{"id":10516,"date":"2012-01-26T16:05:16","date_gmt":"2012-01-26T14:05:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10516"},"modified":"2012-01-26T16:05:31","modified_gmt":"2012-01-26T14:05:31","slug":"realitatea-fictiunii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/realitatea-fictiunii\/","title":{"rendered":"Realitatea fictiunii"},"content":{"rendered":"

Mario Vargas Llosa, Casa Verde,<\/em> traducere de Mona Tepeneag, Bucuresti, Editura Humanitas, 2010<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Analiz\u00e2nd creatia lui Alejo Carpentier, Carlos Fuentes se referea la traiectoria parcursa de formula narativa romanesca de la \u201eo utopie de \u00eentemeiere\u201c la \u201eo epopee bastarda care o degradeaza\u201c, daca nu intervine imaginatia mitica pentru a \u00eentrerupe fatalitatea si a redob\u00e2ndi libertatea initiala. Utiliz\u00e2nd acelasi model, Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, de pilda, alcatuia schema extraordinarul sau roman \u201eUn veac de singuratate\u201c, astfel \u00eenc\u00e2t aceasta sa corespunda (ca structura de baza), istoricitatii profunde proprii Americii Latine: cartea se axeaza tocmai pe tensiunea \u00eentre utopie, epopee si mit. Caci, daca la \u00eenceput Lumea Noua era conceputa ca imagine a utopiei, pusa \u00een legatura mai cu seama cu fundatiile misionarilor crestini (Insula Utopia a lui Thomas Morus, transplantata \u00een alt spatiu!), acest vis, veritabila proiectie metaforica a v\u00e2rstei inocentei, e rapid negat de epopee, \u00eenteleasa ca necesitate istorica, iar aici avem de-a face, desigur, cu brutalele actiuni ale conchistadorilor ajunsi pe tar\u00e2mul de dincolo de Atlantic. Oarecum asemanator procedeaza si Mario Vargas Llosa \u00een romanul \u201eCasa Verde\u201c (1965), termenii esentiali pe care discursul sau narativ \u00eei are \u00een vedere fiind aceiasi: utopie, epopee si mit \u2013 chiar daca, e adevarat, \u00een unele secvente ale cartii, raporturile care se stabilesc \u00eentre ei functioneaza diferit fata de modelul impus de Carpentier sau Garc\u00eda M\u00e1rquez.
\nRasplatit, la un an dupa aparitie, cu Premiul Criticii Spaniole si cu Premiul National pentru Roman \u00een Per\u00fa, iar \u00een 1967 cu prestigiosul Premiu \u201eR\u00f3mulo Gallegos\u201c, \u201eCasa Verde\u201c este una dintre creatiile reprezentative ale lui Mario Vargas Llosa si textul care \u00eel impune definitiv \u00een spatiul cultural latino-american (si nu numai!), drept unul dintre principalii reprezentanti ai unei noi generatii literare. Acelasi Carlos Fuentes sublinia, \u00een cazul acestui roman, capacitatea scriiturii de a pune \u00een fata cititorului, prin mijloacele marii literaturi, nu doar o imagine sintetica a realitatii latino-americane, ci si o serie de adevaruri (nu o data, sumbre) ale lumii contemporane, privite \u00een ansamblu. La un anumit nivel al interpretarii, s-a spus \u2013 pe buna dreptate \u2013 ca, aici, Vargas Llosa abordeaza si tema universului natural specific spatiului sud-american si ca, prin aceasta, autorul se \u00eencadreaza perfect si \u00eentr-o linie a traditiei zonei, el raport\u00e2ndu-se, implicit, la opera poetica a lui Andr\u00e9s Bello, \u201eCasa Verde\u201c fiind, deci, asemenea altor romane latino-americane ale perioadei respective, si lectura pe care autorul o face operei unor scriitori anteriori. Numai ca, desi urm\u00e2nd, p\u00e2na la un punct, traditia impusa de predecesori, Vargas Llosa se si desprinde de ea chiar si la acest nivel, al modului \u00een care alege sa trateze tema universului exterior natural, careia nu numai ca \u00eei da valente noi si semnificatii sporite, ci include, \u00een \u00eensusi continutul discursului romanesc, valorile estetice ale unei structuri inedite si ale unui limbaj inovator. Remarcabil este faptul ca, \u00een \u201eCasa Verde\u201c, domeniul utopiei este explorat mai cu seama prin intermediul efectelor limbajului si al organizarii formale a textului, \u00een acest fel lu\u00e2nd nastere o noua ipostaza a realitatii peruane, latino-americane \u2013 si, din nou, nu numai! \u2013, expresie a unui sincretism cultural propus, acum, drept model ideologic al unui univers uman supus, pe de alta parte, conditionarilor istorice. Din acest punct de vedere, desi scrisa la \u00eenceputurile activitatii literare a lui Vargas Llosa, \u201eCasa Verde\u201c se dovedeste a fi unul dintre marile sale romane, dar si un text care, daca avem \u00een vedere evolutia ulterioara a prozei latino-americane, a produs importante modificari ale orizontului de asteptare al unor cititori obisnuiti, p\u00e2na atunci, sa perceapa aceasta lume doar prin intermediul facilei grile de lectura a culorii locale sau a exotismului. Se \u00eent\u00e2mpla asa pentru ca Mario Vargas Llosa este printre cei dint\u00e2i scriitori de pe continentul sud-american care reuseste sa exprime, pornind de la un fapt aparent banal si de la o poveste ca oricare alta, numeroasele niveluri ale realitatii acestei lumi at\u00e2t de aparte.
