetul nu cauta niciodata spectaculosul, ineditul sau stranietatea, poemele sale privilegiind \u201efrumusetea normalitatii\u201c. \u00cen acest decor, obiectele si peisajele evocate nu sunt la Flaviu George Predescu dec\u00e2t pretexte ale meditatiei, factori declansatori ai reflectiei morale, aduca mereu \u00een prim plan de o sensibilitate intens preocupata de rigoarea principiilor (\u201eSclavii criteriilor\u201c).
\nAdeseori t\u00e2narul poet e tentat sa-si structureze poemul \u00een jurul unui nucleu narativ, din care nu este exclusa privirea obiectiva si o anumita logica. Poetul procedeaza metodic, prin notarea unor evenimente afective si spirituale, dar si a unor istorii \u00een aparenta banale, cum ar fi o plimbare prin marginea Cismigiului sau o descindere la Cluj. Uneori poezia se coloreaza cu o discreta nuanta etica, fara ca poetul ca cada \u00een conventia poeziei patriotice, a moralistului ce da lectii cu un aer de severa \u00eencruntare. Adeseori peisajul este un factor declansator al unor reverii, al unei\u00a0 calatorii imaginare \u00een timp, ca si\u00a0 \u00een cazul poemului \u201eCetatea Neamtului\u201c, o delicata reverie turistica pe care o citam mai jos: \u201e\u00cenca mai ascundea \u00een sufletu-i\/ Clinchetul potirelor\/ Si \u00eenca tainuia tropot de cal\/ Sosit cu g\u00e2nduri iscoditoare.\/ De acolo, vedeam,\/ Ca din cer, Moldova,\/ Cu sur\u00e2sul ei,\/ Sensibila la \u00eenfatisare\/ Cu casele ninse, \/ Ce le purta pe umeri,\/ si ulitele\u2026\/ De acolo,\/ Din Cetatea Neamtului,\/ Pipaiam cerul de sticla\/Si parca vedeam\/ Cum \u00eensusi Voievodul\/ Se gaseste \u00een una\/ Din aramiile odai,\/ Patimind,\/ Nu pentru vreo teama lumeasca\/ Ci pentru lacrima asta de tara,\/ Imposibil de uitat si de parasit\u201c.<\/p>\n

Desi se dovedeste un om al interioritatii, care-si cenzureaza cu atentie elanurile si viziunile, poetul nu \u00eesi refuza, dupa cum am vazut, discrete iesiri \u00een peisajul urban sau deambulari si reverii \u00een ceata Istoriei. De la tentatia poemului de tip intimist, poetul vireaza adeseori spre o poezie civica, evit\u00e2nd, cu abilitate, capcanele acestui gen. Adrian Paunescu pare sa fie unul din modelele sale, junele poet evoc\u00e2ndu-l cu o pietate at\u00e2t de rara \u00een cazul acestei tinere generatii, ce arboreaza \u00een general o pozitie contestatara, de vehementa negatie a precursorilor. Totusi, Flaviu George Predescu nu adopta o pozitie mimetica, poemele sale civice evit\u00e2nd sa preia retorica torentiala a marelui poet disparut. El prefera mai degraba o poezie civica discreta si directa, ca \u00eentr-o comunicare de la om la om, de la inima la inima. Grila ordonatoare a acestor compozitii poetice pare sa fie luciditatea, reflectia metodic supravegheata. Imaginatia e canalizata mereu spre arcanele realitatii, spre sondarea unor adevaruri simple, fundamentale. Modalitatea prin care t\u00e2narul poet \u00eentelege sa aduca \u00een centrul micilor sale compozitii lirice obiecte banale, marunte \u00eent\u00e2mplari ale vietii de zi cu zi, deriva nu at\u00e2t dintr-o voluptate a evocarii lucrurilor concrete c\u00e2t dintr-o profunda vocatie a autenticitatii, a rostirii unui adevar nefardat, nesufocat de clisee.
\nPrin acest nou volum, \u201eSisifica resemnare\u201c, caracterizat de note grave, meditative, Flaviu George Predescu a atins o treapta a lirismului care indica o vocatie certa a literaturii, paginile de fata promit\u00e2nd noi, fertile dimensiuni ale poeziei sale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Flaviu George Predescu, Sisifica resemnare, editura Dacia XXi   Flaviu George Predescu este un reflexiv, care priveste \u00een jur dar si \u00een interiorul sau cu lupa unei sensibilitati \u00een alerta. Poemele sale din volumul \u201eSisifica resemnare\u201c (ed. Dacia XXI, 2011), \u00een general scurte, pline de simplitate, par desprinse din jurnalul unui personaj camilpetrescian, a unui… Cite\u0219te mai mult »Jurnalul unui reflexiv<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4662,7120],"class_list":["post-10519","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-flaviu-george-predescu","tag-sisifica-resemnare"],"views":1533,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10519","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10519"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10519\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10519"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10519"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10519"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}