{"id":10508,"date":"2012-01-26T15:57:39","date_gmt":"2012-01-26T13:57:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10508"},"modified":"2013-09-05T13:53:40","modified_gmt":"2013-09-05T11:53:40","slug":"matei-hutopila-%e2%80%93-radiografia-unui-debut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/matei-hutopila-%e2%80%93-radiografia-unui-debut\/","title":{"rendered":"Matei Hutopila \u2013 radiografia unui debut"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Matei Hutopila, <em>Copci,<\/em> Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, 2011, 70 p.<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Matei Hutopila \u2013 si nu numai el \u2013 anunta in 2011 o noua serie in poezia rom\u00e2neasca prin patru cicluri de poeme cuprinse intr-un volum surprinzator pentru un debut literar. \u201eHutopila enerveaza si emotioneaza\u201c (pretinde Claudiu Komartin) si apare cu adevarat ca una din vocile puternice si mature ale poeziei contemporane in contextul in care granitele intre generatii devin at\u00e2t de subtiri ca aproape se confunda. E drept ca nu aduce nicio noutate stilistica sau conceptuala, dar propune un registru poetic propriu, o liricitate bizara, aproape brutala si un limbaj transant, toate gravit\u00e2nd in jurul autobiografiei mistice si a monografiilor zonale percutante.<\/strong><\/em><br \/>\n<strong>Imagini de film est-european<\/strong><br \/>\nNu stiu in ce masura in prima faza combinatia \u201eFunk si br\u00e2nza de capra\u201c reuseste sa\u00a0 se apropie de atmosfera propusa; ar putea seca in fantezie tocmai in fata supralicitarii unei revolte contra distorsiunilor absurde ale realitatii contemporane, supralicitare care la un moment dat nu mai spune nimic, de fapt. Totusi, Hutopila nu o face ostentativ, nu exagereaza si nu insista unde, de la inceput, ar pierde mult in atmosfera poetica autentica. Se inv\u00e2rteste in jurul unei aventuri de film est-european si a reflexivitatii transante. Le controleaza bine, ca pe o articulare a unor poeme ce descriu satul de astazi in tonalitatea lui paradoxala si repara cliseele conceptuale palpabile prin permanenta referire la un trecut aproape ocult, legat de tabuizarea odaii pentru \u201emorti si musafiri\u201c, de relatia cu preotul din sat care aminteste de registrele religioase ale lui H. Bazin: \u201emi-o citit popa de acolo ma simteam de parca mi-ar fi putut citi g\u00e2ndurile\/ murdar nevrednic\/ nu am mai bagat capul sub nici un patrahir niciodata\u201c.<br \/>\nPrimul ciclu de poeme nu arata si nici nu cred ca se vrea spectaculos, ci mai degraba cuminte si omogen, rar creeaza disonante prin revolta spontana in fata profanului tehnologic si a misiunilor ideologico-politice. Protestul declarat prin versuri precum \u201evacutele cu cod de bare pasc pe iarba uniunii\u201c si \u201ebusola arata intotdeauna la est de vest\u201c nu e o rabufnire, c\u00e2t o diversiune de la pitorescul obosit \u2013 si da, autorul nostru il controleaza bine. Hutopila nu pare sa aiba poeme totale pentru delimitarea unui stil sau a unei marci in ciclul \u201eGlod\u201c, dar produce stare de poezie si imagini puternice, iar tehnica lui literara experimenteaza mereu, de la structuri circulare p\u00e2na la planuri intercalate.<br \/>\nDa, e o aventura literara p\u00e2na la urma, plina de tragedie, cinism, dar matura si sonora. De la tanatic la hilar, poemele lui Hutopila creeaza un univers autentic, in care micile amanunte ale vietii de zi cu zi capata importanta si se impun in fata oricarui erotism melodramatic, oricarui ridicol metafizic. Maturitatea lui Hutopila nu are nevoie dec\u00e2t de autenticul pe care i-l dau locurile pe care le numeste, imaginile bune pe care le impune; Ioan Es Pop (care si scrie o prezentare pe coperta a patra a volumului \u201eCopci\u201c) ar zice ca in \u201eBuhaiestiul lui Hutopila nu se poate ajunge recurg\u00e2nd la harti turistice\u201c.<br \/>\nUn volum bun, care spune o poveste credibil fara sa se t\u00e2rguiasca prea mult in decizia de a fi transant si cinstit in discurs. Satul, inmorm\u00e2ntari, c\u00e2teva fete care devin suportul unor fram\u00e2ntari erotice si, mai ales, marele creuzet care imbina codul de bare cu ugerul cald si pune orice localitate marunta pe Google Earth: \u201edimineata undeva intre dealurile vasluiului intr-o ograda care, da, se vede de pe google earth\u201c.