\nRomanul, structurat pe doua planuri principale, cel obiectiv si cel mitic, reflecta at\u00e2t faptele si evenimentele imediate ce afecteaza existenta personajelor, c\u00e2t si proiectia simbolica superioara a acestora, precum si implicatiile domeniului istoric, \u00eempletit, la tot pasul, cu cel utopic \u2013 sau, daca nu, macar cu ce a mai ramas din acesta. Naratiunea ca atare se desfasoara, la r\u00e2ndul ei, \u00een mai multe locuri: Santa Maria de Nieva, zona r\u00e2ului Mara\u00f1on si cea a orasului Piura si a \u00eemprejurimilor acestuia. Iar daca primele doua spatii definesc prin excelenta universul natural, cel de-al treilea reprezinta lumea citadina \u2013 toate fiind, \u00eensa, prezentate \u00een permanenta interdependenta, dovada ca, la fel cum se \u00eent\u00e2mpla si \u00een multe dintre creatiile lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, \u00een America Latina comunitatile indigenilor se afla la doar c\u00e2tiva kilometri de cele mai moderne asezari urbane, dar \u00eentre cele doua zone e o diferenta de sute de ani \u00een ceea ce priveste conceptiile oamenilor si modul lor de viata. \u00cen plus, Vargas Llosa a \u00eencercat ca, de la un capat la altul al cartii, sa evidentieze permanentele legaturi care exista \u00eentre realitatea exterioara, cu toate dimensiunile ei sociale sau istorice, si realitatea fictiunii, explic\u00e2nd el \u00eensusi, \u00een eseul \u201eHistoria secreta de una novela\u201c, geneza romanului \u201eCasa Verde\u201c si accentu\u00e2nd importanta propriilor amintiri si impresii din copilarie, filtrate, apoi, si trecute \u00een domeniul literaturii. Astfel, \u00een timpul unei calatorii pe Mara\u00f1on, Vargas Llosa a cunoscut o serie de aspecte ale vietii comunitatilor indiene din zona, dar si modul \u00een care, pentru a-si mentine constant numarul de eleve, calugaritele unei misiuni catolice recurgeau la ajutorul fortelor de politie care supravegheau scoala confesionala respectiva si nu le permiteau elevelor indigene sa paraseasca edificiul; tinerele educate astfel aveau, la terminarea studiilor, doar doua alternative: fie sa devina servitoare \u00een casele bogate din orasele apropiate, fie sa se prostitueze, incapabile sa se mai integreze \u00een familiile lor sau sa revina la vechiul lor mod de viata. Ironia \u2013 tragica de-a dreptul \u2013 a acestei situatii consta tocmai \u00een aceea ca, fara sa-si fi propus acest lucru (ba chiar dimpotriva!), calugaritele nu faceau altceva, \u00een fond, dec\u00e2t sa distruga vietile unor copile inocente si sa le sacrifice, \u00eenstrain\u00e2ndu-le si condamn\u00e2ndu-le la singuratate at\u00e2t \u00een vechea lor lume, pe care nu o mai recunosteau si pe care o receptau ca pe un univers strain, c\u00e2t si \u00een noua lume, citadina, unde voiau sa se integreze, dar care le respingea, privindu-le, desigur, ca pe niste intruse. Pe acest fond, trec\u00e2nd de la nivelul colectiv si indeterminat la cel individual \u2013 si, desigur, fictional \u2013, Vargas Llosa creeaza un extraordinar personaj feminin, Bonifacia, una dintre fetele crescute si educate la maici, dar care, dupa ce mijloceste evadarea unor nou venite ramase \u00een grija sa, va decide sa plece ea \u00eensasi, sa porneasca \u00een cautarea propriilor origini, \u00eencerc\u00e2nd sa aiba o viata libera de constr\u00e2ngeri; \u00eensa, cum orice utopie sf\u00e2rseste astfel \u00een America Latina, ea va ajunge, finalmente, la Casa Verde, unul dintre bordelurile celebre din Piura…
\nAici intervine un alt plan al romanului, centrat pe actiunile misteriosului don Anselmo, pasionat de muzica pe care o interpreteaza el \u00eensusi la harpa \u2013 cel care, odata sosit la Piura, va schimba modul de viata al locuitorilor, stiind cum sa le descopere si apoi sa le speculeze dorintele nemarturisite. De aceea el \u00eencepe o afacere extrem de profitabila, cel putin pentru un timp, construind bordelul care va deveni, pe data, celebru \u00een \u00eentreaga zona: Casa Verde. \u201eAsa s-a nascut Casa Verde. Constructia ei a durat multe saptam\u00e2ni. Sc\u00e2ndurile, b\u00e2rnele si caramizile trebuiau sa fie aduse din celalalt capat al orasului si magarii \u00eenchiriati de don Anselmo \u00eenaintau cu greu prin pustiu. (…) C\u00e2nd casa fu gata construita, don Anselmo porunci sa fie vopsita \u00een \u00eentregime \u00een verde. P\u00e2na si copiii r\u00e2deau \u00een hohote vaz\u00e2nd cum zidurile se acopereau cu o pojghita ca smaraldul \u00een care se spargea lumina soarelui, \u00eenapoind reflexe scamoase. O botezara imediat: Casa Verde.