<br \/>\n<strong>O bestie nihilista urbana<\/strong><br \/>\nAl doilea ciclu demareaza cu o alta atitudine, mai agresiva, poate chiar un climax al volumului, chiar vital. Imaginile taioase, limbajul direct cu care s-a obisnuit poezia ultimului deceniu si renuntarea la fantezia rurala cuminte sunt acum principalii piloni, iar poemele ciclului \u201epotci\u201c capata valente grave. Este un c\u00e2stig in atmosfera, nu at\u00e2t prin argou si expresii-soc, ci printr-o raportare mult mai directa la realitatea imediata; totul se arata acum clar. Povestea este mai bine patrunsa de tonul peisajului, in fond, asa cum trebuie sa fie ea de fapt (poemul \u201enepotii lui ceaplin\u201c). Hutopila nu renunta insa la reflexivitate si balanseaza registrele taioase sau povestea cu poeme de fantezie erotica; poate putin prea sentimental ni se arata uneori, prin radicalismul stilistic in care ne arunca versuri ca \u201eo minge de rugby facuta de mine dintr-una de basket, dezumflata si str\u00e2nsa in banda izoler\u201c, \u201ezile cu opt ore lungi \/ si nopti cu 100,1 mhz transfugi de la ungheni\u201c, \u201ebecurile chioare de baia cu apa trasa si miros de voma\u201c.<br \/>\nHutopila scrie cu naturalete si asta ne e clar din felul cum reuseste sa creeze imagini puternice care ram\u00e2n in registrele disperarii (nu neaparat un defect) fara a oferi vreo alternativa starii permanente de dezgust si remuscare. Fantezia singuratatii il transforma pe Hutopila intr-o bestie nihilista urbana, dar nu in marele oras ci, poate mai rau, intr-un sat in plina falsa urbanizare, cu discoteci improvizate, amestecuri bizare de rustic si tehnologic, iar peisaje bine conturate \u2013 precum \u201eam iesit din caminul cultural\u201c, \u201ela discoteca la deal eram c\u00e2t se poate de cuviinciosi\/acolo gospodarii au drujbe pumni pistrui\u201c, \u201efetele lui erau de la s.a.m. cel mult de la constructii\u201c \u2013 fac de fapt ca atmosfera poetica sa fie autentica, bine controlata de un poet t\u00e2nar. Da, exista si drama urbana, frustrare si singuratate in Iasi si totul converge inspre poezie buna.<br \/>\nUltimele doua cicluri pastreaza aceleasi caracteristici, dar in cel de-al treilea poemele nu se mai supun unei coerente ideatice sau unei anume sintaxe in cursul povestii. Ram\u00e2ne valabila lumea conturata de primele poeme, aceleasi motive pentru care Hutopila gaseste mereu noi si noi variatiuni imagistice; ciclul \u201ea4\u201c e de departe cel mai sugestiv, desi poate nu cel mai memorabil. Variatiuni si jocuri de imagine intre Iasi si c\u00e2teva zone rurale in Vaslui, atmosfera tensionata prin c\u00e2teva insertii remarcabile: \u201efluorul proaspat pe dintii celorlalti voma undeva in fundul g\u00e2tlejului nostru clocotind ca iasul dimineata\u201c, \u201enumaram stelele ma g\u00e2ndeam c-ar fi frumos sa le vedem de pe iaz cu canapeaua gonflabila\u201c, \u201esoarele ca din pungile cu america america blonda cu ochi albastri si blugi albastri\u201c, toate culmin\u00e2nd cu un protest aproape veritabil in final \u201eimpotriva mediteranei, a intrusilor si a tuturor\u201c.<br \/>\nProbabil c\u00e2teva poeme din volumul \u201eCopci\u201c (dintre toate, cel mai sigur \u201ela est de vest\u201c si \u201enord rupt in doua\u201c, desi nu sunt de neglijat restul ) vor fi emblematice pentru poezia lui Hutopila. Un debut percutant si o voce care deja stie sa tempereze structuri poetice si sa scrie cu lejeritatea multor alti poeti din generatia 90&#8242; sau a douamiistilor. Cu alte cuvinte, un inceput numai bun pentru o noua generatie in poezie.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Matei Hutopila, Copci, Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, 2011, 70 p. &nbsp; Matei Hutopila \u2013 si nu numai el \u2013 anunta in 2011 o noua serie in poezia rom\u00e2neasca prin patru cicluri de poeme cuprinse intr-un volum surprinzator pentru un debut literar. \u201eHutopila enerveaza si emotioneaza\u201c (pretinde Claudiu Komartin) si apare cu adevarat ca&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/matei-hutopila-%e2%80%93-radiografia-unui-debut\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Matei Hutopila \u2013 radiografia unui debut<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-10508","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":3152,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10508","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10508"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10508\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10508"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10508"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10508"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}