\u201c Veritabila metafora a existentei citadine, casa verde a lui Anselmo imita, \u00eensa, \u00eentr-un mod de-a dreptul inconstient, culoarea padurilor nesf\u00e2rsite, unde \u00eesi au originea majoritatea fetelor care ajung sa lucreze \u00een ea. Autorul utilizeaza excelent o bine condusa tehnica a contrapunctului, integr\u00e2nd evenimente deja consumate \u00een prezentul existentei personajelor si pun\u00e2nd chiar si \u00eent\u00e2mplarile viitoare sub semnul aceluiasi trecut, drumul Bonifaciei de la m\u00e2nastirea din Santa Maria de Nieva p\u00e2na la bordelul din Piura fiind exemplul edificator \u00een acest sens. \u00censa, odata ce verdele lumii naturale si al padurii amazoniene este schimbat \u00een cel (zugravit, deci, la nivel simbolic, fals!) al universului citadin, \u00eentoarcerea nu mai este posibila, de aici si tragicul existentei Bonifaciei, subliniat de semnificatiile amenintatoare ale imaginii sarpelui sau a altor reptile cu care sunt comparate calugaritele, precum si de tratarea de catre autor, cumva \u00een raspar, a unor simboluri biblice, care structureaza, astfel, \u00eenca un plan \u2013 textual, de asta data, al romanului si determina posibila decodificare \u00een diferite chei a mesajului din \u201eCasa Verde\u201c. Si tot de aici si esecul iubirii lui Anselmo pentru Antonia: caci\u00a0 personajele, de la cele de prim plan si p\u00e2na la cele secundare, sunt caracterizate cel mai bine de termeni precum: singuratate, \u00eenstrainare, amaraciune, esec.
\n\u00cen acest context, cautarea, de catre Bonifacia, a propriilor sale origini reprezinta, deopotriva, unul dintre demersurile esentiale ale romanului latino-american privit \u00een ansamblu, caci acesta s-a aflat, de la \u00eenceputul epocii moderne, \u00een cautarea punctelor de reper si a acelor coordonate de natura a-i fundamenta existenta si de a-i accentua individualitatea. Veritabila tehnica asemanatoare cu principiul vaselor comunicante de care se foloseste Vargas Llosa pentru a configura nivelul si formele temporalitatii din acest roman, precum si sensul final de imposibilitate a eludarii conditionarilor istorice sau sociale fac din \u201eCasa Verde\u201c unul dintre romanele fara de care literatura latino-americana a ultimei jumatati de veac nu ar mai putea fi conceputa. Dovada ca, dupa cum spunea scriitorul \u00eensusi, \u201erealitatea fictiunii e compusa, acum, nu doar din actiunile \u00eentreprinse de oameni si din sentimentele acestora, ci si dintr-un nivel ce scapa trecerii implacabile a timpului, care tine de domeniul simbolic si mitic si care se dovedeste \u00een stare sa exprime toate acele realitati ale existentei noastre si acele credinte umane care nu vor pieri niciodata.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mario Vargas Llosa, Casa Verde, traducere de Mona Tepeneag, Bucuresti, Editura Humanitas, 2010   Analiz\u00e2nd creatia lui Alejo Carpentier, Carlos Fuentes se referea la traiectoria parcursa de formula narativa romanesca de la \u201eo utopie de \u00eentemeiere\u201c la \u201eo epopee bastarda care o degradeaza\u201c, daca nu intervine imaginatia mitica pentru a \u00eentrerupe fatalitatea si a redob\u00e2ndi… Cite\u0219te mai mult »Realitatea fictiunii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7119,3760],"class_list":["post-10516","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-casa-verde","tag-mario-vargas-llosa"],"views":1552,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10516","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10516"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10516\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10516"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10516"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10516